Vrei sa vezi ce se intampla
Te uiti in jur
Nimic
Zboara...
Cu capul in nori
Gol in stomac
In piept o durere pe care
Nu o poti stapani
Normal, nu poti stapani totul
Nu dictezi
Nu esti tiranul propriei inimi
Si nici al sufletului
Iti bei cafeaua
Sa citesti semne
Ce semne sa citesti?
Zambesti
Zbori
Nu iti mai pasa
Si vezi cum fiecare celula tresare
Cand infloreste marul
Salcamul
Si iei o floare instinctual
Si nu stii de ce
Acesta e motivul
Care?
Asculta...
marți, 8 aprilie 2008
Ciudat
Cu o ultima suflare zambeste si spune "adio"
Nu o va mai vedea vreodata, nu-i va mai spune "amore mio"
Se pune in genunchi si incepe sa planga
Nu-si doreste decat ca lacrimile sa-i ajunga
Simte o durere sfasietoare venita din interior
Simte cum si viata sa ii trece prin fata ochilor
Isi sfasie camasa si ii acopera rana
Desi afara-i vara in sufletul sau domina toamna
Ofteaza si suspina, scoate un racnet de durere
Incearca sa-si stearga lacrimile, sa vada printre ele
Simte ca nu are putere din genunchi sa se ridice
Scopul sa in viat-a disparut, nu mai poate fi ferice
In fata ochilor vede doar intunericul pieirii
Nu i-a mai ramas in suflet decat durerea amintirii
Amintirea celei ce-a fost in trecut fericirea
A celui care putea fi pentru ea omenirea
Plange
Si nu vede decat cum
Ar fi fost sa fie
Dar nu e
Si zambeste
Si spune "adio"
Nu o va mai vedea vreodata, nu-i va mai spune "amore mio"
Se pune in genunchi si incepe sa planga
Nu-si doreste decat ca lacrimile sa-i ajunga
Simte o durere sfasietoare venita din interior
Simte cum si viata sa ii trece prin fata ochilor
Isi sfasie camasa si ii acopera rana
Desi afara-i vara in sufletul sau domina toamna
Ofteaza si suspina, scoate un racnet de durere
Incearca sa-si stearga lacrimile, sa vada printre ele
Simte ca nu are putere din genunchi sa se ridice
Scopul sa in viat-a disparut, nu mai poate fi ferice
In fata ochilor vede doar intunericul pieirii
Nu i-a mai ramas in suflet decat durerea amintirii
Amintirea celei ce-a fost in trecut fericirea
A celui care putea fi pentru ea omenirea
Plange
Si nu vede decat cum
Ar fi fost sa fie
Dar nu e
Si zambeste
Si spune "adio"
luni, 10 martie 2008
Comedie adevarata
Filme de comedie... ce intelege omul prin asta? Trei-patru actori care se chinuie din rasputeri sa zica o poanta expirata (vezi majoritatea trupelor de comedie din Romania si nu numai).
Daca privim in trecut, catre pionierii filmului de comedie, ce vedem? Pe cine gasim? Charles Chaplin, in primul rand, unul dintre cei mai mari actori din toate timpurile, omul care stia sa te faca sa razi fara sa scoata vreun cuvant, omul care putea sa imbine comedia si drama intr-un mod incredibil. Mare umorist englez, are marele merit de a fi creat un personaj tip, destul de actual, dupa parerea mea: vagabondul. Om cu o casa darapanata, cu un copil bolnav, care s-a lovit de obstacole la tot pasul, acesta era personajul intruchipat de Charles Chaplin, un personaj care, dincolo de mesajul social transmis, te putea face sa razi. Si radeai. Mare talent, mare om.
Stan Laurel, Oliver Hardy... ce va spun numele acestea? Pur si simplu, alte doua personaje tip, intruchipate de doi actori foarte talentati. Stan Laurel (Stan, pe scurt), este tipul omului fara prea multa minte, care vrea sa ajute dar intra mereu in belele. Un om nu prea inalt, imbracat intotdeauna intr-un costum specific vremii, cu un joben care ascunde parul intotdeauna ridicat ca si cum personajul s-ar fi curentat la ordinea zilei. Acest personaj avea un mod specific, trademark, de a face anumite gaguri incredibile. Avea un mod caracteristic de a se scarpina in cap, o figura de pomina si un mod extrem de hazliu de a isi striga prietenul cel mai bun: "Ollie". Plansul, insa, era partea cea mai adorata de fani. De fiecare data cand facea o boacana, Stan incepea sa planga si sa scanceasca.
Oliver Hardy (Bran, pentru necunoscatori), a creat, deasemenea, un personaj tip: omul care se crede bun la toate si poate chiar ar fi daca nu ar face Stan atatea pozne; dar unde ar mai fi umorul fara Stan? Hardy intruchipeaza un personaj mai inalt si mult mai gras decat Stan, cu o mustata neagra, cu o fata grasa dar foarte ghidusa, ceea ce il face extrem de simpatic. El este imbracat intotdeauna intr-un costum negru, purtand un joben care ascunde parul aranjat frumos. In fapt, personajul intruchipat de Hardy este un gentleman. Caracteristice pentru el sunt faptul ca in majoritatea filmelor isi rupea pantalonii in fund, plus replica "Here's another nice mess you've gotten me into", zisa catre Stan. Plus multe, multe alte gaguri.
Nu v-ati uitat la asa ceva? Nu stiti ce pierdeti... umorul modern nu se compara cu cel clasic. Este trist sa stiu ca nu va mai exista niciodata un Stan Laurel... Putine genii au existat...din ce in ce mai putine vor mai exista. "People should learn how to make you laugh without saying a word"...
Daca privim in trecut, catre pionierii filmului de comedie, ce vedem? Pe cine gasim? Charles Chaplin, in primul rand, unul dintre cei mai mari actori din toate timpurile, omul care stia sa te faca sa razi fara sa scoata vreun cuvant, omul care putea sa imbine comedia si drama intr-un mod incredibil. Mare umorist englez, are marele merit de a fi creat un personaj tip, destul de actual, dupa parerea mea: vagabondul. Om cu o casa darapanata, cu un copil bolnav, care s-a lovit de obstacole la tot pasul, acesta era personajul intruchipat de Charles Chaplin, un personaj care, dincolo de mesajul social transmis, te putea face sa razi. Si radeai. Mare talent, mare om.
Stan Laurel, Oliver Hardy... ce va spun numele acestea? Pur si simplu, alte doua personaje tip, intruchipate de doi actori foarte talentati. Stan Laurel (Stan, pe scurt), este tipul omului fara prea multa minte, care vrea sa ajute dar intra mereu in belele. Un om nu prea inalt, imbracat intotdeauna intr-un costum specific vremii, cu un joben care ascunde parul intotdeauna ridicat ca si cum personajul s-ar fi curentat la ordinea zilei. Acest personaj avea un mod specific, trademark, de a face anumite gaguri incredibile. Avea un mod caracteristic de a se scarpina in cap, o figura de pomina si un mod extrem de hazliu de a isi striga prietenul cel mai bun: "Ollie". Plansul, insa, era partea cea mai adorata de fani. De fiecare data cand facea o boacana, Stan incepea sa planga si sa scanceasca.
Oliver Hardy (Bran, pentru necunoscatori), a creat, deasemenea, un personaj tip: omul care se crede bun la toate si poate chiar ar fi daca nu ar face Stan atatea pozne; dar unde ar mai fi umorul fara Stan? Hardy intruchipeaza un personaj mai inalt si mult mai gras decat Stan, cu o mustata neagra, cu o fata grasa dar foarte ghidusa, ceea ce il face extrem de simpatic. El este imbracat intotdeauna intr-un costum negru, purtand un joben care ascunde parul aranjat frumos. In fapt, personajul intruchipat de Hardy este un gentleman. Caracteristice pentru el sunt faptul ca in majoritatea filmelor isi rupea pantalonii in fund, plus replica "Here's another nice mess you've gotten me into", zisa catre Stan. Plus multe, multe alte gaguri.
Nu v-ati uitat la asa ceva? Nu stiti ce pierdeti... umorul modern nu se compara cu cel clasic. Este trist sa stiu ca nu va mai exista niciodata un Stan Laurel... Putine genii au existat...din ce in ce mai putine vor mai exista. "People should learn how to make you laugh without saying a word"...
vineri, 25 ianuarie 2008
Becaliada II
Acum cativa ani, rasfoiam eu niste reviste din colectia bunicului meu. Dadusem peste una in care erau date despre mai multe filme de succes din trecut, despre mari actori, gen Humphrey Bogart, Robert Taylor, Charlton Heston, Ingrid Bergman, Judy Garland...Vivien Leigh, Clark Gable. Am ajuns la un articol despre filmul "Pe aripile vantului". Titlul imi parea cunoscut. Stiam ca e un film foarte bun. Am citit despre el, am aflat subiectul filmului si ca a castigat numeroase premii. In distributie i-am gasit pe Vivien Leigh, o femeie deosebit de frumoasa, si pe Clark Gable. Am vazut ca filmul urma sa fie difuzat la TV la 2-3 zile distanta de ziua respectiva in care citeam revista. Am hotarat sa ma uit la el. Desi au fost numeroase pauze publicitare, m-am uitat la tot filmul (un film care intr-adevar transmite ceva, nu gen filmul ala cu cowboy-ii gay sau alte nenorociri cinematografice din zilele noastre). In afara de cei doi, am mai observat-o si pe Olivia de Havilland, o actrita care a intrat excelent in pielea personajului, foarte frumoasa si care a stiut sa imbatraneasca frumos. Dar ma voi opri la Clark Gable. Un actor mare a jucat rolul vietii sale in acest film.
La 69 de ani distanta de la aparitia filmului care a delectat aproape patru generatii, se gaseste un anume personaj, fost cioban, actual bogatas, proprietar de pamant si al celui mai titrat club din Romania si, poate, chiar din Estul Europei sa spuna, intr-o interventie telefonica la o emisiune sportiva, ca nu mai iese in public pana cand nu ii creste mustata sa semene cu Rhett Butler (personajul jucat de Clark Gable). Si astfel a ajuns marele actor Clark Gable sa fie batjocorit de acest personaj "pitoresc" din "showbiz"-ul romanesc. Trist dar adevarat...
R.I.P. Clark Gable (1901-1960)
La 69 de ani distanta de la aparitia filmului care a delectat aproape patru generatii, se gaseste un anume personaj, fost cioban, actual bogatas, proprietar de pamant si al celui mai titrat club din Romania si, poate, chiar din Estul Europei sa spuna, intr-o interventie telefonica la o emisiune sportiva, ca nu mai iese in public pana cand nu ii creste mustata sa semene cu Rhett Butler (personajul jucat de Clark Gable). Si astfel a ajuns marele actor Clark Gable sa fie batjocorit de acest personaj "pitoresc" din "showbiz"-ul romanesc. Trist dar adevarat...
R.I.P. Clark Gable (1901-1960)
joi, 24 ianuarie 2008
Suntem in 2008?!
Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. E incredibil cat de repede trece. 2006 a trecut ca si cum nu ar fi existat vreodata, 2007 o sa ramana in memoria mea ca fiind anul in care am avut parte de primul mare hop (ceva de genul stres), in care m-am intalnit pentru prima data cu cineva cunoscut pe internet (cum era un topic de Garso', "Aventuri intre chat-eri")...ce amintiri. Desigur, o sa imi amintesc 2007 ca fiind anul in care am inregistrat albuul "Enter" (cine stie, cunoaste). Nu pot uita niciodata faimoasa Carciuma "La Doru", pe langa care nu am mai trecut de circa o saptamana (nu stiu daca sa ma bucur sau nu)...sunt oarecum nostalgic dupa vremurile cand treceam pe langa ea si vedeam oameni (aici ar trebui scris cu italic, reprezentand pozitia lor gen Turnul din Pisa). Oricum, nu judecam omul dupa asta. In particular, poate o fi de treaba si o avea suferinte de a ajuns in starea in care a ajuns. Trist.
Vorbind de ebrietate (pfff), merita amorul atata alcool dat pe gat, atatea tigari fumate in delir sau atatea seminte sparte in scarba? Psihic poate merita, fizic nu prea.
Revenind la subiect (SaP, SeP, SoP, SiP), suntem in 2008. Suntem?! Pare greu de crezut si de inteles asta. Ramane doar de dovedit ca am ajuns cu totii in acest an.
Vorbind de ebrietate (pfff), merita amorul atata alcool dat pe gat, atatea tigari fumate in delir sau atatea seminte sparte in scarba? Psihic poate merita, fizic nu prea.
Revenind la subiect (SaP, SeP, SoP, SiP), suntem in 2008. Suntem?! Pare greu de crezut si de inteles asta. Ramane doar de dovedit ca am ajuns cu totii in acest an.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)