Cine mă cunoaşte, ştie că eu sunt dornic să aflu cât mai multe despre culturile lumii în care trăim. Am ascultat muzică în vreo 40 de limbi (nu exagerez), majoritatea melodiilor având influenţe din folclorul poporului din care făceau parte respectivii cântăreţi. O trupă pe care am ascultat-o cu plăcere şi care pot spune că m-a cucerit, este Vagilased.
Vagilased este o trupa estoniana, formata in anul 2000, de către şase tineri muzicieni, absolvenţi ai Academiei Culturale Viljandi. Ei au reuşit să combine stiluri de muzică, precum cea tradiţională estoniană, jazz, rock, pop, cu mare uşurinţă. Sound-ul lor reprezintă ceva nou, cel puţin pentru noi, având în vedere că o cultură, cum este cea estoniană, nu ne este cunoscută. De fapt... nici măcar cultura noastră nu este promovată, din păcate, dar asta este altă poveste. Revenind la Vagilased, melodia care m-a cucerit este "Kulla Kutse", pe care o şi recomand.
Bucuraţi-vă de muzică.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
luni, 27 decembrie 2010
marți, 21 decembrie 2010
În spiritul iernii - "Ninsoarea de adio"
Este marţi, 21 decembrie 2010. Iarna a pus stăpânire pe ţara noastră, însă noi încercăm să nu dăm atenţie subiectului acestuia. În curând vine Crăciunul, sărbătoare care aduce fericirea în sufletele tuturor (cel puţin teoretic), deci atenţia noastră este îndreptată către Naşterea Domnului nostru, Iisus Hristos.
Cu toate că temperaturile cresc, încă mai avem iarna şi este posibil să avem, în sfârşit, un Crăciun cu zăpadă. Ce îmbină excelent spiritul iernii cu cel al Crăciunului? Evident, colindele. Ce poate să fie mai frumos decât să asculţi colinde ROMÂNEŞTI, cântate de artişti în adevăratul sens al cuvântului? Cu siguranţă, nimic. Colindele sunt cele care reuşesc să liniştească sufletul în clipele cele mai grele. Ce voi prezenta, însă, acum nu este neapărat un colind, ci o baladă în spiritul iernii. Aceasta se numeşte "Ninsoarea de adio", este cântată de Beatrice Cristea, o voce absolut senzaţionale, muzica este compusă de Vanghele Gogu, iar versurile sunt scrise de Maestrul Adrian Păunescu.
1. Aseara cand ne desparteam, aseara
Tot mai era un pic de primavara
Si-acum arunca ochii pe fereastra
A viscolit pe despartirea noastra
Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte
Departe s-a facut foarte departe
Si ninge intre noi ninsoare mare
Ninsoare de sfarsit de calendare
R: Si ochii nu mai au ce sa mai vada
Doar urme de jivine prin zapada
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi siciliana
2. Si vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunta trist violoncelul
Si harpa, si pianul ma omoara
Reverberandu-mi fulgii de afara
Mai latra undeva de frig un caine
Dar tu ce faci in ziua fara maine
De fapt, de ce te-ntreb, cand eu din mine
Mi-am interzis sa stiu de-i rau sau bine
3. Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru
Sa iasa lupii, agentii foamei sure
Din fiecare palcuri de padure
Sa vina prin orase mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii
Si posta, in aceste vremuri stranii
Sa-ntarzie cu lunile si anii
R: Sa vezi si tu ce strigat tragic este
Sa nu mai dai de tine nicio veste
Pe ochi am doar cand ninge praf de raza
Si drumurile noastre se blocheaza
Nici nu mai stiu de-i noapte sau e ziua
E doar ninsoarea noastra de adio
Bucuraţi-vă de Artă,
MariusZ.
Cu toate că temperaturile cresc, încă mai avem iarna şi este posibil să avem, în sfârşit, un Crăciun cu zăpadă. Ce îmbină excelent spiritul iernii cu cel al Crăciunului? Evident, colindele. Ce poate să fie mai frumos decât să asculţi colinde ROMÂNEŞTI, cântate de artişti în adevăratul sens al cuvântului? Cu siguranţă, nimic. Colindele sunt cele care reuşesc să liniştească sufletul în clipele cele mai grele. Ce voi prezenta, însă, acum nu este neapărat un colind, ci o baladă în spiritul iernii. Aceasta se numeşte "Ninsoarea de adio", este cântată de Beatrice Cristea, o voce absolut senzaţionale, muzica este compusă de Vanghele Gogu, iar versurile sunt scrise de Maestrul Adrian Păunescu.
1. Aseara cand ne desparteam, aseara
Tot mai era un pic de primavara
Si-acum arunca ochii pe fereastra
A viscolit pe despartirea noastra
Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte
Departe s-a facut foarte departe
Si ninge intre noi ninsoare mare
Ninsoare de sfarsit de calendare
R: Si ochii nu mai au ce sa mai vada
Doar urme de jivine prin zapada
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi siciliana
2. Si vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunta trist violoncelul
Si harpa, si pianul ma omoara
Reverberandu-mi fulgii de afara
Mai latra undeva de frig un caine
Dar tu ce faci in ziua fara maine
De fapt, de ce te-ntreb, cand eu din mine
Mi-am interzis sa stiu de-i rau sau bine
3. Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru
Sa iasa lupii, agentii foamei sure
Din fiecare palcuri de padure
Sa vina prin orase mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii
Si posta, in aceste vremuri stranii
Sa-ntarzie cu lunile si anii
R: Sa vezi si tu ce strigat tragic este
Sa nu mai dai de tine nicio veste
Pe ochi am doar cand ninge praf de raza
Si drumurile noastre se blocheaza
Nici nu mai stiu de-i noapte sau e ziua
E doar ninsoarea noastra de adio
Bucuraţi-vă de Artă,
MariusZ.
joi, 16 decembrie 2010
Iubind iarna
Care poate să fie cel mai tare lucru pe care să-l faci după ce a nins toată noaptea? Să ieşi din oraş, desigur.
Lucruri ciudate se întâmplă prin ţărişoara noastră. Desigur, sunt de acord că nu mai sunt bani de nimic, pentru că simţim asta cu toţii ("toţi" însemnând oamenii de rând), dar criza asta chiar ajunge să afecteze grav minţile oamenilor, am impresia, altfel nici nu pot să îmi explic de ce ar veni cineva cu o maşină mare care să taseze zăpada, în loc să o înlăture de pe şosea sau să pună sare sau nisip peste ea. Ah, sau... poate e şi explicaţia că şoferul şi cel care l-a pus să facă asta erau cam cretini.
În fine, am trecut de cretinul care tasa zăpada şi am început să urcăm pe deal cu maşina. Şoseaua era îngheţată şi, desigur, existau destule curbe în urcare, deci existau toate şansele ca maşina să rămână blocată. Ce s-a întâmplat? Maşina a rămas blocată şi a trebuit să fie tractată în două rânduri. Dacă motivul plecării nu era un control medical, categoric n-am fi ieşit din casă. Au urmat mai multe alternanţe deal-vale până am ajuns la destinaţie, în sfârşit. La întoarcere am luat-o pe un alt drum, care era mult mai uşor de străbătut decât cel pe care am venit.
Oricum, iubesc iarna în felul meu. Îmi place să admir peisajele montane pe timp de iarnă, care sunt absolut superbe. Singur problemă a mea este că... nu prea pot să ies din casă (gripă, viroză, sensibilitate foarte mare la frig), deci pot doar să mă uit pe geam, iubind iarna dinăuntru.
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
Lucruri ciudate se întâmplă prin ţărişoara noastră. Desigur, sunt de acord că nu mai sunt bani de nimic, pentru că simţim asta cu toţii ("toţi" însemnând oamenii de rând), dar criza asta chiar ajunge să afecteze grav minţile oamenilor, am impresia, altfel nici nu pot să îmi explic de ce ar veni cineva cu o maşină mare care să taseze zăpada, în loc să o înlăture de pe şosea sau să pună sare sau nisip peste ea. Ah, sau... poate e şi explicaţia că şoferul şi cel care l-a pus să facă asta erau cam cretini.
În fine, am trecut de cretinul care tasa zăpada şi am început să urcăm pe deal cu maşina. Şoseaua era îngheţată şi, desigur, existau destule curbe în urcare, deci existau toate şansele ca maşina să rămână blocată. Ce s-a întâmplat? Maşina a rămas blocată şi a trebuit să fie tractată în două rânduri. Dacă motivul plecării nu era un control medical, categoric n-am fi ieşit din casă. Au urmat mai multe alternanţe deal-vale până am ajuns la destinaţie, în sfârşit. La întoarcere am luat-o pe un alt drum, care era mult mai uşor de străbătut decât cel pe care am venit.
Oricum, iubesc iarna în felul meu. Îmi place să admir peisajele montane pe timp de iarnă, care sunt absolut superbe. Singur problemă a mea este că... nu prea pot să ies din casă (gripă, viroză, sensibilitate foarte mare la frig), deci pot doar să mă uit pe geam, iubind iarna dinăuntru.
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
miercuri, 1 decembrie 2010
Române...
Este ale optsprezecelea 1 decembrie al meu şi nu ştiu dacă am mai văzut vreodată lucrurile aşa cum le văd acum...
la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a avut loc o Mare Adunare Naţională în cadrul căreia s-a proclamat Unirea Transilvaniei cu România, adică Marea Unire. Poze de la faţa locului am postat în urmă cu doi ani, iar mai multe date despre fotograful Samoilă Mârza pot fi găsite aici. Cum a fost sărbătorit 1 decembrie anul acesta? Nu vreau să discut despre acest aspect, pentru că este foarte trist şi denigrator în acelaşi timp. Pentru mine un lucru este clar: 1 decembrie are o semnificaţie aparte, dar în condiţiile în care ţara nu este întreagă, pare că nu are acelaşi farmec.
Timp de atâţia ani moldovenii, muntenii şi ardelenii au luptat pentru drepturile lor, pentru menţinerea fiinţei statale. Ceva era însă ciudat. Moldoveanul vorbea aceeaşi limbă ca munteanul şi ardeleanul. Simţeau că exista o legătură aparte între ei. Cum se putea ca ei să facă parte din popoare diferite atunci când vorbeau aceeaşi limbă, aveau aceeaşi religie, îi aveau ca strămoşi comuni pe daci şi pe romani? Era doar o chestiune de timp până când avea să se înfăptuiască Unirea. Cum era să se întâmple acest lucru în condiţiile în care existau atâţia vecini care ne doreau "binele"? Trebuia multă răbdare pentru acest lucru. Din păcate, prima Unire, cea a lui Mihai Viteazu, s-a desfăşurat într-un context foarte nefericit pe care cred că îl cunoaşte toată lumea. Au urmat mai bine de 250 de ani de suferinţă, timp în care am pierdut Bucovina (1775), Basarabia (1812), Banatul era sub stăpânire habsburgică, Dobrogea sub cea otomană. În 1859 a avut loc Mica Unire, cea a Moldovei cu Ţara Românească. Ardealul, Basarabia (1856-1878 - sudul ei a fost anexat Moldovei/României), Bucovina, Banatul, Dobrogea, toate rămăseseră însă sub stăpânire străină. Primul teritoriu care s-a întors la România a fost Dobrogea, în 1878, în urma unui schimb cu Imperiul Ţarist. România a cedat trei judeţe din Basarabia de Sud pentru a primi Dobrogea de nord. În 1913 România primeşte şi Dobrogea de sud, Cadrilaterul. În 1918 s-a întâmplat ceea ce românii de pretutindeni şi-au dorit dintotdeauna: MAREA UNIRE. Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, toate se uneau cu România. Marea Unire avea să fie recunoscută abia în 1920, după încheierea Congresului de la Paris. Acesta a fost cel mai bun moment al României, însă tot ce este frumos nu ţine... În 1939 s-a semnat Pactul Ribentropp-Molotov, prin care Germania Nazistă a lui Hitler şi Uniunea Sovietică jucau la zaruri statele din estul Europei. Astfel, Polonia a fost împărţită frăţeşte între cele două state semnatare, iar Germania a declarat că nu va interveni dacă URSS va anexa Basarabia. În 1940, URSS a ocupat Basarabia, Ungaria a ocupat jumătate din Transilvania (în urma Dictatului de la Viena), iar Bulgaria a recuperat Cadrilaterul. Ciopârţită, România a intrat în Război de partea Puterilor Axei, sub conducerea mareşalului Ion Antonescu. Românii au trecut Prutul, au recuperat Basarabia şi au continuat alături de aliaţii lor (pentru că nu poţi fi aliat cu cineva care te-a ajutat numai până când îţi vezi sacii în căruţă), însă germanii au uitat ceva esenţial: în Rusia ai ca adversar nu doar rusul, ci şi iarna. Au urmat înfângeri ale Puterilor Axei, care au început să se retragă. Văzând că situaţia era extrem de gravă, oamenii politici români, printre care şi comuniştii, au decis să întoarcă armele împotriva germanilor, la 23 august 1944, şi să se alăture Uniunii Sovietice, acceptând din start statutul de "ţară învinsă". Şi astfel, deşi România era de partea învingătorilor, era o ţară învinsă. De ce era astfel? Pentru că România Mare nu mai exista, rămânând doar amintirea ei, singurul teritoriu recuperat fiind jumătatea vestică a Transilvaniei de la unguri. Nordul Bucovinei ajungea la URSS, actualmente fiind în componenţa Ucrainei. Basarabia ajungea la URSS, acum o parte din ea fiind stat independent, iar o altă parte fiind în componenţa Ucrainei. Cadrilaterul a fost recuperat în 1940 de către bulgari şi nu a mai fost cedat.
De ce am scris asta într-o postare de 1 decembrie? Motivul este simplu. Cu toate că este o zi de sărbătoare, trebuie să ne amintim de faptul că România Mare nu mai este. Am avut ocazia să ne unim cu fraţii noştri de peste Prut în 1992, dar nu s-a dorit asta. Cadrilaterul probabil că nu-l vom mai avea niciodată... Cât despre Bucovina, voi lăsa melodia următoare să spună totul:
Trebuie să nu ne uităm fraţii care se află pe pământ românesc, dar alipit altui stat. Să ne ajute Dumnezeu să fim din nou aşa cum eram în 1918: învingători, uniţi, demni!
La mulţi ani, România!
MariusZ.
P.S. Doar ceva mai am de adăugat. Am început postarea asta pe 1 decembrie, dar nu am avut timp să o termin decât acum, pe 16.
la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a avut loc o Mare Adunare Naţională în cadrul căreia s-a proclamat Unirea Transilvaniei cu România, adică Marea Unire. Poze de la faţa locului am postat în urmă cu doi ani, iar mai multe date despre fotograful Samoilă Mârza pot fi găsite aici. Cum a fost sărbătorit 1 decembrie anul acesta? Nu vreau să discut despre acest aspect, pentru că este foarte trist şi denigrator în acelaşi timp. Pentru mine un lucru este clar: 1 decembrie are o semnificaţie aparte, dar în condiţiile în care ţara nu este întreagă, pare că nu are acelaşi farmec.
Timp de atâţia ani moldovenii, muntenii şi ardelenii au luptat pentru drepturile lor, pentru menţinerea fiinţei statale. Ceva era însă ciudat. Moldoveanul vorbea aceeaşi limbă ca munteanul şi ardeleanul. Simţeau că exista o legătură aparte între ei. Cum se putea ca ei să facă parte din popoare diferite atunci când vorbeau aceeaşi limbă, aveau aceeaşi religie, îi aveau ca strămoşi comuni pe daci şi pe romani? Era doar o chestiune de timp până când avea să se înfăptuiască Unirea. Cum era să se întâmple acest lucru în condiţiile în care existau atâţia vecini care ne doreau "binele"? Trebuia multă răbdare pentru acest lucru. Din păcate, prima Unire, cea a lui Mihai Viteazu, s-a desfăşurat într-un context foarte nefericit pe care cred că îl cunoaşte toată lumea. Au urmat mai bine de 250 de ani de suferinţă, timp în care am pierdut Bucovina (1775), Basarabia (1812), Banatul era sub stăpânire habsburgică, Dobrogea sub cea otomană. În 1859 a avut loc Mica Unire, cea a Moldovei cu Ţara Românească. Ardealul, Basarabia (1856-1878 - sudul ei a fost anexat Moldovei/României), Bucovina, Banatul, Dobrogea, toate rămăseseră însă sub stăpânire străină. Primul teritoriu care s-a întors la România a fost Dobrogea, în 1878, în urma unui schimb cu Imperiul Ţarist. România a cedat trei judeţe din Basarabia de Sud pentru a primi Dobrogea de nord. În 1913 România primeşte şi Dobrogea de sud, Cadrilaterul. În 1918 s-a întâmplat ceea ce românii de pretutindeni şi-au dorit dintotdeauna: MAREA UNIRE. Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, toate se uneau cu România. Marea Unire avea să fie recunoscută abia în 1920, după încheierea Congresului de la Paris. Acesta a fost cel mai bun moment al României, însă tot ce este frumos nu ţine... În 1939 s-a semnat Pactul Ribentropp-Molotov, prin care Germania Nazistă a lui Hitler şi Uniunea Sovietică jucau la zaruri statele din estul Europei. Astfel, Polonia a fost împărţită frăţeşte între cele două state semnatare, iar Germania a declarat că nu va interveni dacă URSS va anexa Basarabia. În 1940, URSS a ocupat Basarabia, Ungaria a ocupat jumătate din Transilvania (în urma Dictatului de la Viena), iar Bulgaria a recuperat Cadrilaterul. Ciopârţită, România a intrat în Război de partea Puterilor Axei, sub conducerea mareşalului Ion Antonescu. Românii au trecut Prutul, au recuperat Basarabia şi au continuat alături de aliaţii lor (pentru că nu poţi fi aliat cu cineva care te-a ajutat numai până când îţi vezi sacii în căruţă), însă germanii au uitat ceva esenţial: în Rusia ai ca adversar nu doar rusul, ci şi iarna. Au urmat înfângeri ale Puterilor Axei, care au început să se retragă. Văzând că situaţia era extrem de gravă, oamenii politici români, printre care şi comuniştii, au decis să întoarcă armele împotriva germanilor, la 23 august 1944, şi să se alăture Uniunii Sovietice, acceptând din start statutul de "ţară învinsă". Şi astfel, deşi România era de partea învingătorilor, era o ţară învinsă. De ce era astfel? Pentru că România Mare nu mai exista, rămânând doar amintirea ei, singurul teritoriu recuperat fiind jumătatea vestică a Transilvaniei de la unguri. Nordul Bucovinei ajungea la URSS, actualmente fiind în componenţa Ucrainei. Basarabia ajungea la URSS, acum o parte din ea fiind stat independent, iar o altă parte fiind în componenţa Ucrainei. Cadrilaterul a fost recuperat în 1940 de către bulgari şi nu a mai fost cedat.
De ce am scris asta într-o postare de 1 decembrie? Motivul este simplu. Cu toate că este o zi de sărbătoare, trebuie să ne amintim de faptul că România Mare nu mai este. Am avut ocazia să ne unim cu fraţii noştri de peste Prut în 1992, dar nu s-a dorit asta. Cadrilaterul probabil că nu-l vom mai avea niciodată... Cât despre Bucovina, voi lăsa melodia următoare să spună totul:
Trebuie să nu ne uităm fraţii care se află pe pământ românesc, dar alipit altui stat. Să ne ajute Dumnezeu să fim din nou aşa cum eram în 1918: învingători, uniţi, demni!
La mulţi ani, România!
MariusZ.
P.S. Doar ceva mai am de adăugat. Am început postarea asta pe 1 decembrie, dar nu am avut timp să o termin decât acum, pe 16.
luni, 22 noiembrie 2010
Anggun - Saviour
Acum câteva luni am auzit o melodie superbă pe cel mai recent album al lui Schiller, "Atemlos", care se numeşte "Always you". Vocea ei m-a vrăjit de-a dreptul. Am căutat pe net date despre Anggun şi am aflat că este indoneziancă născută la Jakarta cu 36 de ani în urmă, că s-a mutat în Marea Britanie pentru a încerca să îşi construiască o carieră de succes, aşa cum făcuse în ţara ei natală. Nu a avut prea mult succes şi a decis să se mute. Destinaţia? Franţa. Aici a reuşit să îşi împlinească visul de a deveni o cântăreaţă foarte cunoscută în Occident, lansând albume în franceză şi engleză şi apărând pe coloana sonoră a Transporter 2, cu melodia "Saviour", pe care unii dintre cititori s-ar putea să o ştie. Eu n-am văzut filmul, pentru că nu mă uit la filme de obicei, dar melodia asta mi-a plăcut de prima dată când am ascultat-o... adică de ieri.
Bucuraţi-vă de muzică.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Bucuraţi-vă de muzică.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
vineri, 19 noiembrie 2010
Mi-e dor de...
De mult timp urmăresc cu atenţie ce melodii româneşti sunt difuzate la radio şi la TV. Rezultatul este destul de trist din punctul meu de vedere: foarte puţine melodii în limba română şi extraordinar de multe în limba engleză. Nelson Mandela, un nume mare în istoria contemporană a omenirii, zicea "If you talk to a man in a language he understands, that goes to his head. If you talk to him in his language, that goes to his heart." ("Dacă îi vorbeşti unui om într-o limbă pe care o înţelege, acest lucru merge către mintea lui. Dacă îi vorbeşti în limba lui, acest lucru merge către inima lui."). Acesta este principalul meu argument pentru muzica în limba română. Nu vreau să aud cântăreţii români compunând piese şi cântând în limbi străine, ci vreau să îi aud compunând şi cântând în limba mea, în limba noastră, a tuturor românilor.
Cei care nu ţin neapărat să audă muzică în limba română vor spune că "parcă voiam ca muzica noastră să fie ascultată şi peste hotare, că muzica este un ambasador foarte bun (...)". De acord, muzica este un ambasador foarte bun, dar în primul rând nu mi-am dorit neapărat ca muzica noastră să rupă topurile, pentru că, până la urmă, topurile nu reprezintă altceva decât marketing şi nu valoare. Acest lucru ar trebui să îl înţelegem cu toţii. În al doilea rând, contează destul de mult şi cu ce te prezinţi. Noi ne prezentăm cu ceea ce eu am numit club-dance-house în romgleză cu mult zdringhi-zdringhi, pe scurt "zdrăngăneală" sau, şi mai pe scurt, "popcorn". Nu vreau să se creadă că sunt arogant sau că mă consider un individ foarte deştept, dar eu ştiu engleză mai bine decât 90 % dintre cei care compun şi cântă melodiile acestea. Sunt sigur că o bună parte dintre cititori ştiu mai multă engleză decât aceştia. Una din replicile care mi s-ar putea da ar fi "păi de ce nu compui tu muzică, bă deşteptule?". Eu sunt doar un ascultător. Cum ar fi ca eu să compun muzică doar ca să o ascult eu? Desigur, poate ar fi ascultată şi de altcineva, dar în principiu eu vreau muzică pe care să o ascult eu. O altă replică ar fi "nu-ţi place, nu asculţi; gusturile nu se discută". Am mai avut discuţii pe tema asta, cum că gusturile nu s-ar discuta. Eu nu am voie să spun nimic despre muzica asta care este populară azi, dar în schimb... gusturile mele sunt discutate. Îmi pare rău să spun asta, dar gusturile SE discută întotdeauna, s-au discutat dintotdeauna şi se vor discuta în continuare, necontând aici vorbele pline de înţelepciune moştenite din bătrâni.
Astfel, revin la topuri; în mentalitatea colectivă, topurile par să fie un fel de formator de opinie care nu dă niciodată greş. Atunci când o melodie este în top, cu toţii se grăbesc să o elogieze în cele mai dubioase feluri. Nu contează foarte mult dacă acea melodie ar vreun dram de originalitate, nu contează că melodii ca aceea sunt zeci, sute, mii. "Nu-ţi place, nu asculţi" nu prea se poate. Nu întotdeauna se întâmplă să ai la dispoziţie un calculator, laptop, ca să pui ce muzică vrei tu să asculţi, ci ai doar un radio sau un televizor. Vrei să asculţi muzică şi ai doar 3-6 posturi de muzică la TV şi 8 de radio. Toate dau acelaşi tip de muzică şi, dacă ai ghinion, se poate întâmpla să dea chiar aceeaşi melodie. Păi atunci cum vine asta cu "nu-ţi place, nu asculţi?". Fanilor unui gen de muzică foarte popular le convine să dea astfel de sfaturi. De fapt, oricui se află într-o postură favorabilă îi convine să dea sfaturi, negândindu-se că există cineva care nu îi împărtăşeşte opinia.
Soluţia este clară: trebuie să ne adaptăm, dar aici este vorba de limba noastră, limba poporului nostru, limba pe care mulţi o urâm atât de mult atunci când stăm în România şi îi auzim pe unii indivizi înjurând şi bălăcărindu-se, dar pe care o iubim atât de mult în momentul în care stăm în străinătate mult timp fără să o auzim vorbită de nimeni altcineva decât de noi sau de eventuali membri ai familiei care s-au mutat cu noi. Există destule melodii în limba română, dar întotdeauna apare acea dorinţă de nou. Din cauza asta aşteptăm să apară albume noi ale artiştilor noştri preferaţi, din cauza asta ne dorim (în mod normal) să apară ceva original.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Cei care nu ţin neapărat să audă muzică în limba română vor spune că "parcă voiam ca muzica noastră să fie ascultată şi peste hotare, că muzica este un ambasador foarte bun (...)". De acord, muzica este un ambasador foarte bun, dar în primul rând nu mi-am dorit neapărat ca muzica noastră să rupă topurile, pentru că, până la urmă, topurile nu reprezintă altceva decât marketing şi nu valoare. Acest lucru ar trebui să îl înţelegem cu toţii. În al doilea rând, contează destul de mult şi cu ce te prezinţi. Noi ne prezentăm cu ceea ce eu am numit club-dance-house în romgleză cu mult zdringhi-zdringhi, pe scurt "zdrăngăneală" sau, şi mai pe scurt, "popcorn". Nu vreau să se creadă că sunt arogant sau că mă consider un individ foarte deştept, dar eu ştiu engleză mai bine decât 90 % dintre cei care compun şi cântă melodiile acestea. Sunt sigur că o bună parte dintre cititori ştiu mai multă engleză decât aceştia. Una din replicile care mi s-ar putea da ar fi "păi de ce nu compui tu muzică, bă deşteptule?". Eu sunt doar un ascultător. Cum ar fi ca eu să compun muzică doar ca să o ascult eu? Desigur, poate ar fi ascultată şi de altcineva, dar în principiu eu vreau muzică pe care să o ascult eu. O altă replică ar fi "nu-ţi place, nu asculţi; gusturile nu se discută". Am mai avut discuţii pe tema asta, cum că gusturile nu s-ar discuta. Eu nu am voie să spun nimic despre muzica asta care este populară azi, dar în schimb... gusturile mele sunt discutate. Îmi pare rău să spun asta, dar gusturile SE discută întotdeauna, s-au discutat dintotdeauna şi se vor discuta în continuare, necontând aici vorbele pline de înţelepciune moştenite din bătrâni.
Astfel, revin la topuri; în mentalitatea colectivă, topurile par să fie un fel de formator de opinie care nu dă niciodată greş. Atunci când o melodie este în top, cu toţii se grăbesc să o elogieze în cele mai dubioase feluri. Nu contează foarte mult dacă acea melodie ar vreun dram de originalitate, nu contează că melodii ca aceea sunt zeci, sute, mii. "Nu-ţi place, nu asculţi" nu prea se poate. Nu întotdeauna se întâmplă să ai la dispoziţie un calculator, laptop, ca să pui ce muzică vrei tu să asculţi, ci ai doar un radio sau un televizor. Vrei să asculţi muzică şi ai doar 3-6 posturi de muzică la TV şi 8 de radio. Toate dau acelaşi tip de muzică şi, dacă ai ghinion, se poate întâmpla să dea chiar aceeaşi melodie. Păi atunci cum vine asta cu "nu-ţi place, nu asculţi?". Fanilor unui gen de muzică foarte popular le convine să dea astfel de sfaturi. De fapt, oricui se află într-o postură favorabilă îi convine să dea sfaturi, negândindu-se că există cineva care nu îi împărtăşeşte opinia.
Soluţia este clară: trebuie să ne adaptăm, dar aici este vorba de limba noastră, limba poporului nostru, limba pe care mulţi o urâm atât de mult atunci când stăm în România şi îi auzim pe unii indivizi înjurând şi bălăcărindu-se, dar pe care o iubim atât de mult în momentul în care stăm în străinătate mult timp fără să o auzim vorbită de nimeni altcineva decât de noi sau de eventuali membri ai familiei care s-au mutat cu noi. Există destule melodii în limba română, dar întotdeauna apare acea dorinţă de nou. Din cauza asta aşteptăm să apară albume noi ale artiştilor noştri preferaţi, din cauza asta ne dorim (în mod normal) să apară ceva original.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
vineri, 5 noiembrie 2010
5 noiembrie 2010
În ceea ce am scris eu, 4 noiembrie era, în general, data la care se întâmplau cele mai multe tragedii, evenimente triste. Realitatea m-a învins... 5 noiembrie este într-adevăr una dintre cele mai triste zile ale culturii româneşti contemporane. Adrian Păunescu, Maestrul căruia îi este dedicată poezia "Maestre...", după cum probabil că v-aţi dat cu toţii seama, a murit.
Se poate spune despre mine că sunt comunist, că ofer atâta respect unui om care a cântat osanale unui dictator. Cine mă cunoaşte, ştie că eu nu îi am la inimă pe acei oameni care fac astfel de lucruri şi chiar sunt foarte acid la adresa lor, dacă NU ŞTIU SĂ FACĂ DECÂT ASTA. Nu sunt de acord cu osanalele la adresa lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu, dar de ce să uităm ceea ce a făcut Adrian Păunescu bun pentru cultura românească? De ce să facem asta? Pentru că a fost comunist? Până la urmă fiecare artist a avut convingerile lui politice, pentru care a fost apreciat, dar mai ales hulit în timpul vieţii. Un lucru trebuie să fie clar: nimeni nu poate să fie pe placul tuturor. În această lume, nici măcar Dumnezeu nu a scăpat de hulă...
Revenind la ceea ce a făcut Maestrul Adrian Păunescu pentru cultura românească, este de ajuns să spun doar două cuvinte: Cenaclul Flacăra. Nu ştiu dacă mai există cineva în ţara asta care să poate să creeze o mişcare de o asemenea amploare, de o asemenea importanţă pentru România. Un adevărat festival de poezie şi muzică bună, de fiecare dată când Cenaclul Flacăra venea într-un oraş, stadioanele, sălile erau neîncăpătoare. De ce veneau oamenii? Pentru că aceasta era oaza lor de fericire, de libertate într-un regim care a nenorocit România. Am mai fi auzit noi de Vasile Şeicaru, una dintre cele mai bune voci din România, fără Cenaclul Flacăra creat de Adrian Păunescu? Dar de Ştefan Hruşcă, Tatiana Stepa, Nicu Alifantis? Versurile lui Adrian Păunescu reuşeau să sensibilizeze fiecare spectator, fiecare artist prezent la aceste adunări. Dacă ar mai avea acelaşi impact Cenaclul Flacăra în zilele noastre? Eu îmi doresc sincer să cred că da, dar foarte important este să existe oameni care să se ocupe de el, să îl promoveze. Cred că este imperativ necesară o astfel de mişcare, mai ales dacă avem în vedere prezentul pe care îl ducem atât de greu cei mai mulţi dintre noi.
La ora 7 şi 10 minute am avut o viziune cu medicii care încercau din răsputeri să îl resusciteze pe Maestru, pentru ca să aflu că avea să moară cinci minute mai târziu... Ceea ce îmi doresc eu cel mai mult în acest moment este ca Adrian Păunescu să primească respectul pe care îl merită pentru tot ceea ce a făcut pentru cultura românească. În manualele noastre de Limba şi Literatura Română se găsesc texte ale lui Mihail Sadoveanu, unul dintre FRUNTAŞII PARTIDULUI COMUNIST SUB REGIMUL GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, deci păcatele trecutului au fost iertate. Acum există mii, zeci de mii de ignoranţi care nu ştiu să zică decât "bine că a murit porcul", dar trag nădejde că în 10-20 de ani valoarea Maestrului va fi recunoscută de toţi românii.
Ceea ce m-a durut şi m-a deranjat foarte mult a fost o pseudo-emisiune a unor pseudo-oameni, pseudo-jurnalişti sportivi, care nu ştiu să aibă decât nişte pseudo-păreri despre lumea înconjurătoare. Această pseudo-emisiune se difuzează, din păcate, pe una dintre pseudo-televiziunile de sport din România. Această pseudo-emisiune despre care vorbesc eu a fost difuzată ieri şi l-a avut ca subiect pe Adrian Păunescu. Cei doi pseudo-prezentatori au început să pună întrebări, că "de ce i se acordă atâta importanţă", că "uite, ăstora nu le acordă atenţia pe care o acordă lui Păunescu", etc. Nu neg valoarea celor enumeraţi, din moment ce eu sunt unul dintre cei care îşi doresc ca valorile să nu fie uitate şi să fie cu adevărat promovate, dar pseudo-prezentatorii uită, totuşi, cât de important a fost Maestrul pentru părinţii noştri, cei născuţi după '89. Mă gândesc că părinţii mei aveau aceeaşi vârstă pe care o am eu acum atunci când Cenaclul Flacăra strângea zeci de mii de oameni la fiecare adunare. Referitor la acea pseudo-emisiune, invitat era Radu Valahu, un om promovat de un pseudo-trust. Tocmai acest Radu Valahu, care nu părea să ştie decât skandenberg, era singurul care GÂNDEA dintre cei trei. Mi se pare de prost gust ca atunci când un om este pe moarte să faci o pseudo-emisiune în care să loveşti în el cât poţi de tare...
Maestre, îmi doresc ca spiritul Cenaclului Flacăra creat de dumneavoastră să revină cât se poate de repede. Eu nu TE voi uita! Dumnezeu să TE odihnească în pace.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Se poate spune despre mine că sunt comunist, că ofer atâta respect unui om care a cântat osanale unui dictator. Cine mă cunoaşte, ştie că eu nu îi am la inimă pe acei oameni care fac astfel de lucruri şi chiar sunt foarte acid la adresa lor, dacă NU ŞTIU SĂ FACĂ DECÂT ASTA. Nu sunt de acord cu osanalele la adresa lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu, dar de ce să uităm ceea ce a făcut Adrian Păunescu bun pentru cultura românească? De ce să facem asta? Pentru că a fost comunist? Până la urmă fiecare artist a avut convingerile lui politice, pentru care a fost apreciat, dar mai ales hulit în timpul vieţii. Un lucru trebuie să fie clar: nimeni nu poate să fie pe placul tuturor. În această lume, nici măcar Dumnezeu nu a scăpat de hulă...
Revenind la ceea ce a făcut Maestrul Adrian Păunescu pentru cultura românească, este de ajuns să spun doar două cuvinte: Cenaclul Flacăra. Nu ştiu dacă mai există cineva în ţara asta care să poate să creeze o mişcare de o asemenea amploare, de o asemenea importanţă pentru România. Un adevărat festival de poezie şi muzică bună, de fiecare dată când Cenaclul Flacăra venea într-un oraş, stadioanele, sălile erau neîncăpătoare. De ce veneau oamenii? Pentru că aceasta era oaza lor de fericire, de libertate într-un regim care a nenorocit România. Am mai fi auzit noi de Vasile Şeicaru, una dintre cele mai bune voci din România, fără Cenaclul Flacăra creat de Adrian Păunescu? Dar de Ştefan Hruşcă, Tatiana Stepa, Nicu Alifantis? Versurile lui Adrian Păunescu reuşeau să sensibilizeze fiecare spectator, fiecare artist prezent la aceste adunări. Dacă ar mai avea acelaşi impact Cenaclul Flacăra în zilele noastre? Eu îmi doresc sincer să cred că da, dar foarte important este să existe oameni care să se ocupe de el, să îl promoveze. Cred că este imperativ necesară o astfel de mişcare, mai ales dacă avem în vedere prezentul pe care îl ducem atât de greu cei mai mulţi dintre noi.
La ora 7 şi 10 minute am avut o viziune cu medicii care încercau din răsputeri să îl resusciteze pe Maestru, pentru ca să aflu că avea să moară cinci minute mai târziu... Ceea ce îmi doresc eu cel mai mult în acest moment este ca Adrian Păunescu să primească respectul pe care îl merită pentru tot ceea ce a făcut pentru cultura românească. În manualele noastre de Limba şi Literatura Română se găsesc texte ale lui Mihail Sadoveanu, unul dintre FRUNTAŞII PARTIDULUI COMUNIST SUB REGIMUL GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, deci păcatele trecutului au fost iertate. Acum există mii, zeci de mii de ignoranţi care nu ştiu să zică decât "bine că a murit porcul", dar trag nădejde că în 10-20 de ani valoarea Maestrului va fi recunoscută de toţi românii.
Ceea ce m-a durut şi m-a deranjat foarte mult a fost o pseudo-emisiune a unor pseudo-oameni, pseudo-jurnalişti sportivi, care nu ştiu să aibă decât nişte pseudo-păreri despre lumea înconjurătoare. Această pseudo-emisiune se difuzează, din păcate, pe una dintre pseudo-televiziunile de sport din România. Această pseudo-emisiune despre care vorbesc eu a fost difuzată ieri şi l-a avut ca subiect pe Adrian Păunescu. Cei doi pseudo-prezentatori au început să pună întrebări, că "de ce i se acordă atâta importanţă", că "uite, ăstora nu le acordă atenţia pe care o acordă lui Păunescu", etc. Nu neg valoarea celor enumeraţi, din moment ce eu sunt unul dintre cei care îşi doresc ca valorile să nu fie uitate şi să fie cu adevărat promovate, dar pseudo-prezentatorii uită, totuşi, cât de important a fost Maestrul pentru părinţii noştri, cei născuţi după '89. Mă gândesc că părinţii mei aveau aceeaşi vârstă pe care o am eu acum atunci când Cenaclul Flacăra strângea zeci de mii de oameni la fiecare adunare. Referitor la acea pseudo-emisiune, invitat era Radu Valahu, un om promovat de un pseudo-trust. Tocmai acest Radu Valahu, care nu părea să ştie decât skandenberg, era singurul care GÂNDEA dintre cei trei. Mi se pare de prost gust ca atunci când un om este pe moarte să faci o pseudo-emisiune în care să loveşti în el cât poţi de tare...
Maestre, îmi doresc ca spiritul Cenaclului Flacăra creat de dumneavoastră să revină cât se poate de repede. Eu nu TE voi uita! Dumnezeu să TE odihnească în pace.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
miercuri, 3 noiembrie 2010
Maestre...
Doar câteva cuvinte aş vrea să-ţi
transmit, Maestre,
Vorbele mor; deşi bat insistent
în ferestre,
Şi noi ne temem să deschidem,
aşa, ca şi cum
La primul sunet am dispărea,
ne-am face scrum,
Dar arta nu moare, căci arta
a fost şi este,
Sufletul pus pe hartie... pânză...
şi trece peste
Mii de ani, vieţi, generaţii de aur,
Orice secundă-i va fi un tezaur;
Maestre,
nu uita aceste cuvinte,
vom şti ce a fost,
deşi privim înainte...
transmit, Maestre,
Vorbele mor; deşi bat insistent
în ferestre,
Şi noi ne temem să deschidem,
aşa, ca şi cum
La primul sunet am dispărea,
ne-am face scrum,
Dar arta nu moare, căci arta
a fost şi este,
Sufletul pus pe hartie... pânză...
şi trece peste
Mii de ani, vieţi, generaţii de aur,
Orice secundă-i va fi un tezaur;
Maestre,
nu uita aceste cuvinte,
vom şti ce a fost,
deşi privim înainte...
joi, 7 octombrie 2010
Hurts - Wonderful life
Din ce am aflat eu, Hurts este un duo de muzică synthpop din Marea Britanie. Theo Hutchcraft şi Adam Anderson au format această trupă anul trecut şi abordează un gen muzical care poate că nu vă spune mare lucru, însă exponenţii acestuia cu siguranţă că spun multe: Depeche Mode şi Pet Shop Boys. Prin maldărul ăsta de zdrăngăneli şi de ar-en-bi cu o grămadă de efecte pe voce (long live AutoTune), şi-a făcut apariţia o trupă care cântă un gen muzical care, din punctul meu de vedere, ar merita să fie mult mai apreciat, mult mai promovat.
Pe 6 septembrie 2010, Hurts au lansat primul lor album, "Happiness", care conţine 12 trackuri în varianta UK. "Wonderful life" este cel de-al doilea single de pe album şi vă invit să îl ascultaţi.
Hurts - Wonderful life
Asculta mai multe audio diverse
Bucuraţi-vă de muzică.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ
Pe 6 septembrie 2010, Hurts au lansat primul lor album, "Happiness", care conţine 12 trackuri în varianta UK. "Wonderful life" este cel de-al doilea single de pe album şi vă invit să îl ascultaţi.
Hurts - Wonderful life
Asculta mai multe audio diverse
Bucuraţi-vă de muzică.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ
Deranj mare, mon cher
Prin postarea asta s-ar putea să deranjez multă lume. Nu sunt bun în totalitate, nu sunt nici rău în total, ci sunt o fiinţă duală. Ceea ce mă face pe mine să fiu om este faptul că sunt o fiinţă duală: bun şi rău în proporţii mai mult sau mai puţin egale. Eu încerc să mă mint că partea bună este dominantă la mine... nu ştiu dacă asta este şi percepţia celorlalţi.
Prin ceea ce voi posta acum probabil că voi fi făcut fanatic religios sau ceva de genu', pentru că aşa obişnuiesc oamenii. Nu, nu sunt un fanatic religios. Subliniez că am o mare problemă cu fanatismul religios. Nu am fost şi nu sunt o persoană care să meargă des la biserică. Nu sunt tocmai genul de persoană care se închină de fiecare dată când trece pe lângă o biserică. Mi se par anormale multe lucruri care se întâmplă în cadrul Bisericii din România. Ştiu că mai mulţi oameni simt la fel ca mine, însă de aici până la a prinde atâta ură pe Dumnezeu, până la a crede că... nah... "atunci când mor e ca şi cum s-ar stinge lumina" e de-a dreptul aberant şi stupid. Desigur, va veni întrebarea "bine, da' dacă ar exista Dumnezeu, atunci de ce s-ar mai întâmpla toate nenorocirile astea?". Dragă tovarăşe îndoctrinat fie cu rahaturi bolşevice, fie cu cretinisme americane şi europene, totul se întâmplă cu un scop. Avem atâtea lecţii de învăţat, şi aici mă refer nu numai la fiecare individ, ci la om ca specie. Avem atâtea lucruri de învăţat şi cine să ne fie un profesor mai bun decât Dumnezeu? Cine să fie? Stephen Hawking? Karl Marx? Vladimir Lenin? Animalele alea care militează pentru scoaterea icoanelor din şcoli? Viaţa fără credinţă nu are niciun sens, deoarece viaţa fără credinţă e lipsită de speranţă. Credinţa doar în ceea ce este concret reprezintă o autolimitare extrem de stupidă. Dacă acest concret este singurul lucru în care cred oamenii, atunci care este acea linişte sufletească? Cum pot fi explicate minunile care se întâmplă în fiecare zi, oameni care se vindecă miraculos după ce nu li se mai dă nicio şansă de supravieţuire? Cum pot fi explicate toate astea?
Pfew... cred că am cam părut un fanatic religios, însă am ajuns undeva la capătul răbdării. De ce trebuie să fie lumea atât de oarbă şi să nu vadă lucruri atât de clare? Dar totuşi... de ce mă mai mir, din moment ce atâţia suferinzi au crezut în pixelul albastru...
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Prin ceea ce voi posta acum probabil că voi fi făcut fanatic religios sau ceva de genu', pentru că aşa obişnuiesc oamenii. Nu, nu sunt un fanatic religios. Subliniez că am o mare problemă cu fanatismul religios. Nu am fost şi nu sunt o persoană care să meargă des la biserică. Nu sunt tocmai genul de persoană care se închină de fiecare dată când trece pe lângă o biserică. Mi se par anormale multe lucruri care se întâmplă în cadrul Bisericii din România. Ştiu că mai mulţi oameni simt la fel ca mine, însă de aici până la a prinde atâta ură pe Dumnezeu, până la a crede că... nah... "atunci când mor e ca şi cum s-ar stinge lumina" e de-a dreptul aberant şi stupid. Desigur, va veni întrebarea "bine, da' dacă ar exista Dumnezeu, atunci de ce s-ar mai întâmpla toate nenorocirile astea?". Dragă tovarăşe îndoctrinat fie cu rahaturi bolşevice, fie cu cretinisme americane şi europene, totul se întâmplă cu un scop. Avem atâtea lecţii de învăţat, şi aici mă refer nu numai la fiecare individ, ci la om ca specie. Avem atâtea lucruri de învăţat şi cine să ne fie un profesor mai bun decât Dumnezeu? Cine să fie? Stephen Hawking? Karl Marx? Vladimir Lenin? Animalele alea care militează pentru scoaterea icoanelor din şcoli? Viaţa fără credinţă nu are niciun sens, deoarece viaţa fără credinţă e lipsită de speranţă. Credinţa doar în ceea ce este concret reprezintă o autolimitare extrem de stupidă. Dacă acest concret este singurul lucru în care cred oamenii, atunci care este acea linişte sufletească? Cum pot fi explicate minunile care se întâmplă în fiecare zi, oameni care se vindecă miraculos după ce nu li se mai dă nicio şansă de supravieţuire? Cum pot fi explicate toate astea?
Pfew... cred că am cam părut un fanatic religios, însă am ajuns undeva la capătul răbdării. De ce trebuie să fie lumea atât de oarbă şi să nu vadă lucruri atât de clare? Dar totuşi... de ce mă mai mir, din moment ce atâţia suferinzi au crezut în pixelul albastru...
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
duminică, 3 octombrie 2010
JOE
Acum mai bine de o lună a apărut o reclamă absolut superbă la napolitanele JOE. Ce se întâmplă în această reclamă? Păi... apare un individ care a stat cu degetele în priză destul de mult şi încearcă să zică glume care cică ar trebui să mă facă pe mine, telespectatorul, să cumpăr JOE. Da, prietene, am observat că este o promoţie senzaţională, dar asta nu înseamnă că trebuie să te porţi ca un idiot şi să faci un pseudo-dans în timp ce mănânci napolitane. Dacă ajung aşa din cauza consumului excesiv de napolitane JOE, atunci spun oficial că nu mai cumpăr. :)
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Logică
Pun nişte întrebări care necesită un minim de logică în această zi de 2 octombrie 2010, că se întâmplă nişte chestii foarte... WOW!
1.De ce luptăm în războaie care nu sunt ale noastre?
2.De ce trebuie să înveţe românii de etnie maghiară istoria şi geografia în limba maghiară, din moment ce... ţin, totuşi, de România şi probabil că la un moment dat vor şi munci în România?
3.Cu ce este mai periculos Gigi Becali decât un monstru care şi-a legat copilul?
4.De ce un cretin loveşte cu cotul un adversar în gură într-un meci de fotbal, în condiţiile în care echipa lui conduce cu 3-0?
5.Cum poate un cretin să zică "dar nu l-am lovit cu cotul", în condiţiile în care victimei îi curge sânge din gură?
6.De ce unii consideră atât de interesant să se uite cum nişte indivizi mănâncă scârboşenii?
Şi nu, răspunsurile nu au nicio legătură cu mogulii.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ
1.De ce luptăm în războaie care nu sunt ale noastre?
2.De ce trebuie să înveţe românii de etnie maghiară istoria şi geografia în limba maghiară, din moment ce... ţin, totuşi, de România şi probabil că la un moment dat vor şi munci în România?
3.Cu ce este mai periculos Gigi Becali decât un monstru care şi-a legat copilul?
4.De ce un cretin loveşte cu cotul un adversar în gură într-un meci de fotbal, în condiţiile în care echipa lui conduce cu 3-0?
5.Cum poate un cretin să zică "dar nu l-am lovit cu cotul", în condiţiile în care victimei îi curge sânge din gură?
6.De ce unii consideră atât de interesant să se uite cum nişte indivizi mănâncă scârboşenii?
Şi nu, răspunsurile nu au nicio legătură cu mogulii.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ
joi, 9 septembrie 2010
Radu Almăşan - Omul Perete
Săptămâna trecută, Radu Almăşan, fostul solist al trupei Bosquito şi actualul solist al trupei Madame Hooligan, a postat pe contul lui de YouTube o variantă demo a unei piese noi, "Omul Perete". Versurile sunt dintre cele mai adevărate din muzica românească din ultima vreme. Categoric, Radu Almăşan este unul dintre artiştii care merită să fie promovaţi în ţara noastră. Melodia probabil că va avea şi o versiune de studio, însă mie îmi place foarte mult versiunea asta,
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Hiturile Verii 2010
Vara a trecut, din păcate, însă muzica este nemuritoare şi nu ţine cont de anotimp. Anul trecut am realizat o postare similară în care am fost cât de se poate de obiectiv. Anul ăsta, însă... observ că nu are niciun rost să mai fiu obiectiv. În proporţie covârşitoare radiourile sunt pline de zdrăngănelile infecte pe care le consideră "clubbing", "house", "dance" şi pe care eu le numesc club-dance-house în romgleză cu mult, mult, mult, mult zdringhi-zdringhi. Din această categorie nu apreciez decât o singură melodie, care mi s-a părut foarte potrivită pentru prima parte a verii, fiind în spiritul competiţiei care s-a disputat în acea perioadă. Bun, să încep enumeraţia acestor melodii.
Professor Green feat. Lily Allen - Just be good to Green
O melodie difuzată puţin spre deloc în România. Melodia este un remake dupa "Dub be good to me" de Beats International, din anul 1990. Professor Green nu este tocmai cel mai bun rapper, în timp ce Lily Allen nu are cea mai bună voce pe care am auzit-o, însă colaborarea dintre ei chiar a fost foarte reuşită.
K'Naan - Wavin' flag
O melodie excelentă a unuia dintre artiştii mei preferaţi. "Wavin' flag" a devenit un hit internaţional datorită faptului că a fost unul din imnurile Coca-Cola ale Campionatului Mondial de Fotbal. Ştiu melodia de mai bine de jumătate de an şi tot nu m-am săturat de ea. Desigur, datorită afilierii cu Coca-Cola melodia a fost remixată de mai multe ori, iar K'Naan cântă aceste remixuri împreuna cu artişti ca David Bisbal (remixul spaniol), Fefe (remixul francez), Nancy Ajram (remixul arab) sau Skank (remixul brazilian). Originalul este, însă, mai bun decât toate.
Velile & Safri Duo - Helele
O altă melodie care a promovat Campionatul Mondial de Fotbal şi, desigur, o altă melodie care nu a fost difuzată în România. Din păcate sună mult prea diferit faţă de ce se ascultă în România...
Shakira - Waka Waka
Imnul Campionatului Mondial de Fotbal, hitul verii în multe ţări normale. În România, însă... o melodie care nu a fost apreciată la adevărata ei valoare. Pot să spun că titlul mi se pare foarte tare, foarte catchy. Este un titlu care poate reprezenta cu siguranţă primele sunete scoase de un copil, ceea ce face melodia cu atât mai simpatică.
Radio Killer - Be free
Într-o ţară normală, melodia asta ar fi trebuit să fie un hit şi mai mare. Clipul a fost cel care m-a făcut să îmi placă melodia, pentru că a fost foarte în ton cu prima perioadă a verii, cea în care s-a disputat Campionatul Mondial. Mă gândeam că dacă niciuna din melodiile de la CM nu ajung number 1 în România, atunci măcar asta, dar...
Wildboyz feat. Ameerah - The sound of missing you
Prima dată când am ascultat melodia asta am zis "bă, uite că se face muzică frumoasă şi în România". Abia mai apoi am aflat ca... artiştii nu sunt români. Ameerah este belgiancă şi azeră, în timp ce Wildboyz... n-am nici cea mai mică idee. Melodia a fost lansată în decembrie 2009, însă a prins bine spre foarte bine în România abia în vara asta. Este una din melodiile difuzate destul de mult în România şi pot să spun că a avut parte de promovarea pe care o merita.
B.o.B. feat. Hayley Williams - Airplanes
Categoric una dintre cele mai frumoase melodii ale verii, "Airplanes" a fost difuzată rareori în România. Doar locul 49 în Romanian Top 100 este mult prea puţin pentru o asemenea melodie, însă nu este clar în ce tară trăim?
Angelika Vee - Guale
Muzică dance aşa cum ar trebui să sune, asta a făcut Angelika Vee. A fost apreciată cum trebuie? Nu. "Guale" a pătruns cât de cât pe posturile de radio şi mai apoi a început să fie difuzată sporadic, melodii mult mai banale şi mai jenante fiind preferate acesteia. Categoric Angelica Vasilcov este dacă nu cea mai bună voce din România (mie mi se pare că este), atunci măcar printre primele 3. Va fi apreciată dacă nu va cânta zdringhi?
Fara Zahăr - Lugu Lugu
Băieţii din Dorohoi rămân oamenii cu cel mai bun simţ al umorului din muzica românească. Bobo şi Bobi şi-au păstrat umorul prezentat în prima melodie lansată, "Sandu" (2004) şi continuă să facă muzică bună. Înainte genul ăsta de muzică era mult mai apreciat. Acum, însă melodia asta nu ştiu dacă va fi difuzată dacă nu i se face cumva un remix zdringhi.
Eminem feat. Rihanna - Love the way you lie
O melodie care devine din ce în ce mai difuzată în România şi care începe să primească aprecierea pe care o merită. Chiar dacă face muzică de atâţia ani, Eminem reuşeşte să se menţină la un nivel cât se poate de ridicat, iar "Love the way you lie" este doar o dovadă a acestui lucru.
Suie Paparude - Soundcheck
Vă mai aduceţi aminte de Suie Paparude? Probabil că antrenorul Stelei s-a inspirat din melodia asta atunci când a spus că vrea "decât respect", însă chiar şi aşa "Soundcheck" este o melodie care ar fi meritat să fie difuzată măcar din când în când. Oricum Suie Paparude rămâne un proiect foarte bun în peisajul muzicii electronice din România, un proiect care ar fi prins mult mai bine în străinătate, însă ASTA ESTE ROMÂNIA!
Grasu' XXL & Guess Who - Azi nu
Noul "Nu am chef azi", "Azi nu" a fost mult mai difuzată la TV decât la radio şi chiar şi acolo sub ceea ce merita. O melodie foarte relaxantă, o melodie în limba română, inamicul numărul 1 al multora, muzică la un nivel mult prea ridicat pentru ţara asta.
Smiley feat. Pacha Man - Love is for free
Cu adevărat o melodie de vară care a fost difuzată cât de cât pe radio şi la care abia acum se filmează clip. Dacă nu a fost hitul verii, atunci măcar hitul toamnei să fie. Oricum, respect HaHaHa Production.
CRBL - Românu' n-are noroc
Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mai mult varianta de acum 3 ani, însă acum chiar se potriveşte foarte mult timpurilor pe care le trăim. Românu' n-are noroc dar n-are noroc din cauza cui? Nu cumva din vina lui? În fine, melodia asta nu a fost difuzată, clipul nici atât. Trăiască România!
Cam atât. Ştiu că ar mai fi melodii, însă astea au fost preferatele mele, astea m-au impresionat pe mine cel mai mult în vara asta şi... în fine, asta e părerea mea. Muzica noastră este pe un drum prost şi nu ştiu când/dacă se va schimba.
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
Professor Green feat. Lily Allen - Just be good to Green
O melodie difuzată puţin spre deloc în România. Melodia este un remake dupa "Dub be good to me" de Beats International, din anul 1990. Professor Green nu este tocmai cel mai bun rapper, în timp ce Lily Allen nu are cea mai bună voce pe care am auzit-o, însă colaborarea dintre ei chiar a fost foarte reuşită.
K'Naan - Wavin' flag
O melodie excelentă a unuia dintre artiştii mei preferaţi. "Wavin' flag" a devenit un hit internaţional datorită faptului că a fost unul din imnurile Coca-Cola ale Campionatului Mondial de Fotbal. Ştiu melodia de mai bine de jumătate de an şi tot nu m-am săturat de ea. Desigur, datorită afilierii cu Coca-Cola melodia a fost remixată de mai multe ori, iar K'Naan cântă aceste remixuri împreuna cu artişti ca David Bisbal (remixul spaniol), Fefe (remixul francez), Nancy Ajram (remixul arab) sau Skank (remixul brazilian). Originalul este, însă, mai bun decât toate.
Velile & Safri Duo - Helele
O altă melodie care a promovat Campionatul Mondial de Fotbal şi, desigur, o altă melodie care nu a fost difuzată în România. Din păcate sună mult prea diferit faţă de ce se ascultă în România...
Shakira - Waka Waka
Imnul Campionatului Mondial de Fotbal, hitul verii în multe ţări normale. În România, însă... o melodie care nu a fost apreciată la adevărata ei valoare. Pot să spun că titlul mi se pare foarte tare, foarte catchy. Este un titlu care poate reprezenta cu siguranţă primele sunete scoase de un copil, ceea ce face melodia cu atât mai simpatică.
Radio Killer - Be free
Într-o ţară normală, melodia asta ar fi trebuit să fie un hit şi mai mare. Clipul a fost cel care m-a făcut să îmi placă melodia, pentru că a fost foarte în ton cu prima perioadă a verii, cea în care s-a disputat Campionatul Mondial. Mă gândeam că dacă niciuna din melodiile de la CM nu ajung number 1 în România, atunci măcar asta, dar...
Wildboyz feat. Ameerah - The sound of missing you
Prima dată când am ascultat melodia asta am zis "bă, uite că se face muzică frumoasă şi în România". Abia mai apoi am aflat ca... artiştii nu sunt români. Ameerah este belgiancă şi azeră, în timp ce Wildboyz... n-am nici cea mai mică idee. Melodia a fost lansată în decembrie 2009, însă a prins bine spre foarte bine în România abia în vara asta. Este una din melodiile difuzate destul de mult în România şi pot să spun că a avut parte de promovarea pe care o merita.
B.o.B. feat. Hayley Williams - Airplanes
Categoric una dintre cele mai frumoase melodii ale verii, "Airplanes" a fost difuzată rareori în România. Doar locul 49 în Romanian Top 100 este mult prea puţin pentru o asemenea melodie, însă nu este clar în ce tară trăim?
Angelika Vee - Guale
Muzică dance aşa cum ar trebui să sune, asta a făcut Angelika Vee. A fost apreciată cum trebuie? Nu. "Guale" a pătruns cât de cât pe posturile de radio şi mai apoi a început să fie difuzată sporadic, melodii mult mai banale şi mai jenante fiind preferate acesteia. Categoric Angelica Vasilcov este dacă nu cea mai bună voce din România (mie mi se pare că este), atunci măcar printre primele 3. Va fi apreciată dacă nu va cânta zdringhi?
Fara Zahăr - Lugu Lugu
Băieţii din Dorohoi rămân oamenii cu cel mai bun simţ al umorului din muzica românească. Bobo şi Bobi şi-au păstrat umorul prezentat în prima melodie lansată, "Sandu" (2004) şi continuă să facă muzică bună. Înainte genul ăsta de muzică era mult mai apreciat. Acum, însă melodia asta nu ştiu dacă va fi difuzată dacă nu i se face cumva un remix zdringhi.
Eminem feat. Rihanna - Love the way you lie
O melodie care devine din ce în ce mai difuzată în România şi care începe să primească aprecierea pe care o merită. Chiar dacă face muzică de atâţia ani, Eminem reuşeşte să se menţină la un nivel cât se poate de ridicat, iar "Love the way you lie" este doar o dovadă a acestui lucru.
Suie Paparude - Soundcheck
Vă mai aduceţi aminte de Suie Paparude? Probabil că antrenorul Stelei s-a inspirat din melodia asta atunci când a spus că vrea "decât respect", însă chiar şi aşa "Soundcheck" este o melodie care ar fi meritat să fie difuzată măcar din când în când. Oricum Suie Paparude rămâne un proiect foarte bun în peisajul muzicii electronice din România, un proiect care ar fi prins mult mai bine în străinătate, însă ASTA ESTE ROMÂNIA!
Grasu' XXL & Guess Who - Azi nu
Noul "Nu am chef azi", "Azi nu" a fost mult mai difuzată la TV decât la radio şi chiar şi acolo sub ceea ce merita. O melodie foarte relaxantă, o melodie în limba română, inamicul numărul 1 al multora, muzică la un nivel mult prea ridicat pentru ţara asta.
Smiley feat. Pacha Man - Love is for free
Cu adevărat o melodie de vară care a fost difuzată cât de cât pe radio şi la care abia acum se filmează clip. Dacă nu a fost hitul verii, atunci măcar hitul toamnei să fie. Oricum, respect HaHaHa Production.
CRBL - Românu' n-are noroc
Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mai mult varianta de acum 3 ani, însă acum chiar se potriveşte foarte mult timpurilor pe care le trăim. Românu' n-are noroc dar n-are noroc din cauza cui? Nu cumva din vina lui? În fine, melodia asta nu a fost difuzată, clipul nici atât. Trăiască România!
Cam atât. Ştiu că ar mai fi melodii, însă astea au fost preferatele mele, astea m-au impresionat pe mine cel mai mult în vara asta şi... în fine, asta e părerea mea. Muzica noastră este pe un drum prost şi nu ştiu când/dacă se va schimba.
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
marți, 7 septembrie 2010
Marele Premiu (?) al statului San Marino
Acum mai bine de 1700 de ani se forma un stătuleţ în interiorul Imperiului Roman. Fondator a fost Sfântul Marin, de unde vine şi numele de San Marino. În 1600, pe 8 octombrie, era adoptată Constituţia statului San Marino, Constituţie care este valabilă şi astăzi. Este un adevărat record ca o Constituţie să fie valabila timp de mai bine de 410 de ani, însă este acesta singurul record pe care îl deţine San Marino?
În anul 1981, pe circuitul de la Imola erau organizate pentru prima dată Mari Premii, atât în Formula 1, cât şi în Motociclism. Practic, 1981 a fost anul naşterii Marelui Premiu al statului San Marino. De ce este atât de important acest Mare Premiu? De ce se vorbeşte despre acest Mare Premiu? Probabil că toţi fanii curselor în general îşi aduc aminte ca în 1994, pe circuitul de la Imola au murit doi piloţi de Formula 1: debutantul austriac Roland Ratzenberger (în timpul calificărilor, pe 30 aprilie) şi multiplul campion mondial, brazilianul Ayrton Senna (în timpul cursei, pe 1 mai). Acesta a fost punctul în care s-a decis că siguranţa piloţilor este foarte importantă, din moment ce cursele ar trebui sa fie un spectacol pentru noi toţi şi nu un război în care să se lase cu morţi.
Accidente au mai fost, desigur, din diverse motive, însă deznodământul nu a mai fost tragic, însă numai în ceea ce priveşte Formula 1. Accidentul care îmi vine acum în minte este cel provocat de Yuji Ide din editia din 2006 a Marelui Premiu al San Marino. E şi aceasta o formă de spectacol, atâta timp cât nimeni nu moare. Şi probabil că dacă acest accident ar fi avut loc înainte de 1994, pilotul acroşat de Ide, Albers, ar fi avut mult mai mult de suferit.
Anul 2010. În Formula 1 nu s-a mai ţinut vreun Mare Premiu al San Marino din 2006. În Campionatul Mondial de Motociclism, însă, are loc acest eveniment, chiar dacă nu la Imola, ci la Misano. Pe 5 septembrie a avut loc acest Mare Premiu. Cursa de la 125 cc s-a încheiat cu bine, însă la cea de la Moto 2 (fosta 250 cc) s-a întâmplat tragedia: japonezul Shoya Tomizawa, care avea doar 19 ani, a avut un accident mortal. Câştigase prima cursă a sezonului, era un pilot care promitea mult, însă destinul parcă nu vrea ca Japonia să aibă un campion mondial în motociclism, clasa Moto GP. Acum 7 ani a murit Daijiro Kato (campion mondial la 250 cc în 2001), anul acesta Tomizawa.
În fine, unde voiam eu să ajung. Probabil că sunt eu foarte... nu ştiu... superstiţios, dar Marele Premiu al statului San Marino mi se pare blestemat... Accidente care mai de care mai urâte se petrec acolo, indiferent de circuit, deci acest premiu chiar este atât de mare? Şi dacă este atât de mare, chiar merită? Sunt conştient ca motociclismul este de câteva zeci de ori mai periculos decât Formula 1, nu de alta dar atunci când ai un accident, ai foarte mari şanse să îţi rupi ceva. Sunt conştient că tragedia s-ar fi putut petrece oriunde altundeva, însă de ce tocmai la San Marino... din nou? Desigur, în aceeaşi categorie a Marilor Premii fatale intră şi circuitul de la Indianapolis, unde au existat victime atât printre piloţi, cât şi printre mecanici şi spectatori. Marele Premiu al San Marino e un Indianapolis al Europei. Dar ce contează? Până la urmă totul e un show, who gives a fuck about safety?
În anul 1981, pe circuitul de la Imola erau organizate pentru prima dată Mari Premii, atât în Formula 1, cât şi în Motociclism. Practic, 1981 a fost anul naşterii Marelui Premiu al statului San Marino. De ce este atât de important acest Mare Premiu? De ce se vorbeşte despre acest Mare Premiu? Probabil că toţi fanii curselor în general îşi aduc aminte ca în 1994, pe circuitul de la Imola au murit doi piloţi de Formula 1: debutantul austriac Roland Ratzenberger (în timpul calificărilor, pe 30 aprilie) şi multiplul campion mondial, brazilianul Ayrton Senna (în timpul cursei, pe 1 mai). Acesta a fost punctul în care s-a decis că siguranţa piloţilor este foarte importantă, din moment ce cursele ar trebui sa fie un spectacol pentru noi toţi şi nu un război în care să se lase cu morţi.
Accidente au mai fost, desigur, din diverse motive, însă deznodământul nu a mai fost tragic, însă numai în ceea ce priveşte Formula 1. Accidentul care îmi vine acum în minte este cel provocat de Yuji Ide din editia din 2006 a Marelui Premiu al San Marino. E şi aceasta o formă de spectacol, atâta timp cât nimeni nu moare. Şi probabil că dacă acest accident ar fi avut loc înainte de 1994, pilotul acroşat de Ide, Albers, ar fi avut mult mai mult de suferit.
Anul 2010. În Formula 1 nu s-a mai ţinut vreun Mare Premiu al San Marino din 2006. În Campionatul Mondial de Motociclism, însă, are loc acest eveniment, chiar dacă nu la Imola, ci la Misano. Pe 5 septembrie a avut loc acest Mare Premiu. Cursa de la 125 cc s-a încheiat cu bine, însă la cea de la Moto 2 (fosta 250 cc) s-a întâmplat tragedia: japonezul Shoya Tomizawa, care avea doar 19 ani, a avut un accident mortal. Câştigase prima cursă a sezonului, era un pilot care promitea mult, însă destinul parcă nu vrea ca Japonia să aibă un campion mondial în motociclism, clasa Moto GP. Acum 7 ani a murit Daijiro Kato (campion mondial la 250 cc în 2001), anul acesta Tomizawa.
În fine, unde voiam eu să ajung. Probabil că sunt eu foarte... nu ştiu... superstiţios, dar Marele Premiu al statului San Marino mi se pare blestemat... Accidente care mai de care mai urâte se petrec acolo, indiferent de circuit, deci acest premiu chiar este atât de mare? Şi dacă este atât de mare, chiar merită? Sunt conştient ca motociclismul este de câteva zeci de ori mai periculos decât Formula 1, nu de alta dar atunci când ai un accident, ai foarte mari şanse să îţi rupi ceva. Sunt conştient că tragedia s-ar fi putut petrece oriunde altundeva, însă de ce tocmai la San Marino... din nou? Desigur, în aceeaşi categorie a Marilor Premii fatale intră şi circuitul de la Indianapolis, unde au existat victime atât printre piloţi, cât şi printre mecanici şi spectatori. Marele Premiu al San Marino e un Indianapolis al Europei. Dar ce contează? Până la urmă totul e un show, who gives a fuck about safety?
marți, 31 august 2010
Ultimul veteran
222 de meciuri şi 194 de goluri pentru Boca Juniors. Acesta este recordul care a rezistat aproape 70 de ani. Declarase în glumă după ce împlinise frumoasa vârstă de 90 de ani că va trebui să revină pe teren dacă recordul său va fi doborât. Acest record a fost doborât în 2009 de către "Nebunul" Martin Palermo, însă nu acesta este recordul de nebătut al lui Francisco Varallo. El a fost ultimul supravieţuitor al Campionatului Mondial de Fotbal din 1930.
Născut în La Plata pe 5 februarie 1910, "Pancho" Francisco Varallo a început fotbalul la 12 de Octubre. Cât a jucat la 12 de Octubre, a fost luat în probe de Estudiantes la Plata pentru care a marcat de 11 ori în 3 meciuri. Totuşi, la presiunea făcută de oficialii clubului de care aparţinea, s-a transferat la Gimnasia la Plata, pentru care a jucat între 1928 şi 1930. A debutat la echipa a treia într-un meci câştigat cu scorul de 9-1, în care el a marcat toate cele 9 goluri. O săptămână mai târziu a debutat la echipa mare.
Din postura de jucător al Gimnasia la Plata, Francisco Varalla a fost inclus în lotul Argentinei pentru a participa la prima ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal din Uruguay, 1930. După încheierea turneului final, "Pancho" s-a transferat la campioana Boca Juniors în 1931, unde avea să joace până în 1940. A jucat 16 meciuri în echipa naţională şi a marcat 7 goluri, între anii 1930 şi 1937. S-a retras in 1940, la doar 30 de ani, din cauza unei accidentări mai vechi.
În 1994, Varallo a primit distincţia FIFA Order of Merit pentru realizările sale sportive. A murit pe 30 august 2010 la frumoasa vârstă de 100 de ani. Dumnezeu să-l odihnească.
Născut în La Plata pe 5 februarie 1910, "Pancho" Francisco Varallo a început fotbalul la 12 de Octubre. Cât a jucat la 12 de Octubre, a fost luat în probe de Estudiantes la Plata pentru care a marcat de 11 ori în 3 meciuri. Totuşi, la presiunea făcută de oficialii clubului de care aparţinea, s-a transferat la Gimnasia la Plata, pentru care a jucat între 1928 şi 1930. A debutat la echipa a treia într-un meci câştigat cu scorul de 9-1, în care el a marcat toate cele 9 goluri. O săptămână mai târziu a debutat la echipa mare.
Din postura de jucător al Gimnasia la Plata, Francisco Varalla a fost inclus în lotul Argentinei pentru a participa la prima ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal din Uruguay, 1930. După încheierea turneului final, "Pancho" s-a transferat la campioana Boca Juniors în 1931, unde avea să joace până în 1940. A jucat 16 meciuri în echipa naţională şi a marcat 7 goluri, între anii 1930 şi 1937. S-a retras in 1940, la doar 30 de ani, din cauza unei accidentări mai vechi.
În 1994, Varallo a primit distincţia FIFA Order of Merit pentru realizările sale sportive. A murit pe 30 august 2010 la frumoasa vârstă de 100 de ani. Dumnezeu să-l odihnească.
vineri, 27 august 2010
Jocurile Olimpice 2010 - final
Ieri a fost ceremonia de inchidere a Jocurilor Olimpice de Vară pentru tineret de la Singapore. România a fost reprezentată de 30 de sportivi în 12 sporturi: atletism, gimnastică, judo, nataţie, canotaj, canoe, tenis de masă, haltere, tenis, box, scrimă şi tir.
Această ediţie a Jocurilor Olimpice scoate în faţă nişte promisiuni ale sportului românesc, care desigur că nu vor avea loc pe "posturile de sport" din România. Sportivii români au câştigat 7 medalii (Andrei Muntean - aur la sol, Alina Rotaru - argint la săritură în lungime, Bianca Razor - argint la 400 m, Andrei Muntean - argint la paralele, Diana Bulimar - argint la sol, Ioan Prundeanu - bronz la canotaj, Răzvan Tudosie - bronz la 50 m bras), acestora adăugându-se încă două de bronz în cadrul competiţiilor mixte (echipe formate din sportivi din ţări diferite): Bianca Razor - bronz la 400 m ştafetă şi Ioan Vişan - bronz la judo.
România a încheiat pe locul 34 într-un clasament neoficial al medaliilor câştigate. Pe primul loc în acest clasament se află, de departe, China cu 51 de medalii (30 aur), fiind urmată de Rusia cu 43 (18 aur) şi Coreea de Sud cu 19 (11 aur). Fraţii noştri de peste Prut au câştigat, deasemenea, două medalii: Iulia Leorda - argint la lupte greco-romane, 46 kg şi Daniel Svaresciuc - bronz la box, categoria +91 kg.
Tot respectul meu pentru aceşti sportivi. Sper ca recunoaşterea mea să îi facă şi pe ceilalţi să îşi întoarcă faţa de la fotbal către cei care chiar merită.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Această ediţie a Jocurilor Olimpice scoate în faţă nişte promisiuni ale sportului românesc, care desigur că nu vor avea loc pe "posturile de sport" din România. Sportivii români au câştigat 7 medalii (Andrei Muntean - aur la sol, Alina Rotaru - argint la săritură în lungime, Bianca Razor - argint la 400 m, Andrei Muntean - argint la paralele, Diana Bulimar - argint la sol, Ioan Prundeanu - bronz la canotaj, Răzvan Tudosie - bronz la 50 m bras), acestora adăugându-se încă două de bronz în cadrul competiţiilor mixte (echipe formate din sportivi din ţări diferite): Bianca Razor - bronz la 400 m ştafetă şi Ioan Vişan - bronz la judo.
România a încheiat pe locul 34 într-un clasament neoficial al medaliilor câştigate. Pe primul loc în acest clasament se află, de departe, China cu 51 de medalii (30 aur), fiind urmată de Rusia cu 43 (18 aur) şi Coreea de Sud cu 19 (11 aur). Fraţii noştri de peste Prut au câştigat, deasemenea, două medalii: Iulia Leorda - argint la lupte greco-romane, 46 kg şi Daniel Svaresciuc - bronz la box, categoria +91 kg.
Tot respectul meu pentru aceşti sportivi. Sper ca recunoaşterea mea să îi facă şi pe ceilalţi să îşi întoarcă faţa de la fotbal către cei care chiar merită.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
luni, 23 august 2010
Jocurile Olimpice 2010 - update
Nu am mai scris nimic despre medaliile obţinute de sportivii noştri la Jocurile Olimpice în ultimele zile pentru că am fost plecat din oraş. Asta e... am rămas puţin în urmă. În fine, iată ce medalii au mai obţinut sportivii noştri:
Andrei Muntean - aur la inele
Alina Rotaru - argint la săritura în lungime
Bianca Razor - argint la cursa de 400 m
Andrei Muntean - argint la paralele
Diana Bulimar - argint la sol
Felicitări tuturor celor care au câştigat medalii şi mult noroc în continuare. România ocupă în acest moment locul 27 în clasamentul medaliilor, cu 7 medalii câştigate, dintre care una de aur, patru de argint şi două de bronz.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Andrei Muntean - aur la inele
Alina Rotaru - argint la săritura în lungime
Bianca Razor - argint la cursa de 400 m
Andrei Muntean - argint la paralele
Diana Bulimar - argint la sol
Felicitări tuturor celor care au câştigat medalii şi mult noroc în continuare. România ocupă în acest moment locul 27 în clasamentul medaliilor, cu 7 medalii câştigate, dintre care una de aur, patru de argint şi două de bronz.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
vineri, 20 august 2010
20 august 2010 - a doua medalie
Astăzi România a obţinut a doua medalie la Jocurile Olimpice pentru tineret din Singapore. Răzvan Tudosie a obţinut medalia de bronz la 50 m bras. Timpul lui Răzvan Tudosie a fost 28.59, cu 14 sutimi mai lent decât proaspătul campion olimpic, croatul Ivan Capan. Felicitări şi multă baftă în continuare lui şi delegaţiei României.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
joi, 19 august 2010
Patti Smith - Land: Horses, Land of a thousand dances, La Mer (de)
O melodie poate fi descoperită în diferite circumstanţe: o auzi la un prieten (nu este cazul acum, având în vedere că numărul celor care ascultă genul ăsta de muzică este într-o scădere dramatică), într-o reclamă, când treci pe lângă o terasă, când treci pe lângă o maşină sau pur şi simplu o auzi într-un film sau într-un serial. În cazul de faţă este ultima variantă.
Eu nu ascult foarte des genul ăsta de muzică. Adevărul este că mi-a plăcut foarte mult scena în care a fost folosită melodia asta într-un episod din "Millennium", un serial la care voi reveni într-un post ulterior, nu de alta dar chiar a detronat "Supernatural" în preferinţele mele. Scena respectivă este categoric una din preferatele mele, însă mai multe detalii nu dau din anumite motive, cum ar fi... că reprezintă spoilere şi chiar nu vreau să fac asta. Nu pot să spun decât că scena arată cum un personaj înnebuneşte.
Artista este Patti Smith, iar melodia face parte de pe albumul de debut al acesteia, "Horses" (1975). Melodia nu a avut un videoclip oficial, cel ce urmează fiind un clip făcut de cel care l-a şi postat.
Bucuraţi-vă de muzică.
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
Eu nu ascult foarte des genul ăsta de muzică. Adevărul este că mi-a plăcut foarte mult scena în care a fost folosită melodia asta într-un episod din "Millennium", un serial la care voi reveni într-un post ulterior, nu de alta dar chiar a detronat "Supernatural" în preferinţele mele. Scena respectivă este categoric una din preferatele mele, însă mai multe detalii nu dau din anumite motive, cum ar fi... că reprezintă spoilere şi chiar nu vreau să fac asta. Nu pot să spun decât că scena arată cum un personaj înnebuneşte.
Artista este Patti Smith, iar melodia face parte de pe albumul de debut al acesteia, "Horses" (1975). Melodia nu a avut un videoclip oficial, cel ce urmează fiind un clip făcut de cel care l-a şi postat.
Bucuraţi-vă de muzică.
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
miercuri, 18 august 2010
J.O. 2010
Astăzi România a obţinut prima medalie la Jocurile Olimpice pentru tineret 2010: bronz pentru Ioan Prundeanu la 1000 m, vâsle. Felicitări şi la cât mai multe realizări.
O retrospectivă a zilei de la Jocurile Olimpice pentru tineret poate fi urmărită de la ora 17:00 pe TVR 2 şi durează cca. o oră, destul de puţin pentru un eveniment atât de mare.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
O retrospectivă a zilei de la Jocurile Olimpice pentru tineret poate fi urmărită de la ora 17:00 pe TVR 2 şi durează cca. o oră, destul de puţin pentru un eveniment atât de mare.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
duminică, 15 august 2010
Jocurile Olimpice de Vară 2010
Aţi citit bine. Au început Jocurile Olimpice de Vară din 2010, varianta destinată juniorilor cu vârste cuprinse între 14 si 18 ani. Ştiaţi asta? Probabil că nu, având în vedere că posturile sportive nu prezintă decât fotbal, can-can, fotbal, fotbal şi can-can, ziarele de specialitate făcând acelaşi lucru. Ieri a fost ceremonia de deschidere a Jocurile Olimpice care se ţin în Singapore. Dacă participă şi România la această ediţie având în vedere că e criză la toate nivelurile? Da, participă cu 30 de sportivi, pe care îi voi menţiona, pentru că ei sunt viitorul sportului românesc.
Atletism
Monica Florea (3000 m)
Bianca Razor (400 m)
Bianca Lazăr Fazercaş (aruncarea ciocanului)
Alina Rotaru (săritură în lungime, purtătoarea drapelului la ceremonia de deschidere)
Ana Roşianu (100 m)
Dana Loghin (2000 m obstacole)
Claudiu Cimpoieru (3000 m)
Laurenţiu Roşu (2000 m obstacole)
Box
Alexandru Marin (54 kg)
Canoe
Andrei Liferi
Scrimă
Lucian Ciovică
Amalia Alexandra Tătăran
Dragoş Sebastian Sîrbu
Gimnastică
Diana Laura Bulimar
Andrei Vasile Muntean
Judo
Alexandra Maria Pop
Ioan Vlad Vişan
Canotaj
Mădălina Buzdugan
Ana Maria Gigica
Ioan Prundeanu
Tir
Ştefan Rareş Ion
Alexandra Silvia Morar
Nataţie
Marius Radu
Carina Bianca Macavei
Răzvan Mihai Tudosie
Alexandra Dobrin
Tenis de masă
Bernadette Cynthia Szucs
Tenis
Cristina Dinu
Haltere
Andreea Aanei
Florin Ionuţ Croitoru
Nu ştiu câte medalii vom obţine, însă cred că atletismul, scrima, canotajul şi tenisul de masă ne vor face să ne simţim mândri şi să vedem că vine ceva din urmă în sportul românesc, deşi în România banii se investec în poşete Vuiton. Eu le ţin pumnii tuturor sportivilor noştri, chiar dacă, evident, nu există niciun post românesc de televiziune care să transmită Jocurile Olimpice. Bine că este "Burlacul" mai important... Voi posta aici rezultatele notabile ale sportivilor noştri (nu am niciun dubiu că vor fi).
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Atletism
Monica Florea (3000 m)
Bianca Razor (400 m)
Bianca Lazăr Fazercaş (aruncarea ciocanului)
Alina Rotaru (săritură în lungime, purtătoarea drapelului la ceremonia de deschidere)
Ana Roşianu (100 m)
Dana Loghin (2000 m obstacole)
Claudiu Cimpoieru (3000 m)
Laurenţiu Roşu (2000 m obstacole)
Box
Alexandru Marin (54 kg)
Canoe
Andrei Liferi
Scrimă
Lucian Ciovică
Amalia Alexandra Tătăran
Dragoş Sebastian Sîrbu
Gimnastică
Diana Laura Bulimar
Andrei Vasile Muntean
Judo
Alexandra Maria Pop
Ioan Vlad Vişan
Canotaj
Mădălina Buzdugan
Ana Maria Gigica
Ioan Prundeanu
Tir
Ştefan Rareş Ion
Alexandra Silvia Morar
Nataţie
Marius Radu
Carina Bianca Macavei
Răzvan Mihai Tudosie
Alexandra Dobrin
Tenis de masă
Bernadette Cynthia Szucs
Tenis
Cristina Dinu
Haltere
Andreea Aanei
Florin Ionuţ Croitoru
Nu ştiu câte medalii vom obţine, însă cred că atletismul, scrima, canotajul şi tenisul de masă ne vor face să ne simţim mândri şi să vedem că vine ceva din urmă în sportul românesc, deşi în România banii se investec în poşete Vuiton. Eu le ţin pumnii tuturor sportivilor noştri, chiar dacă, evident, nu există niciun post românesc de televiziune care să transmită Jocurile Olimpice. Bine că este "Burlacul" mai important... Voi posta aici rezultatele notabile ale sportivilor noştri (nu am niciun dubiu că vor fi).
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
joi, 5 august 2010
Comparaţie
Ştiu că va părea destul de ciudat pentru mulţi ce o să scriu eu aici, dar asta contează mai puţin, zic eu. De ce? Păi... pur şi simplu comparaţia este foarte interesantă şi nu ştiu dacă cineva a mai observat ceea ce am observat eu.
Bun, mai ţineţi minte melodia Sing Sing B.B. - Aoleu, inima mea, o melodie în mare vogă la sfârşitul mileniului trecut, pe când maneaua încă nu exista în forma asta? Hai să facem o paralelă între versurile acestei melodii:
Inc-o data spun ce-astept de la viata
Vreau fetitze cu coditze, fara cosuri si matreatza
Cu ele s-o fac lata inc-o data si inc-o data
In fiecare seara pana dimineata
Si cand ma scol din pat sa nu imi fie greatza
Chiar daca inainte beau bere din galeata
Sa fac tot ce vreau eu daca inima mi-o cere
Sa-mi placa sa fac burta daca vine de la bere.
II:
Si de la tine, viata, mai vreau sa-mi dai si bani
Da' sa nu-i dau pe Viagra nici la nouazeci de ani
Sa am noua vieti in mine, sa nu-mi pese de nimic
Sa iau zilnic miliardul de la loz in plic
Sa am vila cu piscina si-un Ferrari nou la scara
Si pe Schumi ca sofer sa-l am in fiecare seara
Sa joc baschet cu Jordan chiar aici la mine-n tar
Imi promit ca inimioara n-o sa ma mai doara.
(x2):
Aoleu inima mea
De-ar fi viata cum as vrea.
III:
Badiridiram, aoleu inima mea
De-ar asculta cineva, de-ar fi viata cum as vrea
Sa faca si cum vreau eu, nu numai cum vrea ea
Sa nu ia de la mine, sa faca bine sa si dea
Mi-ar place viata asta dar nu e chiar asa
Mi-e mi-ar fi destul si nimic altceva
Dar ea nu poate sta, stie numai ca sa ia
Iar Delia, nevasta, pe mine nu ma vrea.
IV:
Daca nu ma vrea atunci trebuie sa stau
Si vad ca mi-e mai bine daca fac ce vreau
Asa ca n-o sa stau in loc, sar si dau din coate
Ca vreau sa gust din viata si-apoi sa zic ca-mi place
Si tu incearca asta chiar daca n-ai de toate
Ridica-te-n picioare si nu mai sta pe spate
Si numai in clipa aia, atunci cand esti in fatza
Sa-mi spui sa stiu si eu ce-astepti tu de la vïata.
(x4):
...şi versurile unei melodii foarte în vogă acum în toată lumea, mai exact Travie McCoy feat. Bruno Mars - Billionaire:
[Bruno Mars]
I wanna be a billionaire so fricking bad
Buy all of the things I never had
Uh, I wanna be on the cover of Forbes magazine
Smiling next to Oprah and the Queen
[Chorus]
Oh every time I close my eyes
I see my name in shining lights
A different city every night oh
I swear the world better prepare
For when Im a billionaire
[Travis "Travie" McCoy]
Yeah I would have a show like Oprah
I would be the host of, everyday Christmas
Give Travie a wish list
Id probably pull an Angelina and Brad Pitt
And adopt a bunch of babies that aint never had sh-t
Give away a few Mercedes like here lady have this
And last but not least grant somebody their last wish
Its been a couple months since Ive single so
You can call me Travie Claus minus the Ho Ho
Get it, hehe, Id probably visit where Katrina hit
And damn sure do a lot more than FEMA did
Yeah cant forget about me stupid
Everywhere I go Imma have my own theme music
[Chorus]
Oh every time I close my eyes
I see my name in shining lights
A different city every night oh
For when Im a billionaire
Oh oooh oh oooh for when Im a Billionaire
Oh oooh oh oooh for when Im a Billionaire
[Travis McCoy]
Ill be playing basketball with the President
Dunking on his delegates
Then Ill compliment him on his political etiquette
Toss a couple milli in the air just for the heck of it
But keep the fives, twentys (?) completely separate
And yeah Ill be in a whole new tax bracket
We in recession but let me take a crack at it
Ill probably take whatevers left and just split it up
So everybody that I love can have a couple bucks
And not a single tummy around me would know what hungry was
Eating good sleeping soundly
I know we all have a similar dream
Go in your pocket pull out your wallet
And put it in the air and sing
[Bruno Mars]
I wanna be a billionaire so fricking bad
Buy all of the things I never had
Uh, I wanna be on the cover of Forbes magazine
Smiling next to Oprah and the Queen
[Chorus]
I wanna be a billionaire so frickïn bad!
Comparaţia asta poate fi considerată uşor forţată, însă mie chiar nu mi se pare. De ce? Păi există nişte similitudini interesante între cele două melodii:
1.Atât Travie McCoy, cât şi cei doi... mă rog... români cântă despre ce îşi doresc ei în cazul în care ar avea o situaţie materială foarte bună.
2.Un refren catchy (nu puteţi să spuneţi, totuşi, că refrenul melodiei "Aoleu, inima mea" nu este catchy; chiar dacă nu recunoaşteţi, toţi l-aţi fredonat cel puţin o dată).
O diferenţă ar fi faptul că Travie nu prea pare să îşi dorească să aibă "fetiţe cu codiţe fără coşuri şi mătreaţă", dar ce pot să spun? Exprimarea este tipic românească, în timp ce Travie este mult mai sofisticat, mult mai paşnic decât cei de la Sing Sing B.B. În orice caz, similitudini există. Nu zic ca Travie ar fi furat ideea de la noi, Doamne fereşte. E doar o paralelă interesantă, nu? :D
Bucuraţi-vă de muzică,
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
Bun, mai ţineţi minte melodia Sing Sing B.B. - Aoleu, inima mea, o melodie în mare vogă la sfârşitul mileniului trecut, pe când maneaua încă nu exista în forma asta? Hai să facem o paralelă între versurile acestei melodii:
Inc-o data spun ce-astept de la viata
Vreau fetitze cu coditze, fara cosuri si matreatza
Cu ele s-o fac lata inc-o data si inc-o data
In fiecare seara pana dimineata
Si cand ma scol din pat sa nu imi fie greatza
Chiar daca inainte beau bere din galeata
Sa fac tot ce vreau eu daca inima mi-o cere
Sa-mi placa sa fac burta daca vine de la bere.
II:
Si de la tine, viata, mai vreau sa-mi dai si bani
Da' sa nu-i dau pe Viagra nici la nouazeci de ani
Sa am noua vieti in mine, sa nu-mi pese de nimic
Sa iau zilnic miliardul de la loz in plic
Sa am vila cu piscina si-un Ferrari nou la scara
Si pe Schumi ca sofer sa-l am in fiecare seara
Sa joc baschet cu Jordan chiar aici la mine-n tar
Imi promit ca inimioara n-o sa ma mai doara.
(x2):
Aoleu inima mea
De-ar fi viata cum as vrea.
III:
Badiridiram, aoleu inima mea
De-ar asculta cineva, de-ar fi viata cum as vrea
Sa faca si cum vreau eu, nu numai cum vrea ea
Sa nu ia de la mine, sa faca bine sa si dea
Mi-ar place viata asta dar nu e chiar asa
Mi-e mi-ar fi destul si nimic altceva
Dar ea nu poate sta, stie numai ca sa ia
Iar Delia, nevasta, pe mine nu ma vrea.
IV:
Daca nu ma vrea atunci trebuie sa stau
Si vad ca mi-e mai bine daca fac ce vreau
Asa ca n-o sa stau in loc, sar si dau din coate
Ca vreau sa gust din viata si-apoi sa zic ca-mi place
Si tu incearca asta chiar daca n-ai de toate
Ridica-te-n picioare si nu mai sta pe spate
Si numai in clipa aia, atunci cand esti in fatza
Sa-mi spui sa stiu si eu ce-astepti tu de la vïata.
(x4):
...şi versurile unei melodii foarte în vogă acum în toată lumea, mai exact Travie McCoy feat. Bruno Mars - Billionaire:
[Bruno Mars]
I wanna be a billionaire so fricking bad
Buy all of the things I never had
Uh, I wanna be on the cover of Forbes magazine
Smiling next to Oprah and the Queen
[Chorus]
Oh every time I close my eyes
I see my name in shining lights
A different city every night oh
I swear the world better prepare
For when Im a billionaire
[Travis "Travie" McCoy]
Yeah I would have a show like Oprah
I would be the host of, everyday Christmas
Give Travie a wish list
Id probably pull an Angelina and Brad Pitt
And adopt a bunch of babies that aint never had sh-t
Give away a few Mercedes like here lady have this
And last but not least grant somebody their last wish
Its been a couple months since Ive single so
You can call me Travie Claus minus the Ho Ho
Get it, hehe, Id probably visit where Katrina hit
And damn sure do a lot more than FEMA did
Yeah cant forget about me stupid
Everywhere I go Imma have my own theme music
[Chorus]
Oh every time I close my eyes
I see my name in shining lights
A different city every night oh
Versuri Travis Mccoy feat Bruno Mars - Billionaire
de pe http://www.versuri.ro
I swear the world better preparede pe http://www.versuri.ro
For when Im a billionaire
Oh oooh oh oooh for when Im a Billionaire
Oh oooh oh oooh for when Im a Billionaire
[Travis McCoy]
Ill be playing basketball with the President
Dunking on his delegates
Then Ill compliment him on his political etiquette
Toss a couple milli in the air just for the heck of it
But keep the fives, twentys (?) completely separate
And yeah Ill be in a whole new tax bracket
We in recession but let me take a crack at it
Ill probably take whatevers left and just split it up
So everybody that I love can have a couple bucks
And not a single tummy around me would know what hungry was
Eating good sleeping soundly
I know we all have a similar dream
Go in your pocket pull out your wallet
And put it in the air and sing
[Bruno Mars]
I wanna be a billionaire so fricking bad
Buy all of the things I never had
Uh, I wanna be on the cover of Forbes magazine
Smiling next to Oprah and the Queen
[Chorus]
I wanna be a billionaire so frickïn bad!
Comparaţia asta poate fi considerată uşor forţată, însă mie chiar nu mi se pare. De ce? Păi există nişte similitudini interesante între cele două melodii:
1.Atât Travie McCoy, cât şi cei doi... mă rog... români cântă despre ce îşi doresc ei în cazul în care ar avea o situaţie materială foarte bună.
2.Un refren catchy (nu puteţi să spuneţi, totuşi, că refrenul melodiei "Aoleu, inima mea" nu este catchy; chiar dacă nu recunoaşteţi, toţi l-aţi fredonat cel puţin o dată).
O diferenţă ar fi faptul că Travie nu prea pare să îşi dorească să aibă "fetiţe cu codiţe fără coşuri şi mătreaţă", dar ce pot să spun? Exprimarea este tipic românească, în timp ce Travie este mult mai sofisticat, mult mai paşnic decât cei de la Sing Sing B.B. În orice caz, similitudini există. Nu zic ca Travie ar fi furat ideea de la noi, Doamne fereşte. E doar o paralelă interesantă, nu? :D
Bucuraţi-vă de muzică,
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
luni, 2 august 2010
Falco - The spirit never dies
Melodia a fost lansată anul trecut, la 11 ani de la moartea lui. Pentru cei care nu ştiu, el este cel care cânta "Rock me, Amadeus", "Jeanny", "Vienna Calling" sau "Der Kommissar" şi este unul dintre cei mai bine vânduţi şi mai cunoscuţi cântăreţi austrieci. Categoric a fost, este şi va rămâne unul din preferaţii mei. În 1998-1999 părinţii mei au cumpărat un CD "Best of..." al lui Falco, scos după ce a murit. Încă mai am în minte cele 13 track-uri, printre cele mai bune pe care le-am ascultat până acum... şi eu sunt un adevărat devorator de muzică.
Cum ziceam, anul trecut a apărut "The spirit never dies", melodie care reprezintă finalul trilogiei "Jeanny". Din punctul meu de vedere, este o baladă foarte frumoasă, în stilul lui Falco. Ce pot să zic; bucuraţi-vă de muzică, bucuraţi-vă de artă.
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
Cum ziceam, anul trecut a apărut "The spirit never dies", melodie care reprezintă finalul trilogiei "Jeanny". Din punctul meu de vedere, este o baladă foarte frumoasă, în stilul lui Falco. Ce pot să zic; bucuraţi-vă de muzică, bucuraţi-vă de artă.
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
duminică, 1 august 2010
Cultură sportivă I
Încep acum ceea ce sper să devină o secţiune interesantă: cultură sportivă. În ce constă... Păi întrebări din sportm întrebări de cultură generală, lucruri destul de interesante, zic eu. Voi posta două întrebări azi. Sper să primesc răspunsuri :)
1.Care a fost jucătorul român cu cele mai multe campionate câştigate până la Marius Lăcătuş?
2.Care a fost primul sportiv născut în România medaliat cu aur la Jocurile Olimpice?
Aştept răspunsurile cititorilor şi... nu ofer premii că nu prea am de unde. Nu sunt lucruri necesare, dar sunt interesante. Baftă. :)
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ
1.Care a fost jucătorul român cu cele mai multe campionate câştigate până la Marius Lăcătuş?
2.Care a fost primul sportiv născut în România medaliat cu aur la Jocurile Olimpice?
Aştept răspunsurile cititorilor şi... nu ofer premii că nu prea am de unde. Nu sunt lucruri necesare, dar sunt interesante. Baftă. :)
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ
Personaj dubios... rău
Azi... adică ieri am dat peste un clip pe YouTube foarte ciudat, gen... nu ştiu ce să înţeleg, ce ar trebui să înţeleg şi/sau dacă ar trebui să înţeleg ceva. În fine, să fac o scurtă descriere a clipului.
E vorba de o tipă cică emo sau ceva gen (eu zic că e emo numai pentru fraza "emo people have the same facial expression in everything that they do" (nigahiga) care vorbeşte japoneza... cred şi după aia îşi încearcă talentul cântând... ăăă... lălăind sau, mai exact, tătăind ceva. Tipa se zice că ar fi japoneză, însă faţa ei nu spune asta. Din comportament... ar cam rezulta una din două:
a) tipa e corcitură de japoneză
b) tipa ironizează japonezii (aka trolling)
Sau... ar mai fi şi alte variante? Nu contează asta, oricum sunt destul de obosit ca să mă mai gândesc acum la ce era în mintea "Giaponezei". Dragi prieteni, vă prezint inventatoarea stilului mutical emo zdringhi-zdringhi.
Pentru binele ei, sper că se prosteşte doar. Ştiu că e destul de evident că se prosteşte, dar... să ne gândim totuşi în ce lume trăim.
Până la următoarea dubioşenie...
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
E vorba de o tipă cică emo sau ceva gen (eu zic că e emo numai pentru fraza "emo people have the same facial expression in everything that they do" (nigahiga) care vorbeşte japoneza... cred şi după aia îşi încearcă talentul cântând... ăăă... lălăind sau, mai exact, tătăind ceva. Tipa se zice că ar fi japoneză, însă faţa ei nu spune asta. Din comportament... ar cam rezulta una din două:
a) tipa e corcitură de japoneză
b) tipa ironizează japonezii (aka trolling)
Sau... ar mai fi şi alte variante? Nu contează asta, oricum sunt destul de obosit ca să mă mai gândesc acum la ce era în mintea "Giaponezei". Dragi prieteni, vă prezint inventatoarea stilului mutical emo zdringhi-zdringhi.
Pentru binele ei, sper că se prosteşte doar. Ştiu că e destul de evident că se prosteşte, dar... să ne gândim totuşi în ce lume trăim.
Până la următoarea dubioşenie...
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
duminică, 25 iulie 2010
Desene animate
Am 18 ani şi ştiu că în opinia unora eu ar cam fi trebuit să renunţ la desene animate de câţiva ani, însă pur şi simplu nu pot şi nu văd de ce aş face eu aşa ceva. Unele desene animate sunt mai interesante şi mai bine realizate decât multe din serialele actuale şi, cu siguranţă peste orice serial care va avea premiera toamna asta la americani.
Eu când zic desene animate nu mă refer la cretinităţile care sunt acum pe Cartoon Network sau Disney, pe care eu le consider adevărate jigniri pentru public. Singurele desene care mai au un strop de umor sunt Phineas şi Ferb (deşi nu sunt fan) şi seria Total Drama despre care am vorbit în urmă cu un an şi jumătate. Eu mă refer la adevăratele desene care au apărut înainte de 2000 şi în special la cele apărute în anii 90, cum ar fi:
1.Creepy Crawlers aka "Gândăcioii", difuzat pe Fox Kids în perioada de început
2.The Real Adeventures of Jonny Quest, difuzat pe Cartoon Network până în 1999 (preferatul meu)
3.The Pirates of Dark Water, difuzat pe Cartoon Network în aceeaşi perioadă
4.Life with Louie aka "Viaţa cu Louie", difuzat pe Fox Kids şi Jetix până acum vreo... 5 ani.
5.Swat Kats, difuzat pe Cartoon Network până în 1998-1999.
6.2 Stupid Dogs, difuzat pe Cartoon Network până în 1999
7,The Mask, difuzat pe Cartoon Network până în 1998-1999
8.Courage the Cowardly Dog aka Curaj, câinele cel fricos, difuzat pe Cartoon Network până în urmă cu vreo 4-5 ani; actualmente difuzat pe Boomerang
9.Dexter's Laboratory aka Laboratorul lui Dexter, difuzat pe Cartoon Network până prin 2006 (foarte tari primele sezoane, pe parcurs au devenit penibile; actualmente difuzat pe Boomerang)
10.Spiderman (FOX version), difuzat pe Fox Kids şi Jetix până prin 2006
11.X Men (FOX version), difuzat pe Fox Kids şi Jetix până prin 2005-2006.
12.The Tick, difuzat pe Fox Kids până acum 8-10 ani.
Pentru mine astea sunt desenele adevărate. Personajele chiar arată ca nişte personaje, nu ca nişte... castraveţi cu ochi care vorbesc. Poate că nici cele propuse de mine nu sunt desenate foarte frumos, însă nu sunt făcute în bătaie de joc măcar. Subiectele celor propuse de mine poate că sunt destul de obişnuite, ca salvarea lumii, însă contează foarte mult şi umorul multora dintre acestea, că doar sunt desene animate. Să fim serioşi, umorul din "The Mask" este printre cele mai inspirate din toate timpurile. Comparând cu ce e acum... toate desenele propuse de mine se află la un nivel cu mult superior.
Cam atât pentru azi. Până data viitoare,
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
Eu când zic desene animate nu mă refer la cretinităţile care sunt acum pe Cartoon Network sau Disney, pe care eu le consider adevărate jigniri pentru public. Singurele desene care mai au un strop de umor sunt Phineas şi Ferb (deşi nu sunt fan) şi seria Total Drama despre care am vorbit în urmă cu un an şi jumătate. Eu mă refer la adevăratele desene care au apărut înainte de 2000 şi în special la cele apărute în anii 90, cum ar fi:
1.Creepy Crawlers aka "Gândăcioii", difuzat pe Fox Kids în perioada de început
2.The Real Adeventures of Jonny Quest, difuzat pe Cartoon Network până în 1999 (preferatul meu)
3.The Pirates of Dark Water, difuzat pe Cartoon Network în aceeaşi perioadă
4.Life with Louie aka "Viaţa cu Louie", difuzat pe Fox Kids şi Jetix până acum vreo... 5 ani.
5.Swat Kats, difuzat pe Cartoon Network până în 1998-1999.
6.2 Stupid Dogs, difuzat pe Cartoon Network până în 1999
7,The Mask, difuzat pe Cartoon Network până în 1998-1999
8.Courage the Cowardly Dog aka Curaj, câinele cel fricos, difuzat pe Cartoon Network până în urmă cu vreo 4-5 ani; actualmente difuzat pe Boomerang
9.Dexter's Laboratory aka Laboratorul lui Dexter, difuzat pe Cartoon Network până prin 2006 (foarte tari primele sezoane, pe parcurs au devenit penibile; actualmente difuzat pe Boomerang)
10.Spiderman (FOX version), difuzat pe Fox Kids şi Jetix până prin 2006
11.X Men (FOX version), difuzat pe Fox Kids şi Jetix până prin 2005-2006.
12.The Tick, difuzat pe Fox Kids până acum 8-10 ani.
Pentru mine astea sunt desenele adevărate. Personajele chiar arată ca nişte personaje, nu ca nişte... castraveţi cu ochi care vorbesc. Poate că nici cele propuse de mine nu sunt desenate foarte frumos, însă nu sunt făcute în bătaie de joc măcar. Subiectele celor propuse de mine poate că sunt destul de obişnuite, ca salvarea lumii, însă contează foarte mult şi umorul multora dintre acestea, că doar sunt desene animate. Să fim serioşi, umorul din "The Mask" este printre cele mai inspirate din toate timpurile. Comparând cu ce e acum... toate desenele propuse de mine se află la un nivel cu mult superior.
Cam atât pentru azi. Până data viitoare,
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
miercuri, 21 iulie 2010
Pirats Klan
Nu ştiu câţi au auzit de Pirats Klan, din păcate. Din punctul meu de vedere este una dintre cele mai bune trupe de rap din România, dar şi una dintre cele mai vechi. Trupa s-a format în urmă cu 15 ani, însă nu au niciun album scos pe piaţă. Au reuşit să apară pe compilaţii, precum "Romanian Hip Hop vol. 1" (1995), "Romanian Hip Hop vol. 2" (1996), "Marpha 2" (1997), "Hades Records preia Controlul" (2005). Din câte ştiu, trupa are undeva în jur de 5 albume nelansate, dintre care numai "Ars Piratica" a fost urcat pe internet. Ce pot să zic, este unul dintre cele mai tari albume de rap pe care le-am ascultat până acum. Acesta a fost înregistrat undeva in jur de anul 2000-2001 şi chiar ar fi meritat toţi banii. Melodia care m-a impresionat cel mai mult de pe album este "Metafizic", pe care vă invit să o ascultaţi.
Printre cele mai cunoscute melodii se numără "Mandat pentru rimă", una dintre cele mai bune melodii rap din România.
Canalul de YouTube al trupei poate fi accesat dând click aici, iar melodiile lor pot fi descărcate de aici.
Bucuraţi-vă de muzica adevărată.
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
Printre cele mai cunoscute melodii se numără "Mandat pentru rimă", una dintre cele mai bune melodii rap din România.
Canalul de YouTube al trupei poate fi accesat dând click aici, iar melodiile lor pot fi descărcate de aici.
Bucuraţi-vă de muzica adevărată.
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.
marți, 13 iulie 2010
Partidul Poporului
In luna august a anului 1916 s-a luat decizia ca Romania sa intre in Primul Razboi Mondial de partea Antantei, care promisese pe langa recunoasterea drepturilor asupra teritoriilor romanesti aflate sub stapanire straina (Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia), si un ajutor militar. Stand, deci, la mana aliatilor nostri mai puternici, am reusit sa pierdem Tara Romaneasca,
Echipamentul militar al romanilor? Vezi Razboiul de Independenta. Echipamentul militar al inamicilor? Cel mai modern la momentul respectiv; Germania era cea mai mare putere a lumii, dupa ce a detronat Anglia din aceasta pozitie.
Anul 1917. Numai Moldova mai statea in picioare din ceea ce se numea inainte de Razboi "Romania". Ajutorul aliatilor a venit odata cu misiunea franceza condusa de Generalul Henri Mathias Berthelot. Acest ajutor a fost decisiv in economia razboiului dus de romani, reusindu-se refacerea Armatei Romane in primavara anului 1917. Au avut loc binecunoscutele batalii de la Marasti, Marasesti, Oituz. Comandantul Armatei Romane? Generalul Alexandru Averescu, ridicat ulterior la rangul de Maresal.
Anul 1918. Se realizeaza Marea Unire, Alexandru Averescu fiind unul dintre personajele cheie ale acestei mari reusite. In acest an, Alexandru Averescu infiinteaza Liga Poporului, redenumita in 1920 Partidul Poporului. A urmat o cariera politica in care a ajuns de trei ori prim-ministru al Romaniei: februarie-martie 1918, martie 1920-decembrie 1921, martie 1926-iunie 1927. Printre fondatorii Ligii Poporului se mai numara nume mari precum Constantin Argetoianu, Mihai Cantacuzino, Victor Babes sau Duiliu Zamfirescu.
Popularitatea Ligii Poporului s-a datorat in special lui Alexandru Averescu. Poporul il vedea in primii ani ai Romaniei Mari ca fiind salvatorul neamului. In martie 1920 ajunge prim-ministru, la recomandarea lui Ion I.C. Bratianu facuta regelui Ferdinand I. In timpul mandatului sau au fost semnate diverse tratate de pace, cum ar fi cel de la Trianon, din luna iunie a anului 1920, tratate care au insemnat recunoasterea Romaniei Mari la nivel international. Totusi, reformele la care se astepta taranimea intarziau, iar in decembrie 1921 regele Ferdinand I a decis sa il schimbe cu un alt personaj binecunoscut al politicii interbelice, Tache Ionescu.
Popularitatea Partidului Poporului a inceput sa scada, ulterior aparand si neintelegeri in interiorul acestuia. Constantin Argetoianu s-a autoproclamat presedinte al Partidului, insa Alexandru Averescu nu si-a pierdut speranta si a organizat o serie de intruniri in tara in anul 1924, generalul prezentand motiunea adoptata de Adunarea de la Arenele Romane (50.000 de oameni), prin care cerea demiterea lui Ion I.C. Bratianu. Acesta, insa, i-a zis lui Ferdinand ca il va aduce pe general la putere "la momentul potrivit". Momentul potrivit a fost in 1926, dupa ce Partidul Poporului a castigat 292 de mandate in Parlament. Averescu a devenit din nou prim-ministru, a inceput sa faca importante reforme economice si agrare, insa a facut si o greseala care se pare ca l-a costat cariera politica: a incercat sa il convinga pe Carol al II-lea sa revina asupra deciziei de abdicare. Ion I.C. Bratianu nu era un sustinator al acestei idei si, dupa un schimb dur de replici cu generalul, a decis sa il schimbe cu printul Barbu Stirbei.
La urmatoarele alegeri, Partidul Poporului nu areusit sa adune numarul de voturi necesare pentru a intra in Parlament, pragul electoral fiind pe vremea aceea 2 %. Membri importanti au decis sa paraseasca Partidul, iar continuitatea carierei politice a lui Alexandru Averescu era pusa sub semnul intrebarii. Cu toate ca Averescu a incercat sa il aduca la tron pe Carol al II-lea, acesta nu a parut sa il agreeze foarte mult. La un moment dat, in 1934, a incercat sa formeze un guvern de "autoritate" cu maresalul prim-ministru. Acesta, insa, dorea ca Partidul Poporului sa ajunga la putere pe cai normale, asa ca regele a renuntat la aceasta idee.
Batran si bolnav, maresalul Averescu se retrage din viata publica si moarte la 3 octombrie 1938. Ce a insemnat el pentru poporul roman? Fara el, cel mai probabil Romania Mare nu ar mai fi existat. Reveneam eventual la nivel de cnezate si voievodate, un nivel de care se pare ca nu suntem foarte departe acum.
Cu ce drept doreste un anumit individ extrem de dubios sa creeze din nou Partidul Poporului? In fine, multi oameni, probabil cam 98-99 % dintre romani, nu stiu ca a mai existat un Partid al Poporului. Multi poate chiar nu au auzit de un mare erou, poate chiar cel mai mare erou al neamului romanesc, Alexandru Averescu. Totusi, sa fim seriosi. Dan Diaconescu are o popularitate mult mai mare acum decat ar fi avut Averescu dupa lovitura de stat din 1989. Asta e tara, asta e romanul, asta e...
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ.
Echipamentul militar al romanilor? Vezi Razboiul de Independenta. Echipamentul militar al inamicilor? Cel mai modern la momentul respectiv; Germania era cea mai mare putere a lumii, dupa ce a detronat Anglia din aceasta pozitie.
Anul 1917. Numai Moldova mai statea in picioare din ceea ce se numea inainte de Razboi "Romania". Ajutorul aliatilor a venit odata cu misiunea franceza condusa de Generalul Henri Mathias Berthelot. Acest ajutor a fost decisiv in economia razboiului dus de romani, reusindu-se refacerea Armatei Romane in primavara anului 1917. Au avut loc binecunoscutele batalii de la Marasti, Marasesti, Oituz. Comandantul Armatei Romane? Generalul Alexandru Averescu, ridicat ulterior la rangul de Maresal.
Anul 1918. Se realizeaza Marea Unire, Alexandru Averescu fiind unul dintre personajele cheie ale acestei mari reusite. In acest an, Alexandru Averescu infiinteaza Liga Poporului, redenumita in 1920 Partidul Poporului. A urmat o cariera politica in care a ajuns de trei ori prim-ministru al Romaniei: februarie-martie 1918, martie 1920-decembrie 1921, martie 1926-iunie 1927. Printre fondatorii Ligii Poporului se mai numara nume mari precum Constantin Argetoianu, Mihai Cantacuzino, Victor Babes sau Duiliu Zamfirescu.
Popularitatea Ligii Poporului s-a datorat in special lui Alexandru Averescu. Poporul il vedea in primii ani ai Romaniei Mari ca fiind salvatorul neamului. In martie 1920 ajunge prim-ministru, la recomandarea lui Ion I.C. Bratianu facuta regelui Ferdinand I. In timpul mandatului sau au fost semnate diverse tratate de pace, cum ar fi cel de la Trianon, din luna iunie a anului 1920, tratate care au insemnat recunoasterea Romaniei Mari la nivel international. Totusi, reformele la care se astepta taranimea intarziau, iar in decembrie 1921 regele Ferdinand I a decis sa il schimbe cu un alt personaj binecunoscut al politicii interbelice, Tache Ionescu.
Popularitatea Partidului Poporului a inceput sa scada, ulterior aparand si neintelegeri in interiorul acestuia. Constantin Argetoianu s-a autoproclamat presedinte al Partidului, insa Alexandru Averescu nu si-a pierdut speranta si a organizat o serie de intruniri in tara in anul 1924, generalul prezentand motiunea adoptata de Adunarea de la Arenele Romane (50.000 de oameni), prin care cerea demiterea lui Ion I.C. Bratianu. Acesta, insa, i-a zis lui Ferdinand ca il va aduce pe general la putere "la momentul potrivit". Momentul potrivit a fost in 1926, dupa ce Partidul Poporului a castigat 292 de mandate in Parlament. Averescu a devenit din nou prim-ministru, a inceput sa faca importante reforme economice si agrare, insa a facut si o greseala care se pare ca l-a costat cariera politica: a incercat sa il convinga pe Carol al II-lea sa revina asupra deciziei de abdicare. Ion I.C. Bratianu nu era un sustinator al acestei idei si, dupa un schimb dur de replici cu generalul, a decis sa il schimbe cu printul Barbu Stirbei.
La urmatoarele alegeri, Partidul Poporului nu areusit sa adune numarul de voturi necesare pentru a intra in Parlament, pragul electoral fiind pe vremea aceea 2 %. Membri importanti au decis sa paraseasca Partidul, iar continuitatea carierei politice a lui Alexandru Averescu era pusa sub semnul intrebarii. Cu toate ca Averescu a incercat sa il aduca la tron pe Carol al II-lea, acesta nu a parut sa il agreeze foarte mult. La un moment dat, in 1934, a incercat sa formeze un guvern de "autoritate" cu maresalul prim-ministru. Acesta, insa, dorea ca Partidul Poporului sa ajunga la putere pe cai normale, asa ca regele a renuntat la aceasta idee.
Batran si bolnav, maresalul Averescu se retrage din viata publica si moarte la 3 octombrie 1938. Ce a insemnat el pentru poporul roman? Fara el, cel mai probabil Romania Mare nu ar mai fi existat. Reveneam eventual la nivel de cnezate si voievodate, un nivel de care se pare ca nu suntem foarte departe acum.
Cu ce drept doreste un anumit individ extrem de dubios sa creeze din nou Partidul Poporului? In fine, multi oameni, probabil cam 98-99 % dintre romani, nu stiu ca a mai existat un Partid al Poporului. Multi poate chiar nu au auzit de un mare erou, poate chiar cel mai mare erou al neamului romanesc, Alexandru Averescu. Totusi, sa fim seriosi. Dan Diaconescu are o popularitate mult mai mare acum decat ar fi avut Averescu dupa lovitura de stat din 1989. Asta e tara, asta e romanul, asta e...
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ.
sâmbătă, 26 iunie 2010
Remember Unu feat. Alexandra Ungureanu - Lumea viseaza
Ma intorc in anul 2002. Aveam doar zece ani pe vremea aia... ce repede trece timpul si in ce hal evolueaza (?) muzica.
Cati isi mai aduc aminte de proiectul Unu'? Eu da. Este unul dintre primele proiecte ale muzicii electronice din Romania, in care a activat si Bogdan Popoiag (cunoscatorii trebuie sa fi auzit de el). Tin minte ca la momentul respectiv nu i-am acordat prea mare atentie... bine, nu puteam sa nu observ melodia cu "mai avem nevoie si de iarba", care era de-a dreptul senzationala. Dar ceea ce o sa prezint eu acum nu este "Cantec pentru sanatatea ierbii", ci o alta melodie pe care am redescoperit-o anul trecut si care m-a prins din nou anul asta. "Lumea viseaza" simt ca are acel ceva hipnotic, cu toate ca nu a avut un succes fulminant pe care probabil ca il si merita. Probabil ca intr-o tara normala, melodia asta ar fi fost lejer number 1. Si totusi, stiti cum e limba romana, poate fi interpretata in atatea moduri... Iarba are diferite sensuri, visul sau starea de visare la fel... In fine, "Lumea viseaza" (Unu' feat. Alexandra Ungureanu)
Bucurati-va de MUZICA.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ
Cati isi mai aduc aminte de proiectul Unu'? Eu da. Este unul dintre primele proiecte ale muzicii electronice din Romania, in care a activat si Bogdan Popoiag (cunoscatorii trebuie sa fi auzit de el). Tin minte ca la momentul respectiv nu i-am acordat prea mare atentie... bine, nu puteam sa nu observ melodia cu "mai avem nevoie si de iarba", care era de-a dreptul senzationala. Dar ceea ce o sa prezint eu acum nu este "Cantec pentru sanatatea ierbii", ci o alta melodie pe care am redescoperit-o anul trecut si care m-a prins din nou anul asta. "Lumea viseaza" simt ca are acel ceva hipnotic, cu toate ca nu a avut un succes fulminant pe care probabil ca il si merita. Probabil ca intr-o tara normala, melodia asta ar fi fost lejer number 1. Si totusi, stiti cum e limba romana, poate fi interpretata in atatea moduri... Iarba are diferite sensuri, visul sau starea de visare la fel... In fine, "Lumea viseaza" (Unu' feat. Alexandra Ungureanu)
Bucurati-va de MUZICA.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ
marți, 22 iunie 2010
Parlo Americano
Am cautat asta atata timp. Nu cred ca era foarte greu de gasit, insa problema era ca nu stiam cine canta varianta originala a "We no speak Americano", melodia aia care a prins foarte bine in Romania, melodia aia care pe unii cred ca a ajuns sa ii enerveze la culme, pentru ca are un ritm cretin si monoton.
Majoritatea s-ar putea sa fi gasit melodia inaintea mea, insa pentru cei putini care nu au gasit-o...
Bucurati-va de muzica.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ.
Majoritatea s-ar putea sa fi gasit melodia inaintea mea, insa pentru cei putini care nu au gasit-o...
Bucurati-va de muzica.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ.
luni, 21 iunie 2010
Sanomi
Acelasi an 2003. Acelasi concurs. S-ar putea ca unii dintre cititorii mei, atatia cati sunt ei, sa stie ca muzica pe care eu o promovez are, in mare parte, legatura cu Eurovisionul. Chiar daca majoritatea tarilor trimit melodii banale, in bataie de joc, Exista, totusi, si originalitate prin pleiada de balade dubioase si melodii de adormit copilasii.
Cum ziceam, mai apar si melodii si interpreti originali. Intr-o postare anterioara pomeneam de Alf Poier, austriacul care mormaia despre animale si care a iesit in fata a milioane de telespectatori imbracat foarte lejer. In 2003 a castigat Sertab cu melodia "Every way that I can". La doar doua puncte distanta s-au aflat reprezentantii Belgiei, Urban Trad, cu melodia "Sanomi". Ce inseamna "Sanomi"? Pai... nu inseamna nimic. Trebuie neaparat sa insemne ceva pentru ca melodia sa se numeasca astfel?
Limba in care este cantata melodia este... imaginara. Si a iesit una dintre cele mai tari melodii pe care le-am auzit vreodata. Genul muzical este... nici nu stiu la ce gen sa ii incadrez pe cei de la Urban Trad. Hai sa zicem ca genul este folk combinat cu elemente moderne (R&B, Eurodance). In orice caz, melodia merita ascultata si ar fi meritat sa castige, fara indoiala. Si ar fi castigat daca diaspora turca ar fi fost mai putin numeroasa, Melodia suna cam asa:
Deci da, mai exista si altceva pe langa toate zdranganelile cretine cu care suntem intoxicati zi de zi. Alte melodii interesante ale Urban Trad:
Bucurati-va de muzica.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ.
Cum ziceam, mai apar si melodii si interpreti originali. Intr-o postare anterioara pomeneam de Alf Poier, austriacul care mormaia despre animale si care a iesit in fata a milioane de telespectatori imbracat foarte lejer. In 2003 a castigat Sertab cu melodia "Every way that I can". La doar doua puncte distanta s-au aflat reprezentantii Belgiei, Urban Trad, cu melodia "Sanomi". Ce inseamna "Sanomi"? Pai... nu inseamna nimic. Trebuie neaparat sa insemne ceva pentru ca melodia sa se numeasca astfel?
Limba in care este cantata melodia este... imaginara. Si a iesit una dintre cele mai tari melodii pe care le-am auzit vreodata. Genul muzical este... nici nu stiu la ce gen sa ii incadrez pe cei de la Urban Trad. Hai sa zicem ca genul este folk combinat cu elemente moderne (R&B, Eurodance). In orice caz, melodia merita ascultata si ar fi meritat sa castige, fara indoiala. Si ar fi castigat daca diaspora turca ar fi fost mai putin numeroasa, Melodia suna cam asa:
Deci da, mai exista si altceva pe langa toate zdranganelile cretine cu care suntem intoxicati zi de zi. Alte melodii interesante ale Urban Trad:
Bucurati-va de muzica.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ.
duminică, 20 iunie 2010
Viziuni
Nu imi prea sta in fire sa postez asa ceva. Am preferat sa nu ma bag in sfera asta a politicii, nu pentru ca mi-ar fi teama de parerile unora sau ale altora, ci mai mult pentru ca mi-e sila de tot circul asta cretin care ne este prezentat. Mi-e sila sa vad cum se imbrancesc niste indivizi dubiosi in parlament. Mi-e teama ca totul va degenera in curand si... nu va fi bine pentru nimeni, din pacate. Mi se poate spune ca sunt pesimist, insa eu prefer sa imi spun realist.
Cine ma cunoaste stie ca eu sunt foarte atasat de perioada interbelica. Guess Who zice in melodia lui ca "nu ne-am nascut in locul potrivit"; eu consider ca nu m-am nascut cand trebuia. Sau poate ca m-am nascut si atunci. In constiinta mea au ramas intiparite mai multe lucruri din acea perioada, de aceea si rezonez la multe din ideile epocii. Nu vreau sa par prea nostalgic, invechit sau conservator. Stiu ca fiecare perioada are plusurile si minusurile ei, insa nu vad chiar atat de multe plusuri in ziua de azi. Intr-adevar totul s-a modernizat, au aparut calculatoare, informatia circula mai repede, insa asta nu inseamna ca manipularea este la un nivel mai scazut decat atunci.
In fine, unde voiam eu sa ajung. Se stie ca in perioada interbelica am avut parte de o criza economica, venita dupa o perioada de crestere economica sub o guvernare liberala. Suna cunoscut cumva? Cauzele acestei crize economica nu le voi discuta pentru ca pur si simplu nu ma pricep. Aceasta criza a inceput in 1929 si a tinut, zic cartile de istorie, pana in 1933. Totusi, mai multe state au resimtit efectele pana la sfarsitul anilor 30. In ciuda crizei economice, existau mai multe ramuri ale economie foarte dezvoltate, cum ar fi cea a extractiei de petrol (Romania era pe locul doi in Europa la productia de petrol si pe locul sapte in lume). Bun, acum se crede ca nimic nu ne mai apartine, ca ne-au vandut cu totul, deci nu ne-am putea baza foarte mult pe productie si taierile de pensii si salarii sunt imperativ necesare, ca nu mai sunt bani pentru a le plati in integralitate. Eu am dat doar un exemplu cu productia de petrol; practic, ramura cea mai bine dezvoltata din acea perioada era cea agricola, deci se producea MANCARE. Nu degeaba Romania era numita "granarul Europei". Pana una alta, eu consider ca nu este nimic pierdut, chiar daca in viitorul apropiat lucrurile vor degenera si nu va fi prea bine pentru nimeni, cum am zis si mai sus. Macar atunci, in ceasul al 25-lea, sa se incerce directionarea fondurilor unde trebuie: catre agricultura, si sa nu se mai importe atatea produse de pe te-miri-unde.
Deasemenea, eu nu sunt un sustinator al republicii. Stiu ca imediat dupa lovitura de stat din 1989 (nu pot si nu vreau sa o numesc revolutie; sa ma ierte cei care se simt ofensati) a existat o repulsie fata de monarhie, ceea ce mi se pare cea mai mare greseala pe care a putut-o face poporul roman. Era evident ca Partidul Comunist nu putea sa cada decat sabotat din interior. Sabotorii au ajuns imediat dupa executia, dupa parerea mea nedreapta, a lui Ceausescu la putere, instaurand un regim pe care eu il numesc post-comunism sau neocomunism. Ei bine, ce a urmat? Cu totii stim: mineriade, miscari de strada. Practic, un haos de nedescris. Cu fiecare campanie electorala pentru presedintia Romaniei devenea din ce in ce mai evident ca romanii au facut o greseala respingand monarhia, o greseala pe care unii si-o asuma, iar multi nu prea ar vrea sa o recunoasca. Stiu ca avem un exemplu de rege care a instaurat o dictatura personala, pe Carol al II-lea (1930-1940). Totusi, i se pare cuiva ca suntem prea departe de o dictatura personala? Mie chiar nu mi se pare si o spun cu toata convingerea. Sau poate chiar asta vreti, o dictatura personala, un om care sa conduca tara cu o mana de fier si sa iasa zambind in fata voastra si sa spuna "va tai 25 % din salarii si 15 % din pensii". Sa ne gandim ca acest Carol al II-lea a renuntat la tronul Romaniei, pentru ca mai apoi sa fie adus cu surle si trambite de taranisti.. Un individ care renunta de buna voie si nesilit de nimeni sa fie mostenitorul tronului unei tari, in mod normal nu ar mai avea ce sa caute pe tron. Din pacate, si situatia a fost de asa natura incat sa nu prea existe alta solutie. Sunt convins ca Marea Criza din 1929-19(toamna) a lovit foarte multi oameni, ca si atunci lumea o ducea greu, dar totusi exista productie. Cum se putea produce acum 80 de ani si acum nu? Asta inseamna un alt mod de a gestiona situatia.
Si care este diferenta intre un rege si un presedinte, vor intreba toti. Teoretic, ambii sunt neutri din punct de vedere politic, insa daca stam sa ne gandim bine presedintele, de cele mai multe ori este ales din postura de candidat al unui partid (am zis "de cele mai multe ori" pentru ca in unele state e posibil sa existe si un presedinte neafiliat politic; nu am cunostinta de asa ceva, dar am lasat un 1 % posibilitate), in timp ce regele este categoric neutru. Ce importanta are acest lucru? Eu ma gandesc, de exemplu, ca un rege ar fi recunoscut majoritatea de 65 % stransa in jurul lui Klaus Johannis in toamna si l-ar fi propus pe acest prim ministru. De altfel, e posibil nici sa nu fi fost cazul sa se ajunga intr-o situatie atat de grava. Desigur, ar fi existat imbogatiti, pentru ca niciun sistem nu este perfectiunea intruchipata, insa situatia ar fi fost cu totul alta daca in 1990 la conducerea tarii ar fi fost adus Regele Mihai si nu ar fi fost Ion Iliescu. Casa Regala, in opinia mea, are de luat o revansa pentru greseala din 23 august 1944 si ar cam fi timpul.
Ceea ce imi da de gandit, insa, in legatura cu viitorul tarii si m-a facut sa spun ca totul va degenera este aparitia la protestele din ziua motiunii, a unor indivizi imbracati in rosu, aducand foarte mult cu Ku Klux Klan. Pentru necunoscatori, KKK este o grupare extremista din SUA, care era impotriva oamenilor de culoare, deci de extrema dreapta. In cazul asta sunt convins ca ura nu este indreptata catre nicio rasa, insa faptul ca astfel de grupari au inceput sa iasa la lumina este un semn care ar trebui sa dea de gandit tuturor. Se stie ca si Marea Criza din perioada interbelica a dus la cresterea popularitatii gruparilor extremiste nu numai in Romania. Ce a urmat stim cu totii: Al Doilea Razboi Mondial. Concluziile le trageti singuri. Parerea mea este ca un regim extremist nu ar face bine tarii in conditiile actuale si ma declar monarhist cu toata convingerea.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ
Cine ma cunoaste stie ca eu sunt foarte atasat de perioada interbelica. Guess Who zice in melodia lui ca "nu ne-am nascut in locul potrivit"; eu consider ca nu m-am nascut cand trebuia. Sau poate ca m-am nascut si atunci. In constiinta mea au ramas intiparite mai multe lucruri din acea perioada, de aceea si rezonez la multe din ideile epocii. Nu vreau sa par prea nostalgic, invechit sau conservator. Stiu ca fiecare perioada are plusurile si minusurile ei, insa nu vad chiar atat de multe plusuri in ziua de azi. Intr-adevar totul s-a modernizat, au aparut calculatoare, informatia circula mai repede, insa asta nu inseamna ca manipularea este la un nivel mai scazut decat atunci.
In fine, unde voiam eu sa ajung. Se stie ca in perioada interbelica am avut parte de o criza economica, venita dupa o perioada de crestere economica sub o guvernare liberala. Suna cunoscut cumva? Cauzele acestei crize economica nu le voi discuta pentru ca pur si simplu nu ma pricep. Aceasta criza a inceput in 1929 si a tinut, zic cartile de istorie, pana in 1933. Totusi, mai multe state au resimtit efectele pana la sfarsitul anilor 30. In ciuda crizei economice, existau mai multe ramuri ale economie foarte dezvoltate, cum ar fi cea a extractiei de petrol (Romania era pe locul doi in Europa la productia de petrol si pe locul sapte in lume). Bun, acum se crede ca nimic nu ne mai apartine, ca ne-au vandut cu totul, deci nu ne-am putea baza foarte mult pe productie si taierile de pensii si salarii sunt imperativ necesare, ca nu mai sunt bani pentru a le plati in integralitate. Eu am dat doar un exemplu cu productia de petrol; practic, ramura cea mai bine dezvoltata din acea perioada era cea agricola, deci se producea MANCARE. Nu degeaba Romania era numita "granarul Europei". Pana una alta, eu consider ca nu este nimic pierdut, chiar daca in viitorul apropiat lucrurile vor degenera si nu va fi prea bine pentru nimeni, cum am zis si mai sus. Macar atunci, in ceasul al 25-lea, sa se incerce directionarea fondurilor unde trebuie: catre agricultura, si sa nu se mai importe atatea produse de pe te-miri-unde.
Deasemenea, eu nu sunt un sustinator al republicii. Stiu ca imediat dupa lovitura de stat din 1989 (nu pot si nu vreau sa o numesc revolutie; sa ma ierte cei care se simt ofensati) a existat o repulsie fata de monarhie, ceea ce mi se pare cea mai mare greseala pe care a putut-o face poporul roman. Era evident ca Partidul Comunist nu putea sa cada decat sabotat din interior. Sabotorii au ajuns imediat dupa executia, dupa parerea mea nedreapta, a lui Ceausescu la putere, instaurand un regim pe care eu il numesc post-comunism sau neocomunism. Ei bine, ce a urmat? Cu totii stim: mineriade, miscari de strada. Practic, un haos de nedescris. Cu fiecare campanie electorala pentru presedintia Romaniei devenea din ce in ce mai evident ca romanii au facut o greseala respingand monarhia, o greseala pe care unii si-o asuma, iar multi nu prea ar vrea sa o recunoasca. Stiu ca avem un exemplu de rege care a instaurat o dictatura personala, pe Carol al II-lea (1930-1940). Totusi, i se pare cuiva ca suntem prea departe de o dictatura personala? Mie chiar nu mi se pare si o spun cu toata convingerea. Sau poate chiar asta vreti, o dictatura personala, un om care sa conduca tara cu o mana de fier si sa iasa zambind in fata voastra si sa spuna "va tai 25 % din salarii si 15 % din pensii". Sa ne gandim ca acest Carol al II-lea a renuntat la tronul Romaniei, pentru ca mai apoi sa fie adus cu surle si trambite de taranisti.. Un individ care renunta de buna voie si nesilit de nimeni sa fie mostenitorul tronului unei tari, in mod normal nu ar mai avea ce sa caute pe tron. Din pacate, si situatia a fost de asa natura incat sa nu prea existe alta solutie. Sunt convins ca Marea Criza din 1929-19(toamna) a lovit foarte multi oameni, ca si atunci lumea o ducea greu, dar totusi exista productie. Cum se putea produce acum 80 de ani si acum nu? Asta inseamna un alt mod de a gestiona situatia.
Si care este diferenta intre un rege si un presedinte, vor intreba toti. Teoretic, ambii sunt neutri din punct de vedere politic, insa daca stam sa ne gandim bine presedintele, de cele mai multe ori este ales din postura de candidat al unui partid (am zis "de cele mai multe ori" pentru ca in unele state e posibil sa existe si un presedinte neafiliat politic; nu am cunostinta de asa ceva, dar am lasat un 1 % posibilitate), in timp ce regele este categoric neutru. Ce importanta are acest lucru? Eu ma gandesc, de exemplu, ca un rege ar fi recunoscut majoritatea de 65 % stransa in jurul lui Klaus Johannis in toamna si l-ar fi propus pe acest prim ministru. De altfel, e posibil nici sa nu fi fost cazul sa se ajunga intr-o situatie atat de grava. Desigur, ar fi existat imbogatiti, pentru ca niciun sistem nu este perfectiunea intruchipata, insa situatia ar fi fost cu totul alta daca in 1990 la conducerea tarii ar fi fost adus Regele Mihai si nu ar fi fost Ion Iliescu. Casa Regala, in opinia mea, are de luat o revansa pentru greseala din 23 august 1944 si ar cam fi timpul.
Ceea ce imi da de gandit, insa, in legatura cu viitorul tarii si m-a facut sa spun ca totul va degenera este aparitia la protestele din ziua motiunii, a unor indivizi imbracati in rosu, aducand foarte mult cu Ku Klux Klan. Pentru necunoscatori, KKK este o grupare extremista din SUA, care era impotriva oamenilor de culoare, deci de extrema dreapta. In cazul asta sunt convins ca ura nu este indreptata catre nicio rasa, insa faptul ca astfel de grupari au inceput sa iasa la lumina este un semn care ar trebui sa dea de gandit tuturor. Se stie ca si Marea Criza din perioada interbelica a dus la cresterea popularitatii gruparilor extremiste nu numai in Romania. Ce a urmat stim cu totii: Al Doilea Razboi Mondial. Concluziile le trageti singuri. Parerea mea este ca un regim extremist nu ar face bine tarii in conditiile actuale si ma declar monarhist cu toata convingerea.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ
marți, 15 iunie 2010
Epic Moves
Da, extrem de dubios, stiu... "MariusZ o zis ca nu mai foloseste titluri in engleza, ca iubeste limba romana, ca bla bla bla." Ok, stiu ca asta am zis, insa nu ma pot abtine de la asta pentru ca mi-e cam greu sa traduc "epic fail" sau "epic win" in romana, deci nu vreau sa dau in penibil cu traduceri mot-a-mot.
Eurovision 2010 a trecut, Slovacia n-a prins finala (nu sunt prea mirat, avand in vedere ca n-avea cine sa ii voteze in modul in care se voteaza acum), Moldova a prins un frumos loc 22 in finala, iar Israelul locul 14. Cat despre Lena... am insirat acum cateva saptamani niste motive pentru care am considerat ca are sanse sa castige, insa motivul a fost altul, bine stiut de toata lumea (parerea mea).
Clipul pe care il prezint acum nu este de anul asta, ci de acum 7 ani. Ce vremuri... aveam doar 11 ani. Melodia a reprezentat Austria si este cantata in limba germana. Din ce am priceput eu, pare sa fie un cantec de copii despre niste animale (vezi trupa de pe scena si miscarile dubioase ale tipelor din spate dinainte sa inceapa partea rock). Alf Poier este un stand-up comedian austriac (fata lui spune totul) care a reusit sa ia un excelent loc 6 cu o astfel de melodie. De ce ar fi votat cineva asa ceva? Poate pentru ca au ras de s-au stricat. Tin minte ca atunci cand am vazut prestatia lui in direct (da, chiar am vazut-o; eram obsedat de Eurovision inca de pe atunci) am ramas blocat. Miscarile lui mi se pareau stupide, cantecul mi se parea extrem de cretin, iar el mi se parea mai bou decat boul cu chitara din spatele lui. La sapte ani distanta recunosc ca am ras de m-am stricat numai cand i-am vazut fata individului. Doamnelor si domnilor, Alf Poier - Weil der Mensch Zahlt.
Ah,. si am uitat sa va spun sa urmariti cat de tare e blonda din spate. Epic Rock Moves pentru o astfel de melodie.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ
Eurovision 2010 a trecut, Slovacia n-a prins finala (nu sunt prea mirat, avand in vedere ca n-avea cine sa ii voteze in modul in care se voteaza acum), Moldova a prins un frumos loc 22 in finala, iar Israelul locul 14. Cat despre Lena... am insirat acum cateva saptamani niste motive pentru care am considerat ca are sanse sa castige, insa motivul a fost altul, bine stiut de toata lumea (parerea mea).
Clipul pe care il prezint acum nu este de anul asta, ci de acum 7 ani. Ce vremuri... aveam doar 11 ani. Melodia a reprezentat Austria si este cantata in limba germana. Din ce am priceput eu, pare sa fie un cantec de copii despre niste animale (vezi trupa de pe scena si miscarile dubioase ale tipelor din spate dinainte sa inceapa partea rock). Alf Poier este un stand-up comedian austriac (fata lui spune totul) care a reusit sa ia un excelent loc 6 cu o astfel de melodie. De ce ar fi votat cineva asa ceva? Poate pentru ca au ras de s-au stricat. Tin minte ca atunci cand am vazut prestatia lui in direct (da, chiar am vazut-o; eram obsedat de Eurovision inca de pe atunci) am ramas blocat. Miscarile lui mi se pareau stupide, cantecul mi se parea extrem de cretin, iar el mi se parea mai bou decat boul cu chitara din spatele lui. La sapte ani distanta recunosc ca am ras de m-am stricat numai cand i-am vazut fata individului. Doamnelor si domnilor, Alf Poier - Weil der Mensch Zahlt.
Ah,. si am uitat sa va spun sa urmariti cat de tare e blonda din spate. Epic Rock Moves pentru o astfel de melodie.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ
vineri, 11 iunie 2010
Mondialul African
11 iunie 2010, o zi de vineri atat de calduroasa... La mine in camera sunt exact 28.7 grade Celsius. Am ajuns sa ma rog de nori sa mai apara si ei pe cer, nu ca nu mi-ar placea albastrul lui, ci ca sa acopere soarele, macar pentru cateva minute. Macar in felul asta nu s-ar mai putea praji oua pe capota sau pe asfalt. In fine, ziua asta chiar are ceva foarte special...
Cred ca toata lumea si-a dat seama ca eu apreciez foarte mult spectacolul din orice punct de vedere. La acest capitol intra cu foarte mare usurinta Campionatul Mondial de Fotbal. Ce pot sa zic, nu am fost dintotdeauna microbist. Cand eram mic chiar uram fotbalul. Ce mi-a schimbat perspectiva? Categoric Campionatul Mondial din Coreea de Sud si Japonia, in special meciul de deschidere, Franta - Senegal (0-1, gol Papa Bouba Diop). Nu stiam ca Franta era campioana mondiala... nici nu stiu daca stiam ce presupunea acest lucru. Mi-a placut, insa, felul in care Senegalul a invins in acel meci, care mi-a bagat in cap ideea ca Franta chiar joaca foarte prost. Si... da, Franta chiar joaca prost, cu toate ca a prins o finala acum 4 ani.
In fine, m-am cam pierdut in detalii. Nu cred ca e cineva care sa nu stie ca astazi incepe Campionatul Mondial din Africa de Sud (o locatie foarte inteligent aleasa, avand in vedere ca este una din tarile cu cea mai mare rata a criminalitatii... dar asta conteaza mai putin; macar nu au ales Congo sau Angola) si trebuie sa spun ca am mari asteptari de la editia asta. Iata o scurta analiza a celor mai bune loturi de la Mondial:
-Spania
Cel mai greu cred ca e sa fii selectionerul Spaniei, avand in vedere cate valori sunt in fotbalul spaniol... Este vazuta, pe buna dreptate, ca fiind marea favorita la castigarea turneului. Au trei portari excelenti (Casillas, Valdes, Reina) si ar mai fi avut de unde sa aleaga (De Gea, Diego Lopez), o aparare foarte bine pusa la punct, un atac letal, insa parerea mea este ca linia de mijloc este una dintre cele mai bune din istorie. Iniesta, Xavi, Xabi Alonso, Fabregas, Mata, Busquets, Navas... ce poti sa-ti doresti mai mult?
Punct forte: lot foarte bun, omogenitate, un mijloc extraordinar
Slabiciuni... probabil ca va fi destul de greu sa isi faca jocul in fata unei aparari supraaglomerate si foarte bine organizate (vezi Inter Milano sezonul asta).
Jucatorul cheie cred ca va fi Xavi, un adevarat arhitect in teren, dar si Iniesta si Fabregas.
-Anglia
Cam aceeasi situatie ca Spania, mai putin la capitolul "portari". Chiar si lipsita de oameni cu o vasta experienta, ca Beckham sau Rio Ferdinand, Anglia are un lot excelent, dar si un selectioner foarte bun. Portarii nu au fost un punct forte pentru Anglia in ultimii ani, gafa lui Robinson din meciul cu Croatia (2008) fiind de notorietate. Datorita faptului ca Anglia are cel mai bun campionat din lume (este greu sa gasesti contraargumente acestui fapt), dar si cele mai bune academii de fotbal, nationala nu are nici macar un singur stranier in lot.
Punctul forte? Experienta si maturitatea jucatorilor.
Slabiciuni: Portarii
Jucatori cheie: capitanul Gerrard si golgeterul Rooney
-Argentina
Este o nationala care cam duce lipsa de selectioner, din punctul meu de vedere. Nu cred ca Maradona are stofa de antrenor si a fost pus in aceasta pozitie numai datorita faptului ca este un adevarat simbol nu numai al Argentinei, ci al fotbalului in general. Lotul este unul care nu pare ca se bazeaza pe aparare, avand in vedere ca cei trei portari au impreuna 13 selectii, iar linia de fund este... peticita, ca sa nu folosesc un cuvant mai dur. In schimb, mijlocul este extrem de competitiv si astept sa vad un Maxi Rodriguez intr-o forma buna, iar atacul este absolut senzational: Messi, Milito, Aguero, Higuain, Palermo, Tevez.
Puncte forte: atacul stelar, mijlocul foarte bun
Slabiciuni: Maradona, apararea vulnerabila
Jucator cheie: Messi (evident) si Higuain
-Franta
Iricat de bun ar fi lotul, tot prost joaca... In comparatie cu editiile precedente, ce-i drept, lotul cam scartaie. Multi dintre jucatorii selectionati de "selectionerul" Domenech nu au avut un sezon prea bun. In aparare apar oameni ca Abidal si Gallas, care au suferit cateva accidentari destul de grave si nu stiu cat de mult s-ar putea baza pe ei, Reveillere si Planus, care fac parte din niste aparari nesigure. Mijlocul e chiar bun, insa Domenech nu a fost atat de inspirat in ceea ce priveste atacul. Govou nu este titular de drept la Lyon si totusi va purta tricoul cu numarul 10, Henry a avut un sezon deloc reusit, Gignac nu ar reprezenta o solutie din punctul meu de vedere...
Punct forte: un mijloc bun, inspiratia unor oameni ca Gourcuff si Ribery + portarii tineri destul de promitatori.
Slabiciuni: Domenech, apararea, jucatorii care nu au fost in forma
Jucatori cheie: Gourcuff si Ribery
Brazilia
Chiar si lipsita de vedete ca Ronaldinho, Adriano, Ronaldo sau Pato, Brazilia ramane o forta, iar lotul este chiar foarte competitiv. Un lot experimentat, din care nu lipsesc nume ca Robinho, Kaka, Gilberto Silva, Nilmar, Julio Baptista sau Julio Cesar. Nu este una din favoritele mele, insa omogenitatea lotului si forma in care s-au aflat jucatorii mentionati mai sus (poate cu exceptia lui Kaka) le dau sperante. Spania - Brazilia este finala de vis a acestei editii a Campionatului Mondial. Pentru prima data, Brazilia are portar (Julio Cesar) si o aparare excelenta (Dani Alves, Lucio, Juan, Maicon). Mijlocul are o experienta remarcabila, iar atacul este bun, insa sub cele ale Spaniei, Argentinei sau Angliei.
Puncte forte: un selectioner bun (Dunga), experienta remarcabila a liniei de mijloc si omogenitatea
Slabiciuni: faptul ca este cea mai batrana echipa ar putea reprezenta o slabiciune, mai ales avand in vedere faptul ca ne aflam la capatul unui sezon foarte lung si obositor
Jucatori cheie: Robinho, Kaka, Julio Cesar
-Germania
Nu sunt un mare fan al lor, nu mi se pare normal ca jumatate dintre ei nu sunt nemti, insa trebuie sa recunosc ca au un lot foarte bun in care si-au facut loc o buna parte din campionii europeni de tineret din 2009. O echipa destul de tanara, usor lipsita de experienta, ar zice unii, insa cu o foame de succese, Germania este o echipa in forma. Chiar daca portarii nu au prea mare experienta la nationala, forma lor a fost foarte buna. Hans Jorg Butt, portarul lui Bayern Munchen, ar trebui sa fie titular, avand in vedere performantele sale. Apararea are o medie de varsta de 24.25 de ani, cel mai experimentat fundas fiind capitanul retrogradatei Hertha Berlin, Arne Friedrich, un plus de experienta mai reprezentand si capitanul nationalei, Phillip Lahm, dar si Per Mertesacker. Mijlocul e alcatuit din unii dintre cei mai promitatori jucatori din lume: Mesut Ozil, Toni Kroos, Marko Marin si Sami Khedira, langa mult mai cunoscutii Schweinsteiger si Trochovski. Joachim Low a ales sa se bazeze in continuare pe Podolski si Klose in atac, cu toate ca au marcat impreuna in jur de 5 goluri. Lor li se alatura Mario Gomez, care nu a avut nici el un sezon exceptional, Cacau, cel mai bun marcator al lui Stuttgart, Stefan Kiessling, care a marcat 22 de goluri in campionat pentru Leverkusen, si Thomas Muller, o mare speranta a lui Bayern.
Puncte forte: tineretea, entuziasmul, spiritul de luptatori (desigur, doar e Germania)
Slabiciuni: o oarecare lipsa de experienta care ar putea duce la gafe
Jucatori cheie: Schweinsteiger si Ozil.
-Olanda
Aflata in cautarea gloriei de alta data, Olanda produce in continuare jucatori de mare clasa. Este, deasemenea, o echipa care imbina excelent experienta unor jucatori ca van Bronckhorst, van Bommel, Kuyt sau Boulahrouz cu viziunea lui Sneijder, van der Vaart si Robben si entuziasmul lui Elia, Babel si Affelay. Pot spune ca echipa se afla la varsta marii performante: 27.6 ani, ceea ce reprezinta un mare plus.
Puncte forte: omogenitate, tehnica foarte buna a jucatorilor si forma excelenta a acestora
Slabiciuni: efectul psihologic al esecurilor din trecut, eventuale neintelegeri intre van der Vaart, Sneijder si Robben
Jucatori cheie: Robben, Sneijder, van der Vaart
-Serbia
Se poate considera ca sunt subiectiv, aand in vedere slabiciunea mea pentru sarbi, insa consider ca lotul este foarte bun. Radomir Antic, unul dintre cei mai buni antrenori de la acest Campionat Mondial, are la dispozitie o generatie foarte buna pe care reuseste sa o mobilizeze excelent si sa o faca sa dea maximum. Capitolul "portari" nu este tocmai cel mai fericit pentru sarbi, cel mai cunoscut fiind Stojkovic, aflat sub contract cu Sporting si fiind rezerva tanarului Rui Patricio. Apararea nu este lipsita de vedete: Vidic (Man Utd), Ivanovic (Chelsea), Kolarov (Lazio), dar are si tineri foarte promitatori, ca Subotic (Borussia Dortmund) sau Ivan Obradovic (Zaragoza). La mijloc sunt jucatori aflati sub contract cu echipe mari din cele mai importante campionate ale lumii: Tosic (Man Utd), Stankovic (Inter), Jovanovic (Liverpool), Kacar (Hertha), Kuzmanovic (Stuttgart), Krasic (TSKA Moscova), fiecare putand sa faca diferenta. Atacul nu este atat de stralucitor, insa forma lui Pantelic si Mrdja, combinata cu experienta lui Zigic, ar putea da rezultate.
Puncte forte: tinerete, antrenor foarte bun, entuziam
Slabiciuni: portarii si lipsa de experienta a unor jucatori
Jucatori cheie: Stankovic, Jovanovic si Krasic
Cam atat, ce pot spune... A inceput si primul meci de la Mondial, sa speram ca va fi specatcolul pe care il asteptam cu totii. Va las cu un clip care a reusit cu adevarat sa ma introduca in atmosfera si pentru asta ii felicit pe cei de la Radio Killer. "Be free" - hitul verii, cu tot zdringhi-zdringhi-ul sau.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ
Cred ca toata lumea si-a dat seama ca eu apreciez foarte mult spectacolul din orice punct de vedere. La acest capitol intra cu foarte mare usurinta Campionatul Mondial de Fotbal. Ce pot sa zic, nu am fost dintotdeauna microbist. Cand eram mic chiar uram fotbalul. Ce mi-a schimbat perspectiva? Categoric Campionatul Mondial din Coreea de Sud si Japonia, in special meciul de deschidere, Franta - Senegal (0-1, gol Papa Bouba Diop). Nu stiam ca Franta era campioana mondiala... nici nu stiu daca stiam ce presupunea acest lucru. Mi-a placut, insa, felul in care Senegalul a invins in acel meci, care mi-a bagat in cap ideea ca Franta chiar joaca foarte prost. Si... da, Franta chiar joaca prost, cu toate ca a prins o finala acum 4 ani.
In fine, m-am cam pierdut in detalii. Nu cred ca e cineva care sa nu stie ca astazi incepe Campionatul Mondial din Africa de Sud (o locatie foarte inteligent aleasa, avand in vedere ca este una din tarile cu cea mai mare rata a criminalitatii... dar asta conteaza mai putin; macar nu au ales Congo sau Angola) si trebuie sa spun ca am mari asteptari de la editia asta. Iata o scurta analiza a celor mai bune loturi de la Mondial:
-Spania
Cel mai greu cred ca e sa fii selectionerul Spaniei, avand in vedere cate valori sunt in fotbalul spaniol... Este vazuta, pe buna dreptate, ca fiind marea favorita la castigarea turneului. Au trei portari excelenti (Casillas, Valdes, Reina) si ar mai fi avut de unde sa aleaga (De Gea, Diego Lopez), o aparare foarte bine pusa la punct, un atac letal, insa parerea mea este ca linia de mijloc este una dintre cele mai bune din istorie. Iniesta, Xavi, Xabi Alonso, Fabregas, Mata, Busquets, Navas... ce poti sa-ti doresti mai mult?
Punct forte: lot foarte bun, omogenitate, un mijloc extraordinar
Slabiciuni... probabil ca va fi destul de greu sa isi faca jocul in fata unei aparari supraaglomerate si foarte bine organizate (vezi Inter Milano sezonul asta).
Jucatorul cheie cred ca va fi Xavi, un adevarat arhitect in teren, dar si Iniesta si Fabregas.
-Anglia
Cam aceeasi situatie ca Spania, mai putin la capitolul "portari". Chiar si lipsita de oameni cu o vasta experienta, ca Beckham sau Rio Ferdinand, Anglia are un lot excelent, dar si un selectioner foarte bun. Portarii nu au fost un punct forte pentru Anglia in ultimii ani, gafa lui Robinson din meciul cu Croatia (2008) fiind de notorietate. Datorita faptului ca Anglia are cel mai bun campionat din lume (este greu sa gasesti contraargumente acestui fapt), dar si cele mai bune academii de fotbal, nationala nu are nici macar un singur stranier in lot.
Punctul forte? Experienta si maturitatea jucatorilor.
Slabiciuni: Portarii
Jucatori cheie: capitanul Gerrard si golgeterul Rooney
-Argentina
Este o nationala care cam duce lipsa de selectioner, din punctul meu de vedere. Nu cred ca Maradona are stofa de antrenor si a fost pus in aceasta pozitie numai datorita faptului ca este un adevarat simbol nu numai al Argentinei, ci al fotbalului in general. Lotul este unul care nu pare ca se bazeaza pe aparare, avand in vedere ca cei trei portari au impreuna 13 selectii, iar linia de fund este... peticita, ca sa nu folosesc un cuvant mai dur. In schimb, mijlocul este extrem de competitiv si astept sa vad un Maxi Rodriguez intr-o forma buna, iar atacul este absolut senzational: Messi, Milito, Aguero, Higuain, Palermo, Tevez.
Puncte forte: atacul stelar, mijlocul foarte bun
Slabiciuni: Maradona, apararea vulnerabila
Jucator cheie: Messi (evident) si Higuain
-Franta
Iricat de bun ar fi lotul, tot prost joaca... In comparatie cu editiile precedente, ce-i drept, lotul cam scartaie. Multi dintre jucatorii selectionati de "selectionerul" Domenech nu au avut un sezon prea bun. In aparare apar oameni ca Abidal si Gallas, care au suferit cateva accidentari destul de grave si nu stiu cat de mult s-ar putea baza pe ei, Reveillere si Planus, care fac parte din niste aparari nesigure. Mijlocul e chiar bun, insa Domenech nu a fost atat de inspirat in ceea ce priveste atacul. Govou nu este titular de drept la Lyon si totusi va purta tricoul cu numarul 10, Henry a avut un sezon deloc reusit, Gignac nu ar reprezenta o solutie din punctul meu de vedere...
Punct forte: un mijloc bun, inspiratia unor oameni ca Gourcuff si Ribery + portarii tineri destul de promitatori.
Slabiciuni: Domenech, apararea, jucatorii care nu au fost in forma
Jucatori cheie: Gourcuff si Ribery
Brazilia
Chiar si lipsita de vedete ca Ronaldinho, Adriano, Ronaldo sau Pato, Brazilia ramane o forta, iar lotul este chiar foarte competitiv. Un lot experimentat, din care nu lipsesc nume ca Robinho, Kaka, Gilberto Silva, Nilmar, Julio Baptista sau Julio Cesar. Nu este una din favoritele mele, insa omogenitatea lotului si forma in care s-au aflat jucatorii mentionati mai sus (poate cu exceptia lui Kaka) le dau sperante. Spania - Brazilia este finala de vis a acestei editii a Campionatului Mondial. Pentru prima data, Brazilia are portar (Julio Cesar) si o aparare excelenta (Dani Alves, Lucio, Juan, Maicon). Mijlocul are o experienta remarcabila, iar atacul este bun, insa sub cele ale Spaniei, Argentinei sau Angliei.
Puncte forte: un selectioner bun (Dunga), experienta remarcabila a liniei de mijloc si omogenitatea
Slabiciuni: faptul ca este cea mai batrana echipa ar putea reprezenta o slabiciune, mai ales avand in vedere faptul ca ne aflam la capatul unui sezon foarte lung si obositor
Jucatori cheie: Robinho, Kaka, Julio Cesar
-Germania
Nu sunt un mare fan al lor, nu mi se pare normal ca jumatate dintre ei nu sunt nemti, insa trebuie sa recunosc ca au un lot foarte bun in care si-au facut loc o buna parte din campionii europeni de tineret din 2009. O echipa destul de tanara, usor lipsita de experienta, ar zice unii, insa cu o foame de succese, Germania este o echipa in forma. Chiar daca portarii nu au prea mare experienta la nationala, forma lor a fost foarte buna. Hans Jorg Butt, portarul lui Bayern Munchen, ar trebui sa fie titular, avand in vedere performantele sale. Apararea are o medie de varsta de 24.25 de ani, cel mai experimentat fundas fiind capitanul retrogradatei Hertha Berlin, Arne Friedrich, un plus de experienta mai reprezentand si capitanul nationalei, Phillip Lahm, dar si Per Mertesacker. Mijlocul e alcatuit din unii dintre cei mai promitatori jucatori din lume: Mesut Ozil, Toni Kroos, Marko Marin si Sami Khedira, langa mult mai cunoscutii Schweinsteiger si Trochovski. Joachim Low a ales sa se bazeze in continuare pe Podolski si Klose in atac, cu toate ca au marcat impreuna in jur de 5 goluri. Lor li se alatura Mario Gomez, care nu a avut nici el un sezon exceptional, Cacau, cel mai bun marcator al lui Stuttgart, Stefan Kiessling, care a marcat 22 de goluri in campionat pentru Leverkusen, si Thomas Muller, o mare speranta a lui Bayern.
Puncte forte: tineretea, entuziasmul, spiritul de luptatori (desigur, doar e Germania)
Slabiciuni: o oarecare lipsa de experienta care ar putea duce la gafe
Jucatori cheie: Schweinsteiger si Ozil.
-Olanda
Aflata in cautarea gloriei de alta data, Olanda produce in continuare jucatori de mare clasa. Este, deasemenea, o echipa care imbina excelent experienta unor jucatori ca van Bronckhorst, van Bommel, Kuyt sau Boulahrouz cu viziunea lui Sneijder, van der Vaart si Robben si entuziasmul lui Elia, Babel si Affelay. Pot spune ca echipa se afla la varsta marii performante: 27.6 ani, ceea ce reprezinta un mare plus.
Puncte forte: omogenitate, tehnica foarte buna a jucatorilor si forma excelenta a acestora
Slabiciuni: efectul psihologic al esecurilor din trecut, eventuale neintelegeri intre van der Vaart, Sneijder si Robben
Jucatori cheie: Robben, Sneijder, van der Vaart
-Serbia
Se poate considera ca sunt subiectiv, aand in vedere slabiciunea mea pentru sarbi, insa consider ca lotul este foarte bun. Radomir Antic, unul dintre cei mai buni antrenori de la acest Campionat Mondial, are la dispozitie o generatie foarte buna pe care reuseste sa o mobilizeze excelent si sa o faca sa dea maximum. Capitolul "portari" nu este tocmai cel mai fericit pentru sarbi, cel mai cunoscut fiind Stojkovic, aflat sub contract cu Sporting si fiind rezerva tanarului Rui Patricio. Apararea nu este lipsita de vedete: Vidic (Man Utd), Ivanovic (Chelsea), Kolarov (Lazio), dar are si tineri foarte promitatori, ca Subotic (Borussia Dortmund) sau Ivan Obradovic (Zaragoza). La mijloc sunt jucatori aflati sub contract cu echipe mari din cele mai importante campionate ale lumii: Tosic (Man Utd), Stankovic (Inter), Jovanovic (Liverpool), Kacar (Hertha), Kuzmanovic (Stuttgart), Krasic (TSKA Moscova), fiecare putand sa faca diferenta. Atacul nu este atat de stralucitor, insa forma lui Pantelic si Mrdja, combinata cu experienta lui Zigic, ar putea da rezultate.
Puncte forte: tinerete, antrenor foarte bun, entuziam
Slabiciuni: portarii si lipsa de experienta a unor jucatori
Jucatori cheie: Stankovic, Jovanovic si Krasic
Cam atat, ce pot spune... A inceput si primul meci de la Mondial, sa speram ca va fi specatcolul pe care il asteptam cu totii. Va las cu un clip care a reusit cu adevarat sa ma introduca in atmosfera si pentru asta ii felicit pe cei de la Radio Killer. "Be free" - hitul verii, cu tot zdringhi-zdringhi-ul sau.
Pace, Lumina si Iubire,
MariusZ
Abonați-vă la:
Postări (Atom)