Douăzeci şi paişpe'

Mai sunt doar câteva ore până când se va termina şi minunatul an 2013. E o fericire, aşa-i? Trebuie să petrecem, să ne distrăm, să dăm muzica la maximum. Ah, şi să nu uităm de bubuieli. Trebuie să se audă în toată lumea sunetul petardelor şi a altor bombiţe din astea mici care se vând aproape la fiecare colţ de stradă. Ce să mai... O să fie o nebunie, ca întotdeauna.

Pe posturile de ştiri anunţă la fiecare oră ce ţară a ajuns în anul douăzeci şi paisprezece şi ne sunt prezentate imagini cu artificii, cu oameni care sărbătoresc entuziaşti. Noi mai avem şase ore şi ceva (and counting backwards) până facem trecerea şi entuziasmul ăla o să cuprindă marea majoritate a populaţiei. Şi în noaptea asta.

Ah, în noaptea asta suntem tineri, aşa că hai să dăm foc lumii şi vom putea să strălucim mai puternic decât soarele, după cum zicea refrenul unei binecunoscute melodii acum un an şi ceva.

Şi acum văd la televizor cum Taiwanul a întrat în anul nou și admir focul de artificii spectaculos de acolo. În același timp a intrat în anul nou și China, o ţară unde mă voi întoarce cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu. Un an nou minunat vă doresc şi să fiţi fericiţi şi iubiţi.

Peace and Love,
MariusZ.

Om bun

Sfinx - Om bun

Om bun, deschide-ne poarta
Da-ne o coaja si nu ne goni,
si-n schimb, iti vom alunga tristetea
Cu vesele cantece si ghidusii.

Venim de departe si mergem departe
Tocmai in zare, sus la castel, 
Ne-am oprit, aici, pe drum ne-a prins noaptea
Da adapost unor bieti pedestreni.

La castel, maine va fi sarbatoare, 
Printesa-mplineste, ani douazeci, 
Om bea, mult vin, goli tavi cu mancare
Ce va fi-acolo, sa tot petreci.

Noi vom canta, noaptea intreaga, 
Oaspetii veseli vor dantui, 
Si-n toiul petrecerii, prag de o clipa
Om bun, si la tine, ne vom gandi.

Deschide poarta si da-ne o coaja
Ai mila de niste bieti perestreni
Vesnic pe drum, asta ni-i soarta,
vesnïc pe drum, cautand un castel.


Una dintre cele mai importante trupe rock româneşti din perioada comunistă, Sfinx a luat naştere tocmai în 1962, în Bucureşti, printre membrii fondatori numărându-se Octav Zemlicka, Corneliu "Bibi" Ionescu şi Cristian Valica. De-a lungul anilor, componenţa s-a schimbat, în trupă mai activând şi alte nume importante ale muzicii româneşti, precum Dan Andrei Aldea, Mişu Cernea, Zoia Alecu şi Crina Mardare. Stilurile muzicale abordate au fost folk rock, pop, rock progresiv, încercând întotdeauna să fie în pas cu vremurile. În 1994, trupa Sfinx s-a împărţit în două proiecte: Sfinx Pro, al lui Corneliu "Bibi" Ionescu, care nu s-a bucurat de succes, şi Sfinx Experience, al lui Mişu Cernea, Zoia Alecu, Crina Mardare şi în care au mai activat, printre alţii, şi Paul Ciuci (Compact), Alin Oprea (Talisman) şi Adi Manolovici. Nu ştiu cât timp a mai activat Sfinx Experience. Din câte am înţeles, s-ar fi desfiinţat de ceva vreme. În fine, melodia "Om bun" m-a cucerit de la prima ascultare. Păcat că trupele care cântă aşa ceva nu sunt promovate în România...

Bucuraţi-vă de Muzică,
MariusZ.

Că-n aste mâini mai curge un sânge de ROMÂN!

Doamne, cât de mult timp a trecut de când am postat ultima oară de 1 decembrie. Am recitit postările, încercând să-mi dau seama cât şi cum am evoluat (pentru că evoluăm cu toţii, într-un fel sau altul) şi am dat, inevitabil, şi peste urările şi ironiile mele de Ziua României.

Despre 1 decembrie, ce să zic... Este un moment mult prea important pentru ţara noastră şi pentru noi, ca popor. Deşi acum este o mentalitate stranie, de ultras european şi occidental, cum că trebuie să îmbrăţişăm valorile europene şi chestii de genul, mie nu-mi pasă. Îmi dau seama că, până la urmă, la noi vor fi doar nişte forme fără fond, la fel ca pe vremea lui Titu Maiorescu. Ideea e că trebuie să ne gândim serios dacă acele valori ni se potrivesc. După părerea mea, nu, şi aici nu mă refer la faptul că nu suntem atât de dezvoltaţi din punct de vedere material. Sunt de acord că se poate şi mult mai bine din punctul ăsta de vedere. Eu vorbesc despre sufletul românesc, în care se loveşte din ce în ce mai mult în ultima vreme, campania "tot ce e bun trebuie să dispară" fiind în plină desfăşurare. Valorile noastre sunt date deoparte, minimalizate, preferându-se non-valorile altor neamuri considerate civilizate. Pentru că, nah, civilizaţia vine din Occident şi reprezintă un fel de etalon în materie. Eu sunt ceva mai conservator şi nu vreau să se impună fel de fel de dubioşenii în ţara mea. Ştiu, ştiu, este democraţie, e libertate, fiecare are dreptul să aprecieze pe cine vrea, dar trebuie să fim conştienţi că unora poate nu li se potriveşte această mentalitate şi tind să o exagereze. N-am de gând să dau exemple în acest sens. Cred că fiecare dintre noi ştie pe cineva care are tendinţa asta.

Şi acum câte ceva despre identitate. Teoretic, toţi ne-am pus cele trei întrebări: "cine suntem?", "de unde venim?" şi "încotro ne îndreptăm?". Eu, unul, mi le-am pus de multe ori, la nivel individual; n-am de ce să mă ascund. E ceva cât se poate de normal. Dar noi, românii... Cine suntem? Propagandiştii şi simpatizanţii campaniei sus-zise cu siguranţă vor înjura şi arunca noroi. Eu consider că suntem, în esenţă, nişte oameni cât se poate de obişnuiţi, dar, priviţi în ansamblu, nişte oameni foarte diferiţi, în comparaţie cu cei care îşi doresc să ne schimbe. Ăştia suntem. Nu avem suflet american, german, rus sau chinezesc, ci un mare suflet românesc, pe care trebuie să ni-l ascultăm mai des, dar din păcate foarte mulţi preferă să se lase manipulaţi şi să participe la distrugerea lui. Eu cred că nu e niciodată prea târziu să începi să îl asculţi. Cel mai trist este când îţi vorbeşte şi tu eşti prea ocupat să îl loveşti. De unde venim? Sunt prea multe teorii pentru a începe să le expun aici şi oricum nu ar mulţumi pe toată lumea. Părerea mea este că mulţi vorbesc vorbe şi se strofoacă aiurea. Noi am fost aici dintotdeauna. De-a lungul vremii am fost cunoscut sub diverse nume... Daci, geţi, romani, rumâni, valahi, volohi, olahi, iar romani şi acum români. Cert este că noi am fost aici dintotdeauna şi de aici ne tragem, nu "de la Râm", cum zicea un tovarăş medieval. Am fost influenţaţi de-a lungul vremii de unii sau de alţii, dar sufletul a rămas acelaşi. El nu se va pierde şi nici nu se va transforma. Încotro ne îndreptăm? Asta e mai greu de spus. Îmi e un pic teamă de influenţa asta de acum, care mi se pare cea mai malefică dintre toate cele care au trecut. Da, mai rea decat comunismul, fascismul, nazismul şi toate imperiile şi regatele mai mult sau mai puţin puternice, cu care ne-am învecinat. Influenţa asta de acum e mult mai puternică şi îi face pe cei mai slabi să îşi piardă identitatea şi să nu-şi mai asculte sufletul. Dar, până la urmă, cred că nu va reuşi să ne distrugă. Eu nu voi ceda şi sunt convins că sunt destui care simt la fel ca mine. Ne îndreptăm spre ceva mult mai înalt decât ne lasă să vedem campania distructivă. 

Şi aşa, ca o încheiere, consider că imnul României, pe cât este de mobilizator, pe atât este de depăşit. Am trecut de nenorocita aia de perioadă a paşoptiştilor. Atunci am fost nevoiţi să ne afiliem unei mari familii europene şi cea latină a fost cea mai la îndemână. În schimb, acum se doreşte ca toţi să îşi piardă identitatea (Europa se confruntă cu probleme mari din punctul ăsta de vedere) şi să facă parte din struţo-cămila de popor european. Noi nu trebuie să ne lăsăm atraşi în capcana asta. Acum ori niciodată, să dăm dovezi la lume, că-n aste mâini mai curge un sânge de ROMÂN! Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un suflet, dulce şi-n cânt, şi-n cuget, un suflet de ROMÂN!

Pace şi Iubire, Români! Vă iubesc! La Mulţi Ani, România! Doamne Ajută!

MariusZ.

Remember... Iedera

Începutul anilor 2000... Ce muzică se făcea atunci. Categoric, sunt foarte cunoscute hiturile unor trupe ca 3 Sud Est, Animal X, Akcent, Voltaj, Axxa, Andre, dar... nu erau acestea singurele de pe piaţă.

Câţi vă mai aduceţi aminte de Iedera? Cred că nu prea mulţi. Atunci când mă gândesc la Iedera, îmi vine în minte piesa "Cu Miss România", cover după Salt'n Pepa - Push it. Din păcate, este cam stupidă, dar nu pe asta am de gând să o recomand. Recomandarea mea este "Ce bine mimezi fericirea", melodie de prin 2002-2003. Pe atunci se spunea că băieţii de la Iedera lucrau şi la un al doilea album, dar nu prea ştiu ce s-a ales de el, genul muzical abordat nefiind prea popular în România. În fine, ce pot să spun. Bucuraţi-vă de muzică.



Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.

Folclorul nostru, cel de toate zilele

O bună parte din locuitorii acestei planete nu ştiu nimic despre folclorul românesc. Chiar în România, doinele nu se mai aud decât, în cel mai bun caz, la şcoală, la orele de muzică. Este păcat ca folclorul nostru să se piardă astfel, atunci când este atât de bogat şi de frumos.

Azi dimineaţă am găsit pe YouTube, întâmplător, canalul lui Fabr1s, care urcă muzică folclorică românească din toate zonele. Felicitări celui care a creat acest canal de YouTube. Folclorul românesc chiar merită mult mai multă promovare decât cea pe care o are la momentul actual. Iată cam ce se găseşte pe acest canal:





Bucuraţi-vă de Artă.

Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.

Române...

Este ale optsprezecelea 1 decembrie al meu şi nu ştiu dacă am mai văzut vreodată lucrurile aşa cum le văd acum...

la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a avut loc o Mare Adunare Naţională în cadrul căreia s-a proclamat Unirea Transilvaniei cu România, adică Marea Unire. Poze de la faţa locului am postat în urmă cu doi ani, iar mai multe date despre fotograful Samoilă Mârza pot fi găsite aici. Cum a fost sărbătorit 1 decembrie anul acesta? Nu vreau să discut despre acest aspect, pentru că este foarte trist şi denigrator în acelaşi timp. Pentru mine un lucru este clar: 1 decembrie are o semnificaţie aparte, dar în condiţiile în care ţara nu este întreagă, pare că nu are acelaşi farmec.

Timp de atâţia ani moldovenii, muntenii şi ardelenii au luptat pentru drepturile lor, pentru menţinerea fiinţei statale. Ceva era însă ciudat. Moldoveanul vorbea aceeaşi limbă ca munteanul şi ardeleanul. Simţeau că exista o legătură aparte între ei. Cum se putea ca ei să facă parte din popoare diferite atunci când vorbeau aceeaşi limbă, aveau aceeaşi religie, îi aveau ca strămoşi comuni pe daci şi pe romani? Era doar o chestiune de timp până când avea să se înfăptuiască Unirea. Cum era să se întâmple acest lucru în condiţiile în care existau atâţia vecini care ne doreau "binele"? Trebuia multă răbdare pentru acest lucru. Din păcate, prima Unire, cea a lui Mihai Viteazu, s-a desfăşurat într-un context foarte nefericit pe care cred că îl cunoaşte toată lumea. Au urmat mai bine de 250 de ani de suferinţă, timp în care am pierdut Bucovina (1775), Basarabia (1812), Banatul era sub stăpânire habsburgică, Dobrogea sub cea otomană. În 1859 a avut loc Mica Unire, cea a Moldovei cu Ţara Românească. Ardealul, Basarabia (1856-1878 - sudul ei a fost anexat Moldovei/României), Bucovina, Banatul, Dobrogea, toate rămăseseră însă sub stăpânire străină. Primul teritoriu care s-a întors la România a fost Dobrogea, în 1878, în urma unui schimb cu Imperiul Ţarist. România a cedat trei judeţe din Basarabia de Sud pentru a primi Dobrogea de nord. În 1913 România primeşte şi Dobrogea de sud, Cadrilaterul. În 1918 s-a întâmplat ceea ce românii de pretutindeni şi-au dorit dintotdeauna: MAREA UNIRE. Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, toate se uneau cu România. Marea Unire avea să fie recunoscută abia în 1920, după încheierea Congresului de la Paris. Acesta a fost cel mai bun moment al României, însă tot ce este frumos nu ţine... În 1939 s-a semnat Pactul Ribentropp-Molotov, prin care Germania Nazistă a lui Hitler şi Uniunea Sovietică jucau la zaruri statele din estul Europei. Astfel, Polonia a fost împărţită frăţeşte între cele două state semnatare, iar Germania a declarat că nu va interveni dacă URSS va anexa Basarabia. În 1940, URSS a ocupat Basarabia, Ungaria a ocupat jumătate din Transilvania (în urma Dictatului de la Viena), iar Bulgaria a recuperat Cadrilaterul. Ciopârţită, România a intrat în Război de partea Puterilor Axei, sub conducerea mareşalului Ion Antonescu. Românii au trecut Prutul, au recuperat Basarabia şi au continuat alături de aliaţii lor (pentru că nu poţi fi aliat cu cineva care te-a ajutat numai până când îţi vezi sacii în căruţă), însă germanii au uitat ceva esenţial: în Rusia ai ca adversar nu doar rusul, ci şi iarna. Au urmat înfângeri ale Puterilor Axei, care au început să se retragă. Văzând că situaţia era extrem de gravă, oamenii politici români, printre care şi comuniştii, au decis să întoarcă armele împotriva germanilor, la 23 august 1944, şi să se alăture Uniunii Sovietice, acceptând din start statutul de "ţară învinsă". Şi astfel, deşi România era de partea învingătorilor, era o ţară învinsă. De ce era astfel? Pentru că România Mare nu mai exista, rămânând doar amintirea ei, singurul teritoriu recuperat fiind jumătatea vestică a Transilvaniei de la unguri. Nordul Bucovinei ajungea la URSS, actualmente fiind în componenţa Ucrainei. Basarabia ajungea la URSS, acum o parte din ea fiind stat independent, iar o altă parte fiind în componenţa Ucrainei. Cadrilaterul a fost recuperat în 1940 de către bulgari şi nu a mai fost cedat.

De ce am scris asta într-o postare de 1 decembrie? Motivul este simplu. Cu toate că este o zi de sărbătoare, trebuie să ne amintim de faptul că România Mare nu mai este. Am avut ocazia să ne unim cu fraţii noştri de peste Prut în 1992, dar nu s-a dorit asta. Cadrilaterul probabil că nu-l vom mai avea niciodată... Cât despre Bucovina, voi lăsa melodia următoare să spună totul:



Trebuie să nu ne uităm fraţii care se află pe pământ românesc, dar alipit altui stat. Să ne ajute Dumnezeu să fim din nou aşa cum eram în 1918: învingători, uniţi, demni!

La mulţi ani, România!
MariusZ.

P.S. Doar ceva mai am de adăugat. Am început postarea asta pe 1 decembrie, dar nu am avut timp să o termin decât acum, pe 16.

Mi-e dor de...

De mult timp urmăresc cu atenţie ce melodii româneşti sunt difuzate la radio şi la TV. Rezultatul este destul de trist din punctul meu de vedere: foarte puţine melodii în limba română şi extraordinar de multe în limba engleză. Nelson Mandela, un nume mare în istoria contemporană a omenirii, zicea "If you talk to a man in a language he understands, that goes to his head. If you talk to him in his language, that goes to his heart." ("Dacă îi vorbeşti unui om într-o limbă pe care o înţelege, acest lucru merge către mintea lui. Dacă îi vorbeşti în limba lui, acest lucru merge către inima lui."). Acesta este principalul meu argument pentru muzica în limba română. Nu vreau să aud cântăreţii români compunând piese şi cântând în limbi străine, ci vreau să îi aud compunând şi cântând în limba mea, în limba noastră, a tuturor românilor.
Cei care nu ţin neapărat să audă muzică în limba română vor spune că "parcă voiam ca muzica noastră să fie ascultată şi peste hotare, că muzica este un ambasador foarte bun (...)". De acord, muzica este un ambasador foarte bun, dar în primul rând nu mi-am dorit neapărat ca muzica noastră să rupă topurile, pentru că, până la urmă, topurile nu reprezintă altceva decât marketing şi nu valoare. Acest lucru ar trebui să îl înţelegem cu toţii. În al doilea rând, contează destul de mult şi cu ce te prezinţi. Noi ne prezentăm cu ceea ce eu am numit club-dance-house în romgleză cu mult zdringhi-zdringhi, pe scurt "zdrăngăneală" sau, şi mai pe scurt, "popcorn". Nu vreau să se creadă că sunt arogant sau că mă consider un individ foarte deştept, dar eu ştiu engleză mai bine decât 90 % dintre cei care compun şi cântă melodiile acestea. Sunt sigur că o bună parte dintre cititori ştiu mai multă engleză decât aceştia. Una din replicile care mi s-ar putea da ar fi "păi de ce nu compui tu muzică, bă deşteptule?". Eu sunt doar un ascultător. Cum ar fi ca eu să compun muzică doar ca să o ascult eu? Desigur, poate ar fi ascultată şi de altcineva, dar în principiu eu vreau muzică pe care să o ascult eu. O altă replică ar fi "nu-ţi place, nu asculţi; gusturile nu se discută". Am mai avut discuţii pe tema asta, cum că gusturile nu s-ar discuta. Eu nu am voie să spun nimic despre muzica asta care este populară azi, dar în schimb... gusturile mele sunt discutate. Îmi pare rău să spun asta, dar gusturile SE discută întotdeauna, s-au discutat dintotdeauna şi se vor discuta în continuare, necontând aici vorbele pline de înţelepciune moştenite din bătrâni.
Astfel, revin la topuri; în mentalitatea colectivă, topurile par să fie un fel de formator de opinie care nu dă niciodată greş. Atunci când o melodie este în top, cu toţii se grăbesc să o elogieze în cele mai dubioase feluri. Nu contează foarte mult dacă acea melodie ar vreun dram de originalitate, nu contează că melodii ca aceea sunt zeci, sute, mii. "Nu-ţi place, nu asculţi" nu prea se poate. Nu întotdeauna se întâmplă să ai la dispoziţie un calculator, laptop, ca să pui ce muzică vrei tu să asculţi, ci ai doar un radio sau un televizor. Vrei să asculţi muzică şi ai doar 3-6 posturi de muzică la TV şi 8 de radio. Toate dau acelaşi tip de muzică şi, dacă ai ghinion, se poate întâmpla să dea chiar aceeaşi melodie. Păi atunci cum vine asta cu "nu-ţi place, nu asculţi?". Fanilor unui gen de muzică foarte popular le convine să dea astfel de sfaturi. De fapt, oricui se află într-o postură favorabilă îi convine să dea sfaturi, negândindu-se că există cineva care nu îi împărtăşeşte opinia.
Soluţia este clară: trebuie să ne adaptăm, dar aici este vorba de limba noastră, limba poporului nostru, limba pe care mulţi o urâm atât de mult atunci când stăm în România şi îi auzim pe unii indivizi înjurând şi bălăcărindu-se, dar pe care o iubim atât de mult în momentul în care stăm în străinătate mult timp fără să o auzim vorbită de nimeni altcineva decât de noi sau de eventuali membri ai familiei care s-au mutat cu noi. Există destule melodii în limba română, dar întotdeauna apare acea dorinţă de nou. Din cauza asta aşteptăm să apară albume noi ale artiştilor noştri preferaţi, din cauza asta ne dorim (în mod normal) să apară ceva original.

Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.

Jocurile Olimpice 2010 - final

Ieri a fost ceremonia de inchidere a Jocurilor Olimpice de Vară pentru tineret de la Singapore. România a fost reprezentată de 30 de sportivi în 12 sporturi: atletism, gimnastică, judo, nataţie, canotaj, canoe, tenis de masă, haltere, tenis, box, scrimă şi tir.

Această ediţie a Jocurilor Olimpice scoate în faţă nişte promisiuni ale sportului românesc, care desigur că nu vor avea loc pe "posturile de sport" din România. Sportivii români au câştigat 7 medalii (Andrei Muntean - aur la sol, Alina Rotaru - argint la săritură în lungime, Bianca Razor - argint la 400 m, Andrei Muntean - argint la paralele, Diana Bulimar - argint la sol, Ioan Prundeanu - bronz la canotaj, Răzvan Tudosie - bronz la 50 m bras), acestora adăugându-se încă două de bronz în cadrul competiţiilor mixte (echipe formate din sportivi din ţări diferite): Bianca Razor - bronz la 400 m ştafetă şi Ioan Vişan - bronz la judo.

România a încheiat pe locul 34 într-un clasament neoficial al medaliilor câştigate. Pe primul loc în acest clasament se află, de departe, China cu 51 de medalii (30 aur), fiind urmată de Rusia cu 43 (18 aur) şi Coreea de Sud cu 19 (11 aur). Fraţii noştri de peste Prut au câştigat, deasemenea, două medalii: Iulia Leorda - argint la lupte greco-romane, 46 kg şi Daniel Svaresciuc - bronz la box, categoria +91 kg.

Tot respectul meu pentru aceşti sportivi. Sper ca recunoaşterea mea să îi facă şi pe ceilalţi să îşi întoarcă faţa de la fotbal către cei care chiar merită.

Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.

Jocurile Olimpice 2010 - update

Nu am mai scris nimic despre medaliile obţinute de sportivii noştri la Jocurile Olimpice în ultimele zile pentru că am fost plecat din oraş. Asta e... am rămas puţin în urmă. În fine, iată ce medalii au mai obţinut sportivii noştri:

Andrei Muntean - aur la inele
Alina Rotaru - argint la săritura în lungime
Bianca Razor - argint la cursa de 400 m
Andrei Muntean - argint la paralele
Diana Bulimar - argint la sol

Felicitări tuturor celor care au câştigat medalii şi mult noroc în continuare. România ocupă în acest moment locul 27 în clasamentul medaliilor, cu 7 medalii câştigate, dintre care una de aur, patru de argint şi două de bronz.

Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.

20 august 2010 - a doua medalie

Astăzi România a obţinut a doua medalie la Jocurile Olimpice pentru tineret din Singapore. Răzvan Tudosie a obţinut medalia de bronz la 50 m bras. Timpul lui Răzvan Tudosie a fost 28.59, cu 14 sutimi mai lent decât proaspătul campion olimpic, croatul Ivan Capan. Felicitări şi multă baftă în continuare lui şi delegaţiei României.

Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.

Comparaţie

Ştiu că va părea destul de ciudat pentru mulţi ce o să scriu eu aici, dar asta contează mai puţin, zic eu. De ce? Păi... pur şi simplu comparaţia este foarte interesantă şi nu ştiu dacă cineva a mai observat ceea ce am observat eu.

Bun, mai ţineţi minte melodia Sing Sing B.B. - Aoleu, inima mea, o melodie în mare vogă la sfârşitul mileniului trecut, pe când maneaua încă nu exista în forma asta? Hai să facem o paralelă între versurile acestei melodii:

Inc-o data spun ce-astept de la viata
Vreau fetitze cu coditze, fara cosuri si matreatza
Cu ele s-o fac lata inc-o data si inc-o data
In fiecare seara pana dimineata
Si cand ma scol din pat sa nu imi fie greatza
Chiar daca inainte beau bere din galeata
Sa fac tot ce vreau eu daca inima mi-o cere
Sa-mi placa sa fac burta daca vine de la bere.
II:
Si de la tine, viata, mai vreau sa-mi dai si bani
Da' sa nu-i dau pe Viagra nici la nouazeci de ani
Sa am noua vieti in mine, sa nu-mi pese de nimic
Sa iau zilnic miliardul de la loz in plic
Sa am vila cu piscina si-un Ferrari nou la scara
Si pe Schumi ca sofer sa-l am in fiecare seara
Sa joc baschet cu Jordan chiar aici la mine-n tar
Imi promit ca inimioara n-o sa ma mai doara.

(x2):
Aoleu inima mea
De-ar fi viata cum as vrea.

III:
Badiridiram, aoleu inima mea
De-ar asculta cineva, de-ar fi viata cum as vrea
Sa faca si cum vreau eu, nu numai cum vrea ea
Sa nu ia de la mine, sa faca bine sa si dea
Mi-ar place viata asta dar nu e chiar asa
Mi-e mi-ar fi destul si nimic altceva
Dar ea nu poate sta, stie numai ca sa ia
Iar Delia, nevasta, pe mine nu ma vrea.
IV:
Daca nu ma vrea atunci trebuie sa stau
Si vad ca mi-e mai bine daca fac ce vreau
Asa ca n-o sa stau in loc, sar si dau din coate
Ca vreau sa gust din viata si-apoi sa zic ca-mi place
Si tu incearca asta chiar daca n-ai de toate
Ridica-te-n picioare si nu mai sta pe spate
Si numai in clipa aia, atunci cand esti in fatza
Sa-mi spui sa stiu si eu ce-astepti tu de la vïata.

(x4):

...şi versurile unei melodii foarte în vogă acum în toată lumea, mai exact Travie McCoy feat. Bruno Mars - Billionaire:

[Bruno Mars]
I wanna be a billionaire so fricking bad
Buy all of the things I never had
Uh, I wanna be on the cover of Forbes magazine
Smiling next to Oprah and the Queen

[Chorus]
Oh every time I close my eyes
I see my name in shining lights
A different city every night oh
I swear the world better prepare
For when Im a billionaire

[Travis "Travie" McCoy]
Yeah I would have a show like Oprah
I would be the host of, everyday Christmas
Give Travie a wish list
Id probably pull an Angelina and Brad Pitt
And adopt a bunch of babies that aint never had sh-t
Give away a few Mercedes like here lady have this
And last but not least grant somebody their last wish
Its been a couple months since Ive single so
You can call me Travie Claus minus the Ho Ho
Get it, hehe, Id probably visit where Katrina hit
And damn sure do a lot more than FEMA did
Yeah cant forget about me stupid
Everywhere I go Imma have my own theme music

[Chorus]
Oh every time I close my eyes
I see my name in shining lights
A different city every night oh

Versuri Travis Mccoy feat Bruno Mars - Billionaire
de pe http://www.versuri.ro

I swear the world better prepare
For when Im a billionaire
Oh oooh oh oooh for when Im a Billionaire
Oh oooh oh oooh for when Im a Billionaire

[Travis McCoy]
Ill be playing basketball with the President
Dunking on his delegates
Then Ill compliment him on his political etiquette
Toss a couple milli in the air just for the heck of it
But keep the fives, twentys (?) completely separate
And yeah Ill be in a whole new tax bracket
We in recession but let me take a crack at it
Ill probably take whatevers left and just split it up
So everybody that I love can have a couple bucks
And not a single tummy around me would know what hungry was
Eating good sleeping soundly
I know we all have a similar dream
Go in your pocket pull out your wallet
And put it in the air and sing

[Bruno Mars]
I wanna be a billionaire so fricking bad
Buy all of the things I never had
Uh, I wanna be on the cover of Forbes magazine
Smiling next to Oprah and the Queen

[Chorus]
I wanna be a billionaire so frickïn bad!

Comparaţia asta poate fi considerată uşor forţată, însă mie chiar nu mi se pare. De ce? Păi există nişte similitudini interesante între cele două melodii:

1.Atât Travie McCoy, cât şi cei doi... mă rog... români cântă despre ce îşi doresc ei în cazul în care ar avea o situaţie materială foarte bună.
2.Un refren catchy (nu puteţi să spuneţi, totuşi, că refrenul melodiei "Aoleu, inima mea" nu este catchy; chiar dacă nu recunoaşteţi, toţi l-aţi fredonat cel puţin o dată).

O diferenţă ar fi faptul că Travie nu prea pare să îşi dorească să aibă "fetiţe cu codiţe fără coşuri şi mătreaţă", dar ce pot să spun? Exprimarea este tipic românească, în timp ce Travie este mult mai sofisticat, mult mai paşnic decât cei de la Sing Sing B.B. În orice caz, similitudini există. Nu zic ca Travie ar fi furat ideea de la noi, Doamne fereşte. E doar o paralelă interesantă, nu? :D

Bucuraţi-vă de muzică,
Pace, Lumină şi Iubire,
MariusZ.

Romania, in curand tara fara poeti

Un nume curat - iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborăt în pământ" (Grigore Vieru)

Poetul roman (da, roman), Grigore Vieru (foto), a murit astazi, 18 ianuarie 2009, la varsta de 73 de ani, la un spital din Chisinau, dupa ce a fost internat in urma unui accident rutier ce a avut loc in noaptea de 15 spre 16 ianuarie. Grigore Vieru, bun prieten cu Adrian Paunescu, se intorcea de la un concert organizat in sudul Moldovei in cinstea lui Mihai Eminescu. Trebuia sa fie consultat de un specialist german in domeniul neurochirurgiei, care urma sa vina in Moldova special pentru el.
Grigore Vieru s-a nascut la 14 februarie 1935, in Pererita, judetul Hotin. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX”. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voronet, Sucevita, Dragomirna si Varatec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: "Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul".

Opera:

• 1957 - Alarma (versuri pentru copii)
• 1958 - Muzicuţe (versuri pentru copii)
• 1961 - Făt-Frumos curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
• 1963 - Mulţumim pentru pace" (versuri) şi Făguraşi' (versuri, povestiri şi cântece).
• 1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
• 1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefaţat de Ion Druta pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).
• 1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
• 1967 - Bărbaţii Moldovei cu o dedicaţie pentru „naţionalistul” Nicolae Testimiţeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă.
• 1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniţă de copii.
• 1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru)
• 1970 - Trei iezi
• 1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustraţii color de Isai Carmu)
• 1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
• 1976 - Un verde ne vede! ( editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
• 1991 - Metafore albastre (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecţia Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev. (Wikipedia)
  

Stiti, in momente ca acestea simt ca nu mai am cuvinte. Practic, totul se destrama in cultura romaneasca. Sunt promovati tot felul de inapti care scriu poezii pe care le pot scrie si elevi de clasa a treia, in timp ce adevaratele valori sunt date la o parte, aruncate la gunoi. Parca nimanui nu i-ar pasa de acestea. Dar de ce i-ar pasa cuiva? Cumva fac rating? Vor cumpara mai multe persoane ziarul? Nu, niciodata nu se va intampla asa ceva. Rareori mai apare la televizor domnul Adrian Paunescu, in opinia mea, cel mai mare poet roman din toate timpurile, insa nu pentru a-si expune imensa sa capacitate, ci pentru a fi facut praf, pentru a fi injurat, blamat, pentru a se arunca in el cu noroi, pentru ca "a fost comunist". Dragi prieteni de 30+ ani, toti ati fost comunisti, toti trebuia sa pupati acolo unde acum scuipati. De ce credeti dvs. ca sunteti mari moralisti? Cu ce sunteti mai buni decat domnul Adrian Paunescu? Va zic eu: CU NIMIC. Voi nu reprezentati absolut nimic, numele vostru va fi uitat pentru totdeauna, in timp ce domnul Adrian Paunescu a fost, este si va fi cel mai mare poet roman. Nimeni nu-i poate lua aceste lucruri.
Stiti ce este si mai dureros? Ca astazi a murit unul din putinii poeti romani adevarati si...nimanui nu pare sa-i pese.
Americanii sunt patriotii fara patrie, americanii nu reprezinta un popor. Se poate spune despre americani orice, insa ei stiu sa isi aprecieze si sa isi onoreze valorile. Aceasta reprezinta civilizatia.

Edit: Poza nu poate sa arate cat de mare a fost ca om Grigore Vieru.