O vina...atat port in suflet de la o vreme.
Mi se pare destul de ciudat, stiind doar...
ca nu-mi pasa aproape niciodata de
ceea ce cred altii; sunt liber sa fac ce vreau,
sa cred ce vreau, sa gandesc ce vreau.
Dar libertatea asta este atat de benefica? Vreau sa spun sincer ca odata cu inceputul noului an parca a aparut un nou "eu", parca persoana dinainte a trecut intr-o umbra ciudata, lasandu-i locul unui ingamfat increzut, care crede ca poate sa faca orice, oricand, oriunde, unui om arogant dar care este astfel doar pentru ca a deschis ochii.
Ok...si am deschis ochii. Ce rost are? Oricum pentru moment eu nu pot sa schimb nimic din ceea ce vad in jurul meu, pentru ca singura putere pe care o am eu este cea asupra trupului meu. Momentan nu insemn nimic altceva decat un adolescent cu aspiratii mai mult sau mai putin exagerate (eu prefer sa cred ca nu sunt exagerate).
Exista pur si simplu perioade in viata mea, perioade in care simt ca sunt in al noualea cer si acest lucru se datoreaza faptului ca sunt pe aceeasi lungime de unde cu toata lumea, si perioade in care simt ca o dau in bara rau de tot. Cele din urma s-au mai rarit, insa le resimt din plin. Pur si simplu tin la o persoana, iar faptul ca vorbesc mult prea mult ajunge sa ma coste tocmai acea persoana. Sa fie o lectie? Sigur este. :)
Addie, I'm really sorry. Will you forgive me?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu