Deznationalizarea

Traim vremuri grele, traim vremuri de criza, in care daca stai linistit si stai pe canapea cu gura cascata la Realitatea TV si Antena 3, o sa fii intoxicat cu 3 chestii: morti, criza si DNA. Pana si la stirile sportive s-a abonat aceasta institutie, de altfel respectabila, numita DNA. Pe alte posturi apar tot felul de aratari care au nume de scena ce se termina in "porno". Multi ii acuza, insa le fac rating...c'est la vie. Exista o vreme in care ma puneam sa dorm si lasam televizorul sa se inchida dupa 30 de minute, pe OTV; am renuntat la aceasta practica. OTV-ul a fost inlocuit de Animal Planet din acest punct de vedere.
Ok, titlul si inceputul acestei postari par ca nu au nicio legatura, insa exista una foarte mare si foarte importanta: aceste intoxicari ne distrag atentia de la lucrurile cu adevarat importante. Nu stiu acum ce prioritati are fiecare, probabil ca unora chiar le place sa stea gura-casca si sa se uite cu Nikita si Naomi se porcaiesc la Capatos sau la alte emisiuni colorate, insa totusi, asta e lumea pe care ne-o dorim? Plina de Nikite, Naomi si indivizi porno? Ce-i drept, acestea sunt valorile pe care multa lume le prefera in defavoarea celor nationale. De aceea consider ca suntem martori la un amplu proces de deznationalizare. Problema este la nivel mondial, nu doar la nivelul tarisoarei noastre.
Practic, traim intr-o era a adoptiilor, a globalizarii, a imprumutului si apoi a preluarii totale a unor oameni si obiceiuri care se impart in doua: valori si non-valori. Se poate spune ca exista o parte negativa in ambele cazuri: in primul rand daca cei adoptati sunt valori, ne punem intrebarea "de ce au trebuit sa fie adoptati si nu s-au remarcat in tara lor?". Daca cei adoptati sunt non-valori, atunci ne punem intrebarea "de ce au fost adoptati?". Este o era cu atat mai interesanta, cu cat aceste importuri nu se fac numai la nivel sportiv (vezi multinationala de tineret a Germaniei...nemti pe care ii cheama Ashkan sau Gonzalo, multinationalele de seniori ale Austriei si Elvetiei, pline de croati, bosniaci si jucatori din Insula Capului Verde) sau artistic (vezi System of a Down sau Eugen Ionesco), ci chiar la nivel de presedinti de stat. Un om cu radacini kenyene e presedintele SUA, o femeie cu origini germane e presedinta Argentinei si un nobil maghiar presedintele Frantei.
Tot respectul meu pentru aceste personaje, le apreciez in mod deosebit pentru ca au reusit sa ajunga unde au ajuns, insa este un mare semnal de alarma tras: daca oameni cu radacini straine au ajuns sa conduca in aceste state, inseamna ca exista o scadere in calitatea celor autohtoni. Aceste personaje ar fi putut ajunge mari in tarile lor de origine, insa exista o problema in mentalitate. In mentalitatea cui? Raspunsurile pot fi multiple, cert este ca prea multa democratie duce la astfel de situatii.