Pokemons

Sunt născut în 1992, deci am fost martor al câtorva dintre marile isterii ce cuprinseseră copiii. Am crescut urmărind niște desene animate foarte frumoase, multe dintre ele în limba engleză - da, pe vremea aia desenele nu erau toate dublate. Am crescut cu „Tom & Jerry”, „Scooby Doo”, „The Flintstones”, „Life with Louie”, „Copiii de la 402” și alte desene foarte frumoase. Chestia după care am numit această postare nu se regăsește printre ele.

Bun, am fost prins în isteria albumului cu Pokemoni. L-am completat cu greu - motiv pentru care am urât-o pe Blastoise - și chiar am câștigat... niște jucării dubioase, pe care le-am dat ulterior cuiva căruia chiar îi plăceau. La anime-ul ăla nu m-am uitat, pentru că n-am avut răbdare. Fie, asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut să joc jocuri cu referire la Pokemon, dar asta s-a întâmplat pentru scurt timp. Adică doar într-o vacanță de vară. Și aveam vreo 9 ani, cred. După aia, am lăsat deoparte tot ce-a însemnat Pokemon.

Prin 2005-2006, apăruse o altă modă stranie. Aia cu emo-kids, având în centru trupa de adolescenți efeminați Tokio Hotel. Nu am înțeles niciodată de unde până unde mania asta cu emo-kids care doreau să își facă singuri rău. Tokio Hotel n-au avut piese care să instige la așa ceva; dimpotrivă, îmi amintesc una care avea titlul „Don't jump”. Dar chestiile astea sunt doar de detaliu. În cadrul „comunităților” ăstora erau și unii considerați a fi pokemoni sau ceva de genul. Sau așa erau considerați acești emo-kids... Nu mai țin minte exact. Chestia asta putea fi folosită și cu sens peiorativ.



Damn...

Multă vreme n-am mai auzit nimic despre Pokemon și nici nu m-a mai interesat. Când venea vorba despre anime-uri, mă raportam la DragonBall - care a fost readus în atenția publică printr-un film foarte prost - și Inuyasha.



Damn v 2.0...

Dar moda de a readuce în atenția publică niște chestii care au fost la modă acum mai bine de 10 ani era doar la început. Au mai făcut un „Terminator” cu Arnold în rol de robot, una bucată „Jurassic World”, una bucată film „Warcraft” ș.a.m.d.

Dar era ceva ce nu mai făcuseră de multă vreme.

Jigglypuff începuse să plângă...

Pikachu jura să se sinucidă...

Coada lui Charmander se stinsese...

Iar Misty se apucase să cânte Kawaii Metal, după cum se poate observa în clipul de mai jos (notă: Misty e fetița cu barbă).



Pentru a salva aceste personaje simpatice, niște oameni au avut geniala idee să readucă la viață franciza lui pește prăjit.

Și astfel a apărut joculețul Pokemon GO.

Și toată lumea a luat-o razna...

Știu, moda e trecătoare, dar până se duce și asta, copilașii îl vor alege pe Bulbasaur președintele Americii.