A venit luna decembrie, considerată de multă lume drept luna cadourilor, a sărbătorilor, când trebuie să fim cu toții mai buni și să dăruim, nu doar să așteptăm să vină alții la noi și să ne ofere cadouri. Aparent, este o lună feerică, în care totul este frumos și curat, în care fericirea își găsește locul în sufletele tuturor oamenilor, de toate vârstele, E destul de trist faptul că, cel puțin în orașele mijlocii și mari, fericirea a căpătat un alt sens.
Eu stau de trei ani și ceva în București. N-am vizitat atât de multe locuri de aici pe cât mi-aș fi dorit, dar mi-am făcut o idee despre cum este orașul, iar asta mă înfioară. Am o problemă destul de mare cu aglomerația. Nu în sensul că sufăr de agorafobie, ci doar că oamenii de aici par dezumanizați. Cum merg ei în ritmul lor - de obicei mai repede decât mine, ceea ce e destul de greu, având în vedere că am 1.92 și sunt puțini oameni mai înalți - privind înainte cu niște ochi goi, iar chipurile lor sunt pline de o înverșunare stranie, îndreptată probabil împotriva tuturor celorlalți. E ceva cu care mă întâlnesc în fiecare zi și sunt sigur că multă lume trece prin aceeași experiență.
Dar cel mai trist este când văd îmbulzeala asta cauzată de venirea sărbătorilor de iarnă. Toată lumea se duce la magazin pentru a cumpăra fel de fel de nimicuri, de kitsch-uri nefolositoare, pe care să le facă în dar altora, doar pentru a le arăta că le „pasă” de ei. Dar nu despre falsitate e postarea, ci despre mania asta, sportul ăsta național de a sta la coadă, cu toate că poate erau alte opțiuni. Oricum, nu mai contează. Sunt multe lucruri în neregulă cu lumea înconjurătoare, iar până și frumosul este pângărit de noile obiceiuri - sau vechile obiceiuri, doar că adaptate vremurilor.
Poate cândva ne vom schimba în bine, deși realitatea înconjurătoare nu-mi dă prea multe speranțe. Curând, oamenii vor fi doar niște zombi, care nu vor mai avea nici urmă de sentiment, iar singurul scop al lor va fi supraviețuirea. Sper să nu am dreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu