Sa stii ca poti muri chiar maine si...sa zambesti

Este incredibil cum cineva ar putea sa faca asa ceva, insa pana la urma este destul de logica gandirea. Practic zici: "maine poate mor...daca ma resemnez, ce rezolv?". Oare cati dintre noi ar fi atat de puternici incat sa gandeasca astfel si nu grabeasca acest proces.
Anca Parghel a fost o femeie deosebita, o cantareata extraordinara, insa nu a fost apreciata la adevarata ei valoare. Iarasi se confirma gandirea pur omeneasca: avem ca idoli niste persoane care din punct de vedere artistic stau discutabil si din punct de vedere moral stau jalnic si uitam de persoanele care merita cu adevarat aprecierea noastra. Sa ne aducem aminte de cazul Laura Stoica. Multi dintre romanii din noua generatie nu auzisera de aceasta cantareata decat, poate, de pe la parinti sau bunici. Numele ei a trecut pe langa aceste specimene ca si cum nici n-ar fi existat, insa dupa ce au auzit ca a murit, dupa ce OTV-ul a televizat inmormantarea ei, au inceput sa asculte din curiozitate. Si cat de curios a fost ca le-a placut.
Spre deosebire de Laura Stoica, Anca Parghel a fost mai mediatizata, in special datorita faptului ca a scos albumul "Zamorena", in colaborare cu Tom Boxer, prin intermediul caruia, trebuie sa recunosc, am auzit si eu de dumneaei. Albumul este foarte bun din toate punctele de vedere si...pur si simplu nu se simte suferinta artistei in voce. Ce cadou frumos ar fi fost pentru Anca Parghel o participare la Eurovision cu melodia "Brasil" si o clasare cu siguranta superioara celei a lui Nico si Vlad Mirita. Sau poate ca nu aceasta a fost misiunea ei, poate ca nu trebuia sa ajunga la Eurovision. Poate ca adevarata ei misiune a fost sa ne dea noua, tuturor, o lectie de viata, o lectie despre cum sa iti traiesti ultimele luni, saptamani, zile, ore. Cum ziceam, pentru unele persoane, o astfel de atitudine ar fi cel putin ciudata, intrucat se gandesc de ce sa mai zambeasca, daca nu mai e nicio speranta? Nimic mai gresit. Un om care este grav bolnav si care apare la televizor si zambeste trebuie admirat pentru taria de caracter si, in niciun caz, considerat un ciudat. Asta inseamna sa traiesti cu adevarat: sa faci ce iti place pana in ultimul moment. Anca Parghel a facut acest lucru si merita toata dragostea pe care o putem acorda. Fizic nu o mai poate ajuta, insa sufletul ei, de acolo sus, din Ceruri, ne va multumi si ne va darui la randul sau toata dragostea.

Anca Parghel ne-a bucurat inimile cu muzica ei, iar in dimineata zilei de 5 decembrie 2008 i-a zambit mortii in fata si a urmat-o. Din aceasta zi nu va mai concerta pentru noi, ci pentru ingeri. Dumnezeu sa o odihneasca pe cea care a fost Anca Parghel, 1957-2008.