Privesc in jur. Totul se invarte cu mine. Lustra de pe tavan cand se apropie, cand se departeaza.. dar totusi, parca ar vrea sa stea acolo, ca si ea este nedumerita. Saracuta. Probabil ca am speriat-o. Asa ametit cum sunt, decid sa ma ridic din pat si sa fac cativa pasi. Drace... cat pe ce sa cad. Si uite ca am pierdut din nou episodul din Yi San (google it), am ramas in urma cu serialele si... oricum, am ramas in urma cu viata. In afara de cateva aspecte din politica n-am mai auzit nimic. Numai cand m-am gandit la politica si m-a izbit o durere de cap groaznica. Si nici macar n-am ajuns pana la usa. Ma asez in pat, inchid ochii si baga soamne, nene...
Desigur, se lasa seara. Toate luminile sunt stinse, in afara televizorului, folosit pe post de radiocasetofon cu telecomanda scapata din mana de "n" ori. Practic, nu ma mai intereseaza ce debiteaza altii, ci ce as vrea eu sa spun, ceea ce as vrea eu sa fac. Si am ajuns sa fac ceea ce imi place mie cel mai mult si anume... sa visez. Am furat un videoproiector si am pus un film la care priveam pe tavan, un film pe care nu l-a facut nimeni si... nu stiu daca este cineva care il va face vreodata. Chiar daca este doar imaginatia mea, pur si simplu nu imi pasa. Vreau sa scap de cretinitatile din jurul meu, fiindca ma sufoc. In vis ma pot sufoca, insa asta nu imi garanteaza sfarsitul. Asta imi doresc eu: garantia vesniciei. Probabil ca imaginatia asta o sa-mi dauneze la un moment dat, probabil ca unii oameni or sa aiba un sfat pentru mine si anume "GET A LIFE", dar fara imaginatie unde v-ati gasi, dragi prieteni? Fara imaginatie ce altceva ati fi in afara de niste roboti care merg dupa turma fara sa gandeasca daca e bine sau nu? Din lumea imaginara pot sa garantez ca te intorci alt om... si eu sunt alt om acum, chiar daca arat la fel (bine... cu un apendic in minus), vorbesc la fel (nu, dragi prieteni, nu sunt mai incoerent decat pana acum). Eu doar gandesc altfel si simt ca in povestea pe care o scriu, eu trebuie sa am un rol mult mai important. Stiu ca ramane un mister ceea ce am zis, insa o diferenta in atitudinea mea e clar ca se va vedea. Pentru inceput, pot sa spun cu siguranta ca m-am lasat de un drog: ura.
Frumos tratament pentru migrena, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu