He he... am revenit dupa 10 zile de pauza (cred ca sunt zece... oricum, am pierdut chiar si puterea de a mai numara la cat am stat in pat). Excesul de Antena 3 si Realitatea TV te tampeste mai ceva ca excesul de OTV. Durerea de cap cauzata de anestezia lu' peste prajit nu a fost nimic pe langa a asculta doi desculti care merg doar pe principiul "ba pe-a ma-tii" si a vedea niste cretini, niste "ultrasi", vorba lui Mircea Badea, care voiau sa se bata. Si pentru ce sa se bata? Pentru politica? Nu, pe bune... iata trei cretinitati pentru care se bate lumea in Romania:
1.Sunt jmecher, mancatzash ochii tai ji nu-mi place cum te uiti la mine. (motivul a minim 50 % dintre batai)
2.Baaaa, echipa mea e mai tare, deci BEEP echipa ta si BEEP pe jucatoru' X si BEEP pe ma-ta! (ce fericire sa ne batem pentru echipa noastra preferata de fotbal)
3.JOS COMUNISMU'! (o data la 5 ani la prezidentiale si o data la 4 ani la parlamentare se striga cretinitatea asta, in special de oameni care erau ori prescolari, ori sugari, ori erau in proiect la momentul '89)
Chiar ajunge sa te doara mintea. Sigur daca as avea si eu un ziar, ceva... n-as aborda subiecte politice, pentru ca si asa... la TV e politica, la radio e muzica club-dance-house in engleza cu zdringhi-zdringhi si politica, peste tot e politica.
Si ieri chiar m-am aflat intr-o dilema, ca sa fiu sincer. Ce sa urmaresc? O dezbatere intre doi oameni care erau pe sistemul:
MA-TA!
TAC-TU!
SOR-TA!
FRAT-TU!
Sau sa ma uit la un meci in care o echipa romaneasca cu patron maghiar, antrenor italian, jucatori portughezi, brazilieni, ivorieni si argentinieni isi ia bataie de la viitoarea castigatoare de Champions League... FC Copenhaga. Sigur, daca ma gandesc acum mai bine, Aniela ar fi fost o alternativa excelenta pentru cretinitatile astea doua. Si ce era mai grav? Meciul era doar pe un post, dar dezbaterea era pe zece.
Ok, gata, am obosit cu politica si cu fotbalul, felicit Dinamo Bucuresti ca a reusit sa bata, in sfarsit, pe cineva. A venit Mos Niculae mai repede.
Stiti ca a fost Ziua Nationala? Da, da, nu prima, nu a doua, nu a treia, ci a patra zi in care nu v-ati dus la scoala, dragi elevi. S-a simtit ceva de 1 decembrie? Probabil. Eu oricum am stat in pat si nu pot sa zic cu certitudine ce a fost afara, doar ca la televizor s-a vazut cu totul altceva decat mi-as fi dorit eu sa vad. Cum se intampla ca de 1 decembrie, in loc de bucurie, de respect, de omagii aduse celor care au facut ca Unirea sa fie posibila, sa vedem cum cretinii ies in strada si vor sa se bata? Asta mai e unire? Nu, asta e dezbinare. Deci, 1 decembrie 2009 a fost ziua Marii Dezbinari Nationale. Unii au inaugurat 42 km de ulita, altii au iesit in strada si s-au batut. Asta a fost la televizor si multumim minunatelor posturi de televiziune pentru aceasta. Exact asta mi-am dorit eu sa vad de 1 decembrie. La anul si la multi ani, mon cher.
Cat despre blogserialul "E joi, deci...", o sa revina de saptamana viitoare in paine, ca lumea, totul pus la punct. Pana atunci, considerati acesta un episod special intr-o zi innorata de vineri, scris pe ritmuri de Lady GaGa si in aburi de cartofi copti. Promit sa revin mai puternic cat de curand. Pana atunci...
Pace & Iubire,
MariusZ
P.S.
Pauza a fost provocata de un apendic direct proportional cu numarul de la adidasi. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu