Fericirea

Iată încă un termen foarte folosit și cu foarte multe înțelesuri. În mod normal, avem cel puțin 7 miliarde de definiții ale fericirii. Fiecare om și-o închipuie într-un alt fel. Cu siguranță există și foarte multe puncte comune, dar aici avem de-a face cu o operație matematică de genul „combinate N de câte X ori”. Oricum, e irelevant.
Fericirea e un lucru care apare atunci când te simți în largul tău, te simți împlinit, faci ce-ți place. Au apărut fel de fel de noi ocupații, tehnologii etc. pe care le poți folosi pentru a-ți satisface această dorință de a fi fericit. Epoca tehnologiei face totul să pară mult mai ușor decât era acum 100 de ani, să zicem. Ăsta este efectul trecerii timpului - unele ocupații apar, altele dispar. În zonele tehnologizate și prospere, ocupații precum joaca în aer liber par să scadă în popularitate, fiind preferate acum jocurile pe calculator, telefon, pierderea vremii pe rețelele sociale. Și asta de la vârste din ce în ce mai mici.
Generația mea a fost cumva una de tranziție, de la vechi la nou. De-asta noi ne-am împărțit destul de armonios timpul între calculator și joaca pe-afară. Eu căzusem un pic în plasa calculatorului, dar pe parcurs m-am redresat, m-am maturizat un pic și mi-am dat seama cât de mult pierdeam. Timp, nervi, sănătate. O copilărie cu joacă în aer liber e un soi de tradiție la noi. Sau cel puțin era, că acum văd copii de 5 ani care se joacă non-stop pe iPod, iPad, tabletă, iPhone și alte porcării de genul. Dar o joacă autentică e lăsată cumva pe planul al enșpelea. Dar dacă asta e ceea ce-i face pe copii să se simtă fericiți în zilele noastre...
Eu înțeleg fericirea așa:

Nu prea știu să dansez, dar fericirea cu siguranță există aici.
O mai înțeleg și așa:

Da, dragostea este întotdeauna tânără. Un sentiment frumos și profund. Doar că și ea degenerează în cu totul altceva în zilele noastre. Și cred că e destul de clar la ce mă refer.
Mai departe...

Da, e de pe vremea când Akcent era o trupă. Și făceau muzică frumoasă, care va trăi pentru totdeauna. Într-adevăr, când mă simt lipsit de fericire mă gândesc la „Prima iubire”.
Încă vreo trei „definiții”...

Fericirea fără umor e ca fotbalul fără Brazilia. Umor adevărat? Charlie Chaplin e una din primele figuri care-mi trec prin minte când mă gândesc la asta. J-Five are dreptate, mesajul e cât se poate de corect: umorul fără cuvinte este mai bun, mai autentic decât cel făcut prin glume de prost gust.

O vară nesfârșită ar fi definiția fericirii pentru cei mai mulți dintre noi (am întâlnit însă și alte preferințe). Măcar pentru „Endless Summer” și tot mi-am dorit să câștige Germania Euro 2012. :))

Și, în final, joc și voie bună în America Latină. Asta mi se pare una dintre cele mai mișto melodii ale anului ăstuia. Transmite atâta pozitivism, în comparație cu majoritatea melodiilor mult prea triste, cu despărțiri, dureri din dragoste & shit. „La Gozadera” este o definiție foarte frumoasă a fericirii. :)