Acum vreo 20 și ceva de ore, a apărut o piesă care a iscat noi controverse, cu toate că mesajul este unul foarte frumos, realist și creștinesc. De fapt, nu Iisus a fost cel care i-a alungat pe cei care vindeau porumbei și schimbau bani în templu? Biserica este un loc în care te rogi și te reculegi; nu faci comerț în biserică, întrucât se știe că banul pângărește. Sau poate că și Iisus a fost cam dur atunci când a „răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele acelor ce vindeau porumbei.” (Marcu, 11:15). Iisus a refuzat bogățiile. El a spălat picioarele unor oameni cât se poate de obișnuiți. Și tot așa. Oricum, ideea este că etalonul spre care ar trebui să tindem este Iisus Hristos și se pare că avem nevoie întruna să ne aducă aminte cineva de asta. Indiferent de cine te îndrumă.
Apoi că „Dumnezeu preferă lemnul”. Luată mot-a-mot, ideea asta parcă ar spune că Dumnezeu încurajează defrișările pentru ca din lemn să fie construite biserici. Dar lemnul este folosit ca o primă metaforă pentru smerenie, acea calitate pe care o au tot mai puțini oameni în societatea contemporană. Tocmai din cauza lipsei smereniei tindem să interpretăm greșit metaforele în care apare, așa cum se întâmplă și în cazul clasicului „întoarce și obrazul celălalt” - aici, o persoană ignorantă sau răuvoitoare ar putea spune că ești îndemnat să fii prost, când colo, ești îndemnat să fii smerit. Așa se întâmplă când nu-i dai omului mură-n gură, ca să-nțeleagă și el despre ce e vorba în propoziție.
„Lemnul și spațiile mici” completează metafora de smerenie și modestie. Luxul ostentativ pe care unele fețe bisericești îl afișează - nu numai la noi - în niște vremuri atât de ciudate, în care omul tinde să se depărteze de Dumnezeu, arată doar cât mult a degenerat această instituție cu niște baze atât de frumoase. Dumnezeu ne îndeamnă să ne iubim între noi, să ne ajutăm, să ne înțelegem. În schimb, au loc numeroase abuzuri de putere și în cadrul Bisericii. Trecând peste asta, i-ați auzit pe marii noștri duhovnici vorbind? I-ați văzut cum arătau? Ei aveau o atitudine frumoasă, smerită, și duceau cuvântul lui Dumnezeu mai departe, către noi. Dar noi îl primim? La ce comentarii am văzut la unele clipuri cu mari duhovnici, unii chiar îl resping categoric.
Și o ultimă observație, tot despre oameni ai Bisericii. În calendarul creștin-ortodox sunt cinstiți numeroși sfinți mucenici, cuvioși, ierarhi, martiri etc. Cea mai importantă caracteristică a lor este credința uriașă în Dumnezeu, în ciuda tuturor opreliștilor și prigoanelor; pe locul doi în „topul” caracteristicilor lor sunt smerenia și modestia de care au dat dovadă în viața lor, de multe ori foarte scurtă. Poate cei care au cea mai mare apropiere de Dumnezeu sunt pustnicii. Aceia care își improvizează o chilie - în munte, își construiesc una din lemn sau... alte metode - și se roagă zi și noapte. Modestie și smerenie. Asta înseamnă modestie și smerenie. Ați fost vreodată în chilia unui astfel de pustnic? Ar trebui s-o faceți; ați înțelege mult mai bine ce înseamnă creștinismul trăit la intensitate maximă.
Foarte mulți au sărit la gâtul celor care cântă melodia asta. Foarte mulți iau textul mot-a-mot și refuză să-i găsească înțelesul, care este foarte simplu, de altfel. Foarte mulți consideră piesa asta un atac la adresa „credinței strămoșești” - Doamne ferește! Foarte mulți consideră că există probleme mai mari în România decât Catedrala Mântuirii Neamului - sunt probleme relativ apropiate ca intensitate, iar de undeva tot trebuie început, altfel nu vom reuși să evoluăm. Și foarte mulți îi contestă pe unii dintre „prietenii” celor de la Taxi - oh, da, iudeomasoneria în chiloți de tablă.
Nu sunt împotriva Catedralei Mântuirii Neamului!
Nu sunt împotriva credinței strămoșești!
Nu Îl neg pe Dumnezeu - dimpotrivă, Îl iubesc!
Nu spun că toți preoții sunt la fel - în orice domeniu există și bălării.
Știu că sunt catedrale uriașe și în alte țări din lume, dar la noi e cu totul altceva - alea sunt foarte vechi, a noastră se construiește în niște vremuri foarte tulburi.
Una peste alta, dacă se va construi, sper ca în această Catedrală să existe loc pentru Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu