De la o vreme tot incerc sa ma desprind de stirile care tot apar pe la telejurnale sau pe la diferite sinteze ale zilei sau mai stiu eu ce alte surse extraordinare. Vazandu-le pe toate acestea, parca mi se face dor de o noapte pierduta in fata televizorului, uitandu-ma la o Magda Ciumac care insulta pe toata lumea. Si se mai intreaba lumea cum face Dan Diaconescu rating...ceilalti ii fac munca atat de usoara...
Zi dupa zi se aud stiri noi: jafuri, morti, crime, violuri, accidente, morti prin spitale, infractori romani (dar de alte etnii) prin Italia, provocari la skandenberg (pun pariu ca mai bine de 90 % din cei care au facut macar o data skandenberg nu stiu de unde vine acest nume). Intotdeauna mai apare si ceva nou, iar omul ramane uimit in fata ciudateniei care a aparut in fata sa: iata, o casa bantuita (rating); o fantoma filmata (fake dar tot face rating); silicoane (nu e paranormal dar tot fac rating); fantoma siliconata (nu mai continui ca s-ar putea sa dau idei). In fine, ideea este ca omul cauta ceva nou, ceva diferit...ceva ce nu poate sa inteleaga. Omul s-a saturat de lumea monotona, de ciclul zilnic al vietii, de drumul pe care il face zi de zi, de la casa la servici si invers (poate cu o oprire pe la vreun hypermarket, ca doar avem, nu?). Omul incepe sa uite cine e, incepe sa devina un simplu robot care nu stie decat: mancare, somn, munca, somn la servici, da bani, ia bani, casca gura. Se recunoaste cineva? Nu vreti sa recunoasteti, insa asta e realitatea. Si chiar inteleg lumea asta trista.
Prea multe nu prea s-ar putea spune. Atunci cand apare ceva (fals) paranormal la televizor, omul prefera acel ceva pentru a putea scapa de monotonie si sa zica "ia uite, frate, ca exista si ciudatenii." Prietene, ciudatenii exista de cand lumea si pamantul, trebuie doar sa stii sa le gasesti. Televizorul este cel mai mare dusman pe care il poti avea in astfel de cazuri. Pana nu traiesti pe pielea ta un astfel de fenomen, nu te arunca cu capul inainte. Traiesti, totusi, intr-o lume in care ceilalti sunt obisnuiti cu falsul si numai tu, naivule, tristule, te-ai gasit sa crezi. Pana la urma, in ce sa mai crezi? Fantomele exista doar in legende, insa tot legenda ar putea fi considerata si Biblia, nu? Astfel ca de ce ai mai crede si in Dumnezeu? Nu, trebuie sa stii sa alegi ceea ce este bun. Si cand spun "BUN" nu ma refer la sensul subiectiv al cuvantului. Just think about it.
Oricum, tot din categoria neintelesului face parte si vechiul "doua persoane se uita la un lucru si vad cu totul altceva". Eu si cu un amic de-al meu ne uitam la o pictura abstracta marca Picasso. Eu vad o mare porcarie, o tampenie, o scarbosenie, el vede o adevarata opera de arta care face cateva milioane de dolari sau euro (banii chiar nu au nicio valoare). Eu si creatorul unei poezii citim poezia respectivului. Eu vad ceva, el vede cu totul altceva. Ciudat, nu? Imi spune "frate, eu asta am vrut sa transmit". Ii raspund: "pai, prietene, asta inteleg eu din tot amalgamul asta de cuvinte". Am realizat ca o poezie nu trebuie scrisa cu mintea, ci cu inima, cu sufletul. Cum vine asta? Trebuie sa scrii exact ceea ce simti, necautand ulterior sa iti analizezi propria opera sau sa oferi citate din...tine. Ciudat, parca aud o astfel de persoana zicand: "asa cum ziceam eu in cutare poveste/poezie/opera/aberatie: etc, nu stiu cum, si asa mai departe". Si continua: "apartine nu stiu carui gen, nu aluia care zici tu, pentru ca asa zisei eu."
Ideea este ca eu nu vad in scris decat o simpla recreere, un mod prin care eu imi pot exprima sentimentele intr-un mod liber, pe hartie reala sau virtuala, intr-o carte sau intr-un blog, mergand drept inainte, simtindu-ma mandru ca mi-am facut datoria. Unii scriu doar pentru a fi inclusi in manualele de limba si literatura romana si sa fie studiati/injurati de elevi si studenti. Eu prefer sa scriu exact ceea ce simt, pentru ca vreau ca tot ceea ce scriu sa fie o oglinda a mea, sa fie ca un jurnal pe termen lung in care nu voi scrie neaparat ceea ce se intampla in lumea in care traim cu totii, ci in lumea mea. De aceea dragostea mea pentru scris va ramane vie, indiferent ce se va intampla pe viitor. Daca viitorul suna bine au ba, asta numai bunul Dumnezeu o sti. Eu stiu ca lucrul cel mai important in viata este sa faci ceea ce iti place, fara a-i deranja pe ceilalti, iar daca totusi deranjezi pe cineva, impaca-te cu ideea; nu poti fi pe placul tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu