Cum ziceam in posturile mele anterioare, nimic nu poate exista daca nu exista si opusul sau. Dragostea nu exista fara ura, zgomotul nu exista fara liniste, viata nu exista fara moarte. Toate acestea sunt niste lucruri pamantesti, insa toate ne afecteaza mai mult sau mai putin. Moartea este una din etapele prin care sufletele noastre (si aici ma refer la toate vietatile, nu doar la oameni) trebuie sa treaca. Dupa ea nu se stie ce va urma; unii zic ca urmeaza inca o viata, altii neaga aceasta posibilitate cu vehementa, eu nu vreau sa ma gandesc ce va urma; nu acum. Ma gandesc in special la suferinta pe care o lasa in sufletele fiintelor moartea. Pe de-o parte, sufletele celor care inca se mai afla pe acest pamant si au tinut la raposat sufera din cauza pierderii lui, pe de alta parte sufletul raposatului sufera ca a parasit o lume pe care o cunostea destul de bine si cu care se obisnuise si ajunge intr-o lume despre care nu cunoaste...nimic.
Trecand direct la subiect, cel mai trist este atunci cand oamenii mor tineri. Moartea nu tine cont daca esti tanar sau batran, daca esti bun sau rau, daca esti conducator sau cersetor. Inainte de toate esti om. Tineretea este o perioada in care omul este activ, in care omul doreste sa isi cladeasca un nume intr-un fel sau in altul. In functie de ceea ce faci, in functie de modul in care traiesti, in care iti faci imaginea, vei fi iubit si apreciat, atat in timpul vietii, cat si dupa moarte.
Daca esti un om saritor, care doreste sa faca bine celorlalti, indiferent daca ii cunoaste sau nu ii cunoaste, lumea te va tine minte pentru aceasta, insa...risti. Risti sa pieri ca acel barbat din Brasov, care a incercat sa prinda hotii sau ca...Marian Cozma.
Nu conteaza cat de inalt esti, nu conteaza cat de linistit esti...lumea este cum este, din pacate. Viata e nedreapta, iar cei buni mereu mor inainte. Ce mai ramane de spus? Multe stele-au aparut, multe stele au apus / Pentru toate-acestea vreau sa vad doua degete sus.
Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei care mor tineri, pe toti cei buni. Nu veti fi uitati niciodata. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu