Diana Ene - Chapter III

A doua zi m-am trezit mai mult din cauza frigului. Abia se luminase. Cred ca trebuie sa fi fost in jurul orei sapte, pentru ca nimeni din bloc nu parea sa fi plecat la munca. Sau poate nici nu m-au observat, in graba lor. M-am ridicat din coltul in care dormisem si am inceput sa ma plimb prin bloc, in cautarea unui loc mai cald. Intr-un final am iesit din bloc si am vazut niste rufe atarnate de o sarma. Am tras de un hanorac, prea mare de mine, cum era de asteptat, si m-am imbracat cu el. Asta a facut ca perioada in care cautam pe cineva, pe oricine, sa fie ceva mai usoara. Mi-era foame si nu gaseam nimic de mancare, insa eram obisnuita sa nu prea mananc dimineata. Banii tatei se duceau mai mult pe bautura si nu pe mancare...asta din ceea ce stiu eu, cel putin. Am iesit la strada si am vazut o multime de oameni care se tot grabeau spre cine stie unde, o gramada de masini prinse in trafic. Nu ma puteam amesteca printre oameni, pentru ca simteam ca m-ar fi calcat in picioare. Singura persoana care statea degeaba si parea sa astepte pe cineva era un baiat destul de inalt, slab, imbracat intr-un hanorac mare, alb si blugi si cu o gluga pe cap. Tinea in spate un ghiozdan si privea cand in stanga, cand in dreapta. Nu stiu ce m-a impins, insa m-am dus direct la el si l-am tras de maneca. Ma privea cu niste ochi verzi, nedumeriti. Acum daca e sa ma gandesc, asa as fi facut si eu daca eram in locul lui. Avea o expresie foarte blanda a fetei, era zambitor si amabil. Fara sa gandesc prea mult, l-am intrebat:

-Nenea, ai ceva de mancare? l-am intrebat eu.

-Mancare? imi zise el si mai nedumerit. N-ai parinti? Du-te si cere-le lor!

-Mami a murit ieri, iar tati e rau si ne batea. Mami a vrut sa fugim, insa ne-a prins din urma si...

-Aaaa, nu se poate. Te-am mai vazut pe-aici. Mama ta nu era...

-Mami a murit si ce ai citit e doar prostii.

-E...doar prostii. Cred ca te pot ajuta o perioada, insa nu stiu pentru cat timp. Poftim, ia si tu doua felii de cozonac facut de bunica, mananca si stai aici cu mine. Eu sunt Cristi, tu esti?

-Diana. Multumesc, nenea.

-Diana, uite, hai sa asteptam noi aici linistiti sa vina si colegii mei si sa mergem la scoala.

Am stat acolo, oarecum protejati de marea de lume care se tot zvarcoalea in fata noastra, pana cand apar doi baieti cam de aceeasi varsta cu Cristi si incep sa se salute cu el in moduri pecare nu le vazusem pana atunci. Ceva mai tarziu mi-am dat seama ca ei nu faceau altceva decat sa imite saluturile negrilor de la televizor. In acea perioada erau foarte in voga rapperi ca 2Pac sau Dr.Dre, iar romanul tanar proaspat emancipat nu stia altceva decat sa copieze ceea ce vedea la televizor. Nu vreau sa se creada ca eu ii judec in vreun fel pe Cristi sau pe oricare din prietenii lui, insa pur si simplu asta este realitatea, orice s-ar zice si orice s-ar face.

-Cine-i pustoaica? zise unul dintre prietenii lui Cristi. Imi pare cunoscuta...

-Normal ca iti pare cunoscuta. E fata modelului aluia care cica se batuse cu seful...

-Simona Ene. Cristi, ea e fata lui Serban Balisticu...

-Balisticu? zise Cristi razand. Lasa-ma cu balisiticii tai, Dorinele. Omul e doar un betiv de rand, nimic mai mult.

-Cristi, zise celalalt, omul are relatii cu tiganii de la periferie. Daca vrea sa isi recupereze fata, are toate sansele sa o faca, iar tu ai toate sansele sa...

-Am toate sansele sa ce? Trebuie sa imi pupe picioarele ca i-am gasit si i-am ajutat fata, daca el bea ca un porc si nu e in stare sa se ingrijeasca de ea. Stii ce cred eu? Cred ca mai bine o tin acasa cu bunica; si asa este in capatul celalalt al orasului. Ce sa caute Balisticu in celalalt capat al orasului? Si eu stiu acum ca daca o sa accepte bunica, si stiu ca o sa accepte, o sa am grija ca ea sa invete ce e aia liniste. Hai sa mergem la scoala, ca ne mananca profii.

Recunosc ca acum nu as mai accepta sa traiesc din mila cuiva si nici nu as mai avea nevoie de asa ceva, insa la acel moment eram trista, disperata, plansa... Trebuia sa apelez la cineva, pentru ca la tata nu puteam. Da, tatei i se zicea Serban Balisticu. Si-a luat si el un nume ceva mai neobisnuit ca sa fie acceptat mai usor de tigani. Si adevarul este ca a fost acceptat si chiar respectat de ei. Desigur, nu constientizam toate astea la momentul respectiv, dar aveam sa-mi dau seama nu peste mult timp. Aveam doar sase ani, insa gandeam si asa destul de matur. Mai mult datorita acestui fapt m-am si descurcat.

Bunica lui Cristi m-a acceptat imediat, desi si ea avea o situatie materiala groaznica. Ea locuia in vechea locuinta a parintilor lui Cristi, care murisera cand el avea doar patru ani, in urma unui „scandal monstru” cum l-a numit el mereu, nedescriindu-mi-l niciodata. Poate ca a fost mai bine pentru el sa nu mi-l descrie. Astfel de amintiri dor, asa cum ti-am zis si mai devreme. Era un apartament foarte modest, in care se gasea doar strictul necesar: doua paturi, un televizor Diamant, un casetofon amarat, un mini-frigider Arctic, mobila care parea antica, un aragaz al carui nume a fost sters de rugina, o masina de spalat Albalux si, desigur, o biblioteca in care la vedere se aflau casetele cu 2Pac, Biggie, Dre si Wu Tang. Cristi imi spusese la momentul respectiv ca niciuna dintre casete nu fusese cumparata, lasand sa se inteleaga ca ar fi fost furate sau obtinute in moduri ilegale. Intr-adevar, mi se parea destul de deplasat pentru o persoana cu o situatie materiala atat de proasta sa dea banii pe casete. Ulterior am aflat ca acele casete erau piratate, copiate de pe ale prietenilor sai, mult mai bogati, desigur. Desi era sarac, Cristi nu a apelat niciodata la furt. Era un om drept, un om caruia ii placea sa traiasca drept si care a suferit mult din cauza asta. Mai mult el s-a ocupat de educatia mea si pot spune ca i-am mostenit o buna parte din caracter, desi nu suntem nici pe departe rude.

Despre familia lui Cristi ce as putea sa spun... Singurele lui rude pe care le cunosc sunt bunica sa, o matusa, un unchi si verisoara lui, Laura, care acum are 13 ani, insa este foarte matura. Parintii lui au fost doi oameni foarte cumsecade. Se certau si se omorau cu fiecare ocazie. Dupa cum imi povestise chiar el, tatal lui fusese, ca si tata, un roman nascut si crescut printre tigani, un smecheras, un betiv ordinar. A ajuns din lumea lui de la periferie tot la periferie, insa intr-un alt colt al orasului. Pe el il chema Toader, iar pe sotia lui o chema Marina, familia...ma rog, asa-zisa familie Vintilescu. In mare, Toader s-a intalnit in 1982 cu Marina, o fata de 18 ani, cu 20 de ani mai tanara decat el, s-au vazut, s-au placut, a lasat-o insarcinata, s-au luat... In 1983 s-a nascut Cristi, iar peste 4 ani, cand el si bunica sa se intorceau de la o plimbare prin parc, l-au gasit pe Toader spanzurat, iar in cada din baie corpul ars al Marinei. Bunica lui nu i-a povestit niciodata aceste lucruri, insa el le-a tinut minte perfect. Stiu ca pare totul socant, insa, totusi, traim in Romania, ce Dumnezeu...

Doamne Sfinte, cate s-au intamplat dupa ce am intrat in familia Vintilescu. Eram un copil atat de simpatic, incat primeam ce imi doream, chiar daca nu ziceam. Ziua nu dadeam deloc pe acasa, in timp ce noaptea dormeam in acelasi pat cu Cristi. Simteam ca primeam de la el dragostea pe care nu am primit-o niciodata de la „balisticu’” meu tata. Bunica lui ma iubea, cei din grup ma iubeau, ce sa mai...eram o mare familie. Aproape in fiecare zi, Dorinel, un baiat din grup, bogat, imi dadea bani ca sa imi cumpar „ceva bun”. Eram iubita, insa drepturile asupra mea inca apartineau Balisticului. Nu puteam merge la scoala fara aprobarea tutorelui, deci ma aflam intr-o situatie teribila. Oricum ar fi dat-o, Cristi trebuia sa ia legatura cu tata. Nu credeam ca ma va cauta vreodata, insa a facut-o. A dat anunt la politie, m-a dat disparuta. Nu stiu cum naiba s-a inteles cu politia, avand in vedere ca fusese arestat de cateva ori, insa i-a convins. Daca m-ar fi vrut cu adevarat inapoi, ma indoiesc ca ar fi apelat la politie. Ar fi putut sa ma aduca inapoi cu ajutorul tiganilor, sa ma fi cautat chiar el, sigur m-ar fi gasit. Astfel voia doar sa faca rau unui eventual binefacator de-al meu. La asta s-a gandit si Cristi, cand s-a hotarat sa ma duca inapoi. Eu am opus rezistenta, nu voiam sa ma intorc la tata, insa mi-a explicat ca trebuie. M-a intrebat daca mai aveam vreo ruda in viata si i-am zis ca nu. Poate doar vreo strabunica pierduta sa mai fi avut eu, altfel ma indoiesc. Atunci a dat din cap si a plecat din casa cateva minute. Atunci cand s-a intors, mi-a zis ca nu vom merge singuri la mine acasa, ci vom lua tot grupul, pentru a fi siguri ca nebunul nu ne va face nimic. Desigur, ma puteau duce si la politie, insa asa soarta mea ar fi fost pecetluita: nu as mai fi scapat din ghearele lui decat moarta. Am luat un autobuz care ne-a lasat la Micro 3, dupa care am mers pe jos pana in tiganie. Cand am ajuns la mine acasa, m-au cuprins niste fiori... Era seara, pentru ca in timpul zilei sigur nu l-am fi gasit acasa pe tata. Cristi le face semn celor din grup sa stea ceva mai in spate, ii da niste instructiuni lui Dorinel si striga:

-Nea’ Balisticu’!

Pe deasupra gardului mic, putrezit, vedeam cum iese din casa tata, mai lucid decat de obicei si zbiara si el cu vocea lui care nu putea fi asemuita decat grohaitului unui mistret:

-Da! Care esti acolo?

-Am gasit-o pe fii-ta, nenea.

-Aaaa...ai gasit pe fii-mea? Treci incoa, manca-ti-as.

Cu un zambet fermecator ce afisa niste dinti nespalati, tata se apropie de poarta, o deschide si ne invita inauntru. Ma ia in brate cu o dragoste prefacuta. Mirosea a butoi. Nu stiam ce sa mai fac sa scap din bratele lui puturoase. Cristi statea nemiscat si privea aceasta scena de o tandrete incredibila cu aroma de transpiratie. Intr-un final, imi da drumul din brate si ii da o palma pe spate lui Cristi.

-Multumesc frumos, manca-ti-as. Ce pot face ca sa te rasplatesc? Vrei o visinata, ceva? Hai ca doar n-o sa stie ma-ta.

-Nu, nu, lasati, e bine asa. Am zis sa fac si eu o fapta buna, ca doar de-asta suntem oameni, nu?

-Da, da, de-asta estem oameni, zise tata tragandu-si nasul. Ia zi, continua el dupa ce arunca o flegma care ma ocoleste de putin, unde ai gasit-o?

-Pai uite, bre nea’ Balisticu’, am gasit-o acum vreo doua-trei saptamani intr-o scara de bloc. M-a intrebat daca am ceva de mancare, i-am zis ca am, i-am dat. Am intrebat-o daca are mama sau tata, mi-a zis ca maica-sa a murit si ca tatal ei e plecat. Asa ca am luat-o acasa si m-am ingrijit de ea de atunci. Abia azi am vazut o poza de-a ei la televizor, la stiri. Am intrebat-o ce si cum, mi-a zis ca a mintit si am adus-o acasa.

-Traiasca sufletelul tau, mersi mult ca ai adus-o inapoi. Dienuta tatii, mi-era asa de frica...

Era ciudat de calm, chiar daca auzise o poveste care nu ii convenise. Incearca sa il convinga pe Cristi sa accepte niste bani, insa el ii refuza. Cristi isi ia la revedere de la tata si pleaca, lasandu-ma singura cu romanul cu apucaturi de tigan. Dupa cinci minute incepe sa urle la mine si imi da cateva palme si doi pumni, de ma lasa jos, in noroi, plangand. Cristi, care astepta la poarta, a intrat imediat si incepe sa se rasteasca la tata:

-Da’ ce-ai, bre, de dai in ea? Ce-a facut? Parca vi-era dor de ea.

-Tu n-ai plecat? Iesi imediat de aici!

-Nene, dar e copilul matale! De ce dai in ea?

-Auzi, ia mai da-te-n... ca prea intri tu in viata mea!

Si il loveste pe Cristi cu pumnul direct in fata. Incep sa strig, sa ii strig pe cei din grup. Nimeni nu raspundea. Cristi se ridica rapid, ii pune o piedica lui tata, ma ia si ma scoate din curte, inchizand poarta dupa el. Dupa aceasta incepem sa fuugim. Incercam sa ajungem cat mai repede cu putinta la strada, unde, in apropiere, era un han in care ne puteam ascunde. Tata ne urmarea, insa parca nu avea energie. Nu renunta, totusi. Ajungem intr-un final la acel han. Intram in el. Toata lumea ne privea ciudat. „Intr-un asa han frumos, modern, sa intre deodata mai bine de zece copii murdari de praf?” isi ziceau ce de acolo. Dorinel se duse la acei oameni si le-a povestit tot ceea ce se intamplase. Ii implora, practic, sa-l creada. Dupa reactia pe care a avut-o, a fost crezut, iar cineva s-a decis sa sune la politie. Cand s-a intors, Cristi l-a intrebat:

-Ai filmat tot?

-Da, totul este inregistrat si gata de prezentat la politie. O sa fie destituit din pozitia de tutore al Dianei, iar bunica ta va putea sa o adopte legal. Daca vrei, pot ajuta ca procesul sa fie mai rapid. Fii fara grija, totul va fi rapid. O sa vezi.

Cei din han erau foarte amabili cu noi. O femeia a venit la mine si m-a curatat cu un servetel pe fata. Dupa ce m-a curatat, am vazut ca era murdar de sange. Ma dureau locurile in care ma lovise tata, insa ma simteam bine. Simteam ca ceva se schimbase in bine. Il priveam pe Cristi, caruia i se daduse o compresa sa si-o puna pe ochi, cum imi zambea. Asta era cel mai bun semn posibil. In jumatate de ora a venit politia, insa nu voiau sa dea crezare unor copii.

-Da’ ce suntem noi? Gradinita, ca sa ne luam dupa orice mucos? a zis arogant unul dintre politisti.

-Nene, zise Cristi, nu va luati dupa un mucos, va luati dupa 13. Avem dovezi.

-Copile, ia mana de pe mine, ca te pleznesc!

-Nu ma credeti nici pe mine? zise Dorinel. Am totul filmat.

-Dorinel, tac-tu stie ca ai luat aparatul?

-Ce naiba mai conteaza daca stie sau nu? Atata timp cat e la mine in casa, e proprietatea mea si am inregistrat cu el cum Diana si Cristi au fost batuti de Serban Balisticu’, ce naiba mai conteaza si aspectele astea?

-Seamana cu tac-su cand se enerveaza, zise un alt politist.

-Da, doar ca tac-su te mai si injura, zise primul politist. Bine, copii, va credem. Vom lua toate masurile, sa fiti siguri.

Si asa au si facut. In doua saptamani, incredibil de repede, tatei i-au fost retrase toate drepturile asupra mea, iar in primavara lui 1996 am devenit oficial fiica Elenei Patru, bunica lui Cristi. Practic, eram matusa lui, insa tot sora am ramas pentru el. Am putut merge la gradinita imediat ce tatei i-au fost retrase toate drepturile asupra mea, datorita unor relatii pe care parintii lui Dorinel (care ma iubeau si ei, deasemenea) le aveau. Cand am implinit 7 ani, am primit prima mea papusa...era atat de frumoasa. Inca o mai am. Daca vrei ti-o si arat. O cheama Didi. Ea era blonda natural, insa pe parcurs am mai vopsit-o, i-am facut suvite...