Cu două tăișuri

Omul este o ființă liberă, orice ar spune unii sau alții. De asemenea, chiar și religiile ne învață că avem dreptul să facem orice, absolut orice ne dorim. Acest drept a fost însă încălcat dintotdeauna. De ce? Pentru că au existat unii oameni mai puternici, care s-au substituit legilor divine (sau ale naturii, dacă e s-o luăm așa) și i-au obligat pe alții să facă lucruri pe care nu și le doreau. Au impus legi, doctrine, dogme, fel de fel de reguli pe care supușii lor trebuiau să le respecte, pentru că altfel... Altfel, aceștia erau pedepsiți. Într-o oarecare măsură, acest sistem este OK și necesar. Să ne închipuim doar cum ar fi o lume unde nu există nicio regulă; cu siguranță omul ar fi dispărut de pe fața pământului de acum vreo 10000 de ani (și sunt chiar blând când spun asta), pentru că unde nu există disciplină, apar excesele, iar o societate dominată de excese este menită să dispară.

Problema cea mare cu vechile reguli era că ele avantajau doar o anumită (foarte mică) parte a populației. S-a creeat o anumită elită, bazată pe avere; nu discut despre elita militară, pentru că victoriile pe câmpul de luptă erau aduse de oameni de rang mai mult sau mai puțin nobil. Situația asta a continuat vreme de multe milenii, până când a apărut o generație de mari gânditori, care au considerat că ordinea trebuie schimbată, iar lumea să fie condusă pe alte principii. Această generație a apărut prin secolul al XVIII-lea, cea Iluministă. Sunt păreri și păreri cu privire la acești oameni și la principiile pe care le-au promovat; e clar, n-ai cum să fii de acord 100 % cu un om sau cu o doctrină - trebuie să fie măcar ceva care să nu-ți convină, pentru că ești om și ești un individ unic. Acești iluminiști au adus în prim-plan liberalismul, care presupunea, printre altele, libertatea cuvântului, a gândului, a individului, a presei. Libertate religioasă, politică. Sună foarte frumos, nu-i așa?

Au trecut 200 și ceva de ani de când oamenii au luptat până la ultima picătură de sânge pentru aceste principii. 200 și ceva de ani de... excese.

Omul a început să fie din ce în ce mai conștient de ceea ce reprezintă el și cât de mari îi sunt puterile. Da, a devenit conștient că poate să facă orice pe lumea asta, nemaiținând cont de vechile dogme religioase și punând în prim-plan doar libertatea pe care o deține. O libertate obținută cu mare greutate, în urma unor lupte crâncene, pe viață și pe moarte, cu reprezentanți ai vechii gândiri sau... doar oameni care nu erau de acord cu excesele unora dintre acești „liberali”. Pentru că a fost doar o chestiune de timp până să se ajungă la extreme. Au existat fel de fel de extreme, nu doar fascismul și comunismul despre care ne învață la școală că ar fi cele mai diabolice ideologii.

Ei bine, acum suntem în anul 2016. Vechile regimuri totalitare au dispărut, în mare parte, sau măcar s-au transformat în altceva - uneori, cu o mai mare deschidere, alteori, chiar mai diabolice decât cele ce le-au precedat. Privind un pic la societatea occidentală, din care facem și noi parte (privind un pic pe harta LUMII, o să înțelegeți de ce spun asta), putem observa câteva dintre pericolele acestei libertăți. Sau măcar niște excese care duc la apariția unor adevărate paradoxuri (ah, ce-mi plac astea!).

Spunem că tot tindem spre democrația de tip occidental, da? Acolo sunt însă niște chestii care ar trebui să ne dea de gândit, pentru că se tinde, practic, spre un soi de... altceva. E greu de definit noul tip de regim politic, pentru că presupune îngrădirea anumitor drepturi ale omului, în numele diversității sau ceva de genul. De exemplu, odată cu izbucnirea crizei refugiaților și a escaladării amenințării teroriste, au fost adoptate măsuri care (vezi Doamne) să îi facă pe refugiații musulmani să se simtă cât mai mult ca acasă (deși nu sunt), schimbând numele unor sărbători creștine cu niște termeni neutri. Plus alte astfel de măsuri bizare, nu neapărat în legătură cu criza refugiaților (aici mă refer la cenzurarea anumitor termeni, a unor publicații sau a unor anumite tipuri de gândire). De partea cealaltă, avem de-a face cu un alt tip de exces - un liberalism dus la extrem, în care poți să spui orice despre oricine, ascuns în spatele libertății de exprimare.

Nu avem cumva de-a face cu o dublă măsură? Nu avem cumva de-a face cu o societate extrem de ipocrită și duplicitară? Sunt extrem de multe lucruri în neregulă cu tot ce se întâmplă în zilele noastre. Sărăcia nu a fost nicidecum eradicată - ba chiar se află cumva la cel mai mare nivel din toate timpurile, dacă e să judecăm după numărul de oameni care trăiesc de pe-o zi pe alta în întreaga lume -, dar ONG-urile se ocupă cu alte chestii mai arzătoare, ca... știm toți cu ce se ocupă, că propaganda e în floare. În multe țări din lume oamenii nu au ce să mănânce, în timp ce în cele civilizate sunt aruncate multe mii de tone de mâncare pe an. Cercetătorii (cică) tot încearcă să găsească leacuri pentru numeroase boli grave, însă n-au fost în stare să vindece banala răceală. De asemenea legat de medicină... Este declarată epidemia doar atunci când implică niște câștiguri financiare pentru anumite companii; anul ăsta am întâlnit extrem de mulți oameni afectați de o tulpină nouă a gripei, o formă rezistentă la antibiotice. Cam 70-80 % dintre oamenii pe care îi cunosc au avut boala asta (chiar și eu), dar n-a spus nimeni că ar fi fost o epidemie.

Și lista ar putea continua.

Libertatea este o sabie cu două tăișuri, atunci când apar excese. Aceste excese apar atunci când nu există disciplină. Și am mai zis care este soarta menită unei societăți indisciplinate.