Stau in camera mea si schimb canalele la televizor fara niciun chef efectiv. Lumina abia mai palpaie. Caldura din camera devine aproape insuportabila. De ce spun toate acestea? Pentru ca nu am cui, in momentul acesta. Sunt oarecum nepasator cu ceea ce se intampla in jurul meu, asta neinsemnand ca nu imi pasa de cei din jur. Nu-i asa. Tin foarte mult la cei din jur, cu toate ca unii nu isi dau seama (nici eu nu prea dau de inteles...silly me). Aceste idei pot fi interpretate in multe feluri daca sunt spuse unei persoane anume, de aceea am preferat sa mi le expun aici. A trecut penultimul week-end al anului scolar si simt o oarecare usurare si relaxare, poate si pentru ca, in aceasta saptamana, este ziua mea de nastere, pe care nu am mai facut-o de la 13 ani (si nici nu regret acest lucru; nu am fost niciodata sufletul petrecerii si ma indoiesc de faptul ca voi deveni vreodata). Vreau doar sa spun ca sunt astfel, pentru ca simt ca asa trebuie. Nu vreau sa incerce sa ma schimbe nimen; eventual voi deschide eu ochii. Eu vreau sa fiu un om normal, accept sfaturi, insa nu accept insistenta. Versul de mai jos face parte din melodia "De unde vin" a trupei Camuflaj si consider ca ma reprezinta.
"Nu ma inchin in fata nimanui, fiindca-mi respect icoana" (Blazon)
Peace :D
