marți, 28 martie 2017

Trece, trece primăvara...

Știu că unora li se pare că abia a început primăvara. Din punct de vedere calendaristic, primăvara să zicem că a început acum fix o săptămână. E adevărat, e frumos afară, au înverzit și înflorit pomii și, pe măsură ce trece timpul, vor înverzi și înflori și alții. Îmi place cum este afară. Îmi place primăvara, dar...

Mai sunt trei zile din luna martie, mai sunt două luni și o săptămână până voi împlini un sfert de secol și... mai am un an până termin facultatea. Îmi place natura, îmi place cum se trezește la viață în fiecare primăvară. Este fascinantă această trecere de la cald la frig, de la vreme mohorâtă la vreme caldă și frumoasă, de la mirosul de iarnă și zăpadă la mirosul de verdeață și flori.

Dar parcă timpul trece foarte repede. Parcă mai ieri a fost Revelionul, pe care unii (ca mine) l-au petrecut cu Dan Negru, iar alții l-au petrecut prin alte locuri, cu prietenii, în club, la munte, în țări străine. Unii au și fost la plajă de Revelion. Dar toate astea s-au întâmplat acum două luni și 28 de zile - adică aproape trei luni.

Ba mai mult. Uneori mai povestesc niște lucruri și trebuie să calculez exact câți ani au trecut de atunci. Și îmi dau seama. Un an. Doi... Trei... Șapte... Zece... Și uite așa vremea trece. Dar până la urmă totul este natural. Nu e ca și cum eu aș fi primul care se simte în felul ăsta. E doar o mică melancolie, poate și o fază de astenie, dar în final, totul e așa cum trebuie să fie. Zilele vor trece la fel, exact așa cum arată. 24 de ore din 24 vin una după alta...

miercuri, 15 martie 2017

Fake News

Fiecare an care vine stă sub semnul unui fenomen răspândit de presă, de oameni, pe Internet sau prin alte mijloace de transmitere a informațiilor. De cele mai multe ori aceste trenduri sunt nocive pentru societate, însă oamenii le acceptă sau le înghit. Uneori, din cauza dorinței de a fi „în rândul lumii”, alteori pentru a părea cool sau inteligenți. Dar nu asta este tema acestui articol.

Cu siguranță ați auzit cu toții de „fenomenul” Fake News. Cum ați fi putut să vă ascundeți de așa ceva? Este peste tot, unii oameni purtându-se de parcă ar fi descoperit focul și apa caldă. Numai că vorbim despre un fenomen ceva mai vechi, milenar. Problema e că până acum nu a avut parte de un nume după care să fie recunoscut imediat. Înainte se spunea că ar fi minciuni, șiretlicuri, înșelăciuni, înșelătorii. Mai nou ar purta numele de propagandă, manipulare. Dar fenomenul a luat amploare anul trecut, odată cu campania electorală și alegerea conducătorului-mult-iubit al Americii. Știm cu toții cât de mult s-a vorbit pe tema asta și câte știri au apărut despre acest personaj (nu pot să-i spun „persoană”), ce să mai spun despre campania pe care mass-media americană și vedetele de toate felurile au dus-o împotriva sa. Oare cum putea acest personaj să distragă atenția?

A da vina pe Fake News nu știu dacă a fost ideea personajului sau a consilierilor săi, dar un lucru este clar: a funcționat și a creeat un adevărat fenomen la nivel internațional. Brusc, toată lumea și-a dat seama că există știri false, acuzând în stânga și-n dreapta posturi TV, trusturi de presă, ziare, jurnaliști etc. de răspândirea de informații false, ca și cum ar fi fost ceva nou. Problema cea mai mare, din punctul meu de vedere, nu stă în amploarea pe care a luat-o fenomenul, ci în faptul că adevărul a devenit și mai relativ decât era înainte. Astfel, unii oameni judecă astfel: eu cred că X, Y, Z și astea reprezintă adevărul; cine vine să-mi spună că X, Y, Z nu sunt adevărate, este un mincinos și răspândește informații false aka Fake News. Sigur, exemplul meu este foarte general, dar oamenii nu mai stau să verifice informațiile care le parvin. Pur și simplu le iau de bune, iar dacă li se pare că s-ar lega cu niște cunoștințe anterioare (nu contează dacă sunt sau nu adevărate), atunci acele informații sunt bune. Dacă se întâmplă să intre în contradicție, sunt minciuni, manipulări etc.; nici nu se pune problema ca acele cunoștințe anterioare să fie puse sub semnul întrebării. În orice caz, ăsta este unul dintre motivele pentru care nu mai dau atât de multă atenție știrilor; eventual le „stochez” în memoria mea și le verific în mod spontan.

Cred că am mai spus-o și în alte articole: informați-vă din mai multe surse, pentru a fi mai aproape de adevăr. Fiți foarte atenți la clickbait; în zilele noastre, există oameni care ar face orice pentru un click, un like, un share, un comentariu sau pentru a stârni controverse. Că doar de aici vin banii, iar banii sunt noul Dumnezeu.

duminică, 12 martie 2017

10 years ago...

Anii trec foarte repede, iar asta mă ia prin surprindere uneori. Eu am genul ăla de memorie muzicală, în sensul că îmi amintesc de anumite evenimente în funcție de o melodie, de un ritm, de un cântăreț sau o trupă. După aia mă uit la anul lansării acelei piese și îmi dau seama... 10 ani?! Au trecut atât de repede?! Dar parcă mai ieri ascultam piesa asta în heavy rotation și...

Și da. Anii au trecut foarte repede, aparent. Acum o să fac ceva ce-mi propusesem încă de prin ianuarie, dar nu am avut, din motive obiective - sesiune, proiecte, referate... Cred că o să fac vreo două sau trei părți ale seriei ăsteia, un soi de „Hituri și Hitulețe”. Sau... văd eu cum fac.

Cele străine ar fi...

1.Nelly Furtado feat. Timbaland - Say it right

Piesa e de pe acel album senzațional al lui Nelly Furtado, produs de Timbaland. „Loose” e numele acelui album, care parcă a fost lansat prin 2006. Hiturile de pe acest album sunt binecunoscute: „Maneater”, „Promiscuous”, „All good things (come to an end)” și, cel mai mare dintre ele, „Say it right”. Multă vreme această piesă a fost cea mai de succes în topurile din România, fiind number one în Romanian Top 100 vreo 12 săptămâni. Comparând cu un exemplu recent... cam cât a fost „Rockabye” number one în UK Top 40.


2.September - Cry for you

Mi-a plăcut foarte mult activitatea muzicală a Petrei Marklund, cât timp a cântat sub numele de scenă September. Poate cândva o să revină, deși în ultimii ani s-a concentrat mai mult pe o carieră muzicală în interiorul țării ei, Suedia. Nu știu de ce am impresia că pentru ea apăruseră la un moment dat probleme cu casa de discuri cu care semnase contract în străinătate...


3.Rihanna feat. Jay-Z - Umbrella

N-o să ascund că nu mi-a plăcut niciodată piesa asta. Au trecut 10 ani și nu mi-am schimbat părerea. La fel cum nu mi-a plăcut niciodată muzica făcută de Jay-Z. Dar ce să faci? N-ai ce să faci? „Umbrella” a fost unul dintre cele mai puternice hituri din anii 2000, iar Jay-Z este, poate, cel mai puternic MC din hip hop-ul mainstream. Sau... cel puțin, a fost.


4.Timbaland feat. Keri Hilson, D.O.E. & Sebastian - The way I are

Asta e de pe vremea când Nicki Minaj nu pătrunsese atât de adânc în mainstream. E de pe vremea când muzica Urban din mainstream era frumoasă, ascultabilă, rupea boxe mai ceva ca „I like the trumpet”. Iar muzica asta mai și spunea ceva. Iată, asta este o piesă de dragoste. Amprenta lui Timbaland se simte. Normal, doar e de pe albumul lui, „Shock Value”, care a avut parte de niște recenzii moderate din partea criticilor. Zece ani mai târziu avem de-a face cu muzică fără ritm, fără versuri, fără mesaj. 


5.Beyonce feat. Shakira - Beautiful liar

Două artiste complete și foarte puternice, poate cele mai bune ale generației. Cam toate single-urile pe care le-au lansat au fost niște hituri nebune. Mie, unuia, „Beautiful liar” nu mi-a plăcut, dar doar din niște motive subiective. Între timp... am reevaluat-o, spre deosebire de „Umbrella”. Încă n-am uitat cum Rihanna era pe toate posturile de muzică în același timp, în 2008, cu single-uri diferite. Dar o să scriu despre asta la anul. :))


6.Timbaland feat. OneRepublic - Apologize

Da, iar Timbaland. Chiar dacă pe melodia asta nu spune mai multe decât pe „Say it right”, omul i-a promovat foarte bine pe băieții de la OneRepublic. La zece ani distanță, OneRepublic este una dintre cele mai tari trupe din lume, iar de Timbaland nu se mai aude mare brânză...


7.Akon feat. Eminem - Smack that

Akon era peste tot în muzica anilor 2000. Când ți-era lumea mai dragă, începea la posturile de muzică sau la radio câte o piesă a lui. „Smack that” a fost o colaborare surprinzătoare cu Eminem, căruia i se poate atribui o parte importantă a meritului pentru succesul piesei. Încă este foarte puternic hitul, îl mai difuzează pe la radio.


8.Justin Timberlake - What goes around... comes around

Presa mondenă a anilor 2000 avea niște „victime” preferate, asemenea presei de astăzi. Una dintre aceste victime a fost Britney Spears, care înnebunise lumea cu hiturile pe care le lansase la sfârșitul anilor '90. Încă era adolescentă pe vremea aia, după care... a început să crească. S-a făcut mai frumoasă, tot mai frumoasă. Presa mondenă o urmărea peste tot, o cupla cu diferite personalități ale momentului. Sigur, frumusețea ei a reprezentat cumva o sabie cu două tăișuri, în această epocă în care sexualizarea muzicii și filmelor era în plină ascensiune (apogeul l-a reprezentat începutul anilor 2010), iar Britney a devenit subiectul mai multor scandaluri, care se pare că au deranjat-o destul de mult (vezi clipul la „My Prerogative”). 



9.Fergie - Big girl don't cry

Black Eyed Peas au fost (și încă sunt) o trupă de foarte mare succes. I-am apreciat pe membrii trupei pentru felul cum s-au reinventat de fiecare dată și s-au adaptat trendului. Cât despre Fergie... ea a fost, evident, membrul care a ieșit cel mai mult în evidență. Femeie, frumoasă, sexy, talentată. A fost primul membru al trupei care a scos album solo. Și ce succes a avut... „Big girl don't cry” este un hit atât de mare, încât încă mai este difuzat pe la radio și TV, ceea ce înseamnă mult, având în vedere că au trecut 10 (zece) ani.



10.Enrique Iglesias - Do you know? (The Ping-Pong Song)

Vara 2007. Aveam microfon pe vremea aia, încă mai înregistram piese. Într-o zi mi-a trecut prin cap ideea să înregistrez un „interviu” la „radio” cu Gigi Becali (îl imitam destul de bine pe atunci; pac-pac, mă-nțelegi?). Și cum abera „Becali” acolo, băiatul care realiza „emisiunea” mai lua și pauze muzicale. Și piesa asta a fost una dintre cele pe care le-am pus la „radio” atunci. :))
Amintiri, amintiri...



Ca să fiu corect, o să introduc și niște hitulețe străine, care au făcut deliciul nostru pe atunci.

1.Tom Novy & Lima - Take it

Nu cred că Tom Novy este un one-hit wonder. Nici nu știu pe unde a mai avut succes piesa asta. Cert este că în România era peste tot, difuzată pe la toate posturile de muzică și de radio. Uneori o difuzau atât de des, că mă și enerva. Dar acum mi se pare OK. Mai ales că trezește amintiri. Doar au trecut 10 ani, no?



2.Outlandish - Callin' U

Outlandish este o trupă care îmi place foarte mult. Îmi place chimia dintre niște oameni din culturi, totuși, diferite - unul are origini marocane, unul e pakistanez, iar al treilea este latino-american. Am ascultat mai multe piese de pe albumele lor. Pot să spun că-s super tari.



3.Yves Larock - Rise up

Poate că se încadrează mai mult în zona hiturilor, dar având în vedere că, totuși, nu a avut un impact global atât de puternic precum cele 10 de mai sus, cred că se potrivește și aici. Îmi plăcea moda asta cu piese vesele, de vacanță, care au clipuri cu tineri ce se joacă sau fac scheme pe skateboard, trotinetă, bicicletă, sărind coarda etc. Sunt curios care va fi hitul care va aparține genului anul ăsta.



4.Bob Sinclar - Sound of freedom

Tot genul ăla de hit care miroase de fapt a hituleț. A fost destul de puternic pe toată durata anului, din câte țin minte. Erau la modă piesele de genul, iar Bob Sinclar a avut vreo 2-3 ani foarte buni, piesele lui au rupt multe boxe. După aia... nu prea a mai găsit hitul. Sau, cel puțin, piesele lui n-au mai ajuns până la noi.



5.Roger Sanchez - Lost

Ăsta este cu adevărat un hituleț. Genul ăla de piesă pe care o difuzează la radio, o auzi mereu, o și fredonezi (că îți place), dar nu știi cine o cântă. Poți doar să intuiești titlul ei, că se aude destul de des pe refren („Lost”, „Without your love”, „I won't survive” - credeam că titlul era cel din urmă). Oricum, sună bine piesa și în 2017. La 10 ani distanță.



6.RBD - Ser o parecer

Oare îmi pun în cap toți fanii nostalgici ai trupei RBD, dacă nu consider „Ser o parecer” a fi hit, ci hituleț? I don't care. Piesa e drăguță, dar nu e tocmai ce aș numi un hit. Deși fenomenul RBD a prins destul de bine în România. Cam cum prinsese cu vreo patru ani înainte fenomenul Erreway.



7.Sharam - Party all the time

Pe cuvântul meu, abia acum am aflat cine cântă piesa asta și care este titlul ei. Și abia acum aflu că Sharam este unul dintre cei doi membri ai trupei Deep Dish, care era foarte la modă prin anii 2000. Super piesa asta!



8.Deep Dish - We gonna feel it

Costinești. August 2007. Megadiscoteca Tineretului. Toată ziua auzeam piesa asta de acolo. Timp de o săptămână. Așa ceva nu se uită. E și unul dintre motivele pentru care nu vreau să merg la mare. :))



9.Outwork feat. Mr. Gee - Elektro

Și asta e tot de vară. Și a fost puternică pe timpul verii. Nu cred că am ascultat-o vreodată cap-coadă din propria inițiativă.



10.Erick E - The beat is rockin'

Poate că omul a mai scos și alte piese care au rupt boxele, dar la noi ăsta a fost cel mai mare hit al lui. Un exemplu tipic de one-hit wonder. Sau poate că a mai scos și altceva, dar sub un alt nume de scenă. Who knows?



Iar dintre cele românești...

1.DJ Project - Două Anotimpuri

De pe vremea când Ellie White era solista trupei. Mereu mi s-a părut că piesa asta seamănă mult cu „Privirea ta”. Și mi s-a părut că multe dintre piesele lor seamănă cu ea. Și de ce mă deranja asta? Piesele lor au fost mereu frumoase. Mi-e dor de DJ Project...



2.Voltaj - MSD2

„De prea mulți ani noi repetăm doar un sincron: un pas înainte și-apoi doi înapoi.” 10 ani au trecut, iar lucrurile nu s-au schimbat, din păcate. In the meantime, Voltaj au participat la Eurovision cu piesa „De la capăt”, una dintre cele mai frumoase pe care le-au scos. Îmi place că băieții se implică în probleme sociale. Nu mai scot ei hiturile de pe vremuri, dar show-urile lor sunt mereu frumoase și pline de energie.



3.Hi-Q - Bună Dimineața

Chiar și acum, la 10 ani distanță, piesa asta mi se pare adorabilă. „Ce frumoase sunt toate iubirile la început!” A cam fost melodia primei mele iubiri. Cred că și asta a contat destul de mult, chiar dacă acea iubire n-a ținut prea mult. :)



4.Korekt feat. Rafaga - Sabes

Nici că-mi pasă că n-a rupt topurile. „Sabes” a fost un hituleț de vară, ce a circulat mai mult în mediul online decât pe la radio și TV. Nu știu să fi văzut clipul de prea multe ori pe posturile de muzică. Unde mai pui că-i și una dintre cele mai tari colaborări ale unei trupe românești cu o trupă străină.



5.Simplu - Mr. Originality

Cei de la Simplu au sperat să repete succesul din 2006, când ne-au înnebunit cu „Oficial îmi merge bine”. Într-o oarecare măsură, au reușit să facă asta. „Mr Originality” are și un clip genial, pe care îmi place să-l revăd, chit că pentru o singură scenă - cea în care Maia Morgenstern îi dă un cap în nas lui Moga. Mai ales că scena a fost pe bune. :))



6.Crush feat. Alexandra Ungureanu - Inima mea

Clipul are prea puține vizualizări pentru a arăta exact cât de mare a fost hitul. Nu mi-am dat seama niciodată cât de mult îmi plăceau piesele proiectului ăstuia muzical. Poate doar atunci când au încetat să mai colaboreze. Cam cum s-a întâmplat și cu DJ Project.



7.Class - Ocean în deșert

Din zona muzicii mainstream am avut două trupe favorite - Akcent și Class. Din păcate, niciuna dintre ele nu mai există. Îmi e dor de acele piese „altfel” ale trupei Class. Muzica românească ar avea nevoie de o astfel de trupă, dar... știți deja ce părere am despre ce se lansează în zilele noastre.



8.Alex (Velea) feat. Connect-R - Dragoste la prima vedere

Din zilele când cei doi erau portoricani. :))
Mie mi-a plăcut mult piesa asta. Chiar dacă n-a fost un hit atât de puternic, îmi plăcea și povestea din clip. Prima parte a fost „Yamasha”, a doua a fost asta, iar a treia e „Dacă dragostea dispare”, care cred că va apărea printre hiturile din 2008. Dar mai e un an până împlinește 10.



9.DJ Rynno feat. Sylvia - Feel

Un hit care a luat lumea prin surprindere. Cine e DJ Rynoo? Cine e Sylvia? Oricum, aveam să aflăm în curând. Ăsta e doar hitul care i-a făcut cunoscuți. A rupt multe boxe piesa asta. Și normal că au apărut multe remixuri.



10.DJ Sava feat. Connect-R - Sunshine

Pe DJ Sava îl știm cu toții. Pe vremea aia însă nu-l știam. Iar Connect-R... Stai un pic, Connect-R?! Ăla de la R.A.C.L.A.? S-a dat pe comercială? S-a vândut?
Neah, doar și-a schimbat stilul. Rappin' on!



Cred că o să mai fac o postare de genul, pentru că sunt destule piese puternice pe care le-am trecut cu vederea. Nu le-am uitat. O să revin. Și sper să revin destul de repede, însă totul depinde de timp și inspirație. Totuși, au trecut aproape 10 ani de când am început acest blog. :)

sâmbătă, 11 februarie 2017

Chiar mă bucur...

Se mai întâmplă uneori ca eu să mă uit la televizor. De obicei nu o fac, pentru că găsesc alte activități mult mai interesante, ca scrisul și cititul. Dar mă mai uit din când în când și observ o tendință drăguță a unor posturi TV. 

Mie, unuia, mi-a plăcut televiziunea de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000. Cu acele emisiuni ușurele, de care mulți râdeau - acum poate că e mai bine că în loc de „Big Brother” și „95-95” avem „Mireasă pentru fiul meu” și „Acces Direct”, huh? Așa... Cu acele emisiuni-concurs, ca „Știi și câștigi” sau „Vrei să fii miliardar?” - acum avem „Te pui cu blondele?” și „Roata Norocului”... pe stil nou. Dar astea sunt lucruri care s-au remediat cumva. 

Adică au apărut niște emisiuni care îmi aduc aminte de ce era înainte. Chiar dacă pare ușor stupidă, emisiunea „Vorbește lumea” (Pro TV) are un aer mai relaxat, simpatic... adică este o formă de divertisment. O altă emisiune care cred că face bine televiziunii românești este „Ce spun românii?” (Pro TV), prezentată de Cabral. Acest format a mai fost difuzat și la Antena 1, sub numele „FamiliaDA” și îl avea ca prezentator de Cosmin Seleși. Nu am urmărit audiențele variantei de pe Antena 1 - era difuzată și la niște ore mai ciudate, că în timpul zilei „Mireasă pentru fiul meu” era în toți și în toate. Pe Pro TV se pare că stă bine din punct de vedere al rating-ului. Cred că e și mai bine realizată emisiunea. Și Cabral e mai popular. 

Oricum, mă bucur că astfel de emisiuni și-au făcut loc în grila unui post de televiziune. Nu sunt tocmai un fan al Pro TV - chiar dimpotrivă -, dar pentru grila pe care o au de ceva vreme încoace (că știu și că aceste emisiuni sunt difuzate de mai multe luni) merită apreciat. Good job! :D

luni, 6 februarie 2017

10 ani

Au trecut aproape 10 ani de când am început să scriu pe blogul ăsta. 2007... Era o vreme când blogurile erau cumva la modă în mediul online. De mai multă vreme îmi spuseseră prietenii mei de atunci să îmi fac un blog. Nu mai țin minte de ce am amânat atât de mult. Practic, mai sunt vreo cinci luni până când Living it Blue va împlini 10 ani.

De-a lungul vremii am scris aici fel de fel de lucruri. Opinii muzicale, politice, filosofice. Am postat chiar și fragmente din romanele pe care le-am scris, dar nu le-am tipărit. Poate în lunile sau în anii ce vor urma o să și public ceva. Mai am niște romane la care lucrez, unul fiind început în anul când a „venit” Sfârșitul Lumii - 2012.

Privind în urmă, am postat și unele lucruri mai ciudate, niște opinii pe care le-am schimbat între timp. Am învățat multe de la This is this... încoace. Pe atunci ziceam „poate gândesc mult prea departe, am doar cinșpe' ani jumate” (deși nu aveam încă). Făceam un soi de rap (având în vedere ce personaje au apărut în mainstream acum, îndrăznesc să spun că nu suna chiar atât de rău), abia începeam liceul. Lăsam în urmă niște ani care lăsaseră câteva cicatrici destul de urâte pe felul meu de-a fi - bullying and shit like that. Uneori a fost vina mea, alteori n-a fost. Dar anii ăia au trecut.

Și au venit anii de liceu. Fusesem avertizat că s-ar putea să dau de un colectiv urât acolo, dar n-a fost cazul. Nu, n-a fost. Colectivul a fost frumos. Bineînțeles, am avut frustrările și nemulțumirile mele, așa cum avem cu toții. Dar, una peste alta, am întâlnit niște oameni foarte frumoși, deschiși. Și, dacă se întâmpla ca lucrurile să nu meargă bine între mine și ei, cred că vina era a mea. Cam asta era situația. 2007, 2008 și 2009 au fost niște ani foarte frumoși, deși am făcut și multe greșeli. Da, am făcut. Poate că pe vremea aia n-aș fi recunoscut, dar am făcut.

După care vin anii 2010-2012. Nu știu ce s-a întâmplat, dacă a fost în întregime vina mea sau pur și simplu nu am fost înțeles. Eu sufăr de scleroză multiplă, o boală autoimună, din cauza căreia am suferit pe toate planurile - puțini sunt cei care știu prin ce am trecut. Sigur, tratamentul, pe care îl iau și acum, este unul standard, însă având în vedere cum a fost anul 2010 (recesiune, chestii de genul), ce siguranță aș fi avut că tratamentul nu avea să fie sistat din lipsa de bani?

Dar a trecut acea perioadă. Am fost timp de 40 de zile în China, ceea ce mi-a schimbat perspectiva asupra lumii mai mult decât aș fi crezut vreodată. Am început Facultatea de Istorie, în 2013 - ea reprezentase a patra opțiune pentru mine, dar până la urmă s-a dovedit a fi ceva frumos și constructiv, în ciuda primului an, care a fost mai... ciudat, ca să zic așa.

Până la urmă, totul a trecut. Sunt aici, în 2017. În 2007 eram în primul an de liceu. La zece ani distanță sunt la Masteratul de Studii Medievale. Om vedea care o să fie situația peste alți zece ani. Nu-s nici optimist, nici pesimist. Iau orice lucru ca atare.