luni, 18 iulie 2016

Midsummer

Bă, e 18 iulie, deci e mijlocul verii. Afară e cald; nu-i tocmai caniculă, dar e cald și bine. Canicula o să vină un pic mai încolo, că mai sunt vreo două luni de vară - septembrie face parte din vară, cel puțin pe jumătate. Și aș vrea să îmi continui maratonul ăla dubios, însă îi ofer o altă notă. Atmosfera în lumea asta dubioasă este foarte fierbinte, dar vreau să evidențiez un alt tip de fierbințeală, care se găsește foarte des în videoclipurile românești.

Și începem cu acest clip al lui Dan Bălan, în care pepenele este folosit pe post de jucărie sexuală de către o tipă foarte sexy. Melodia e ceva mai veche, fiind lansată prin 2013 sau ceva de genul, dar spaniola moldovenească a lui Dan Bălan este mai tare decât romgleza artiștilor de la începutul epocii muzicii de club cu mult zdringhi-zdringhi.



Și, că tot veni vorba de romgleză, iată aici o mostră excelentă. Alexandra Stan nu cred că împlinise încă 20 de ani când a lansat acest clip care arată că are mai mult veleități de videochatistă, decât de cântăreață. Între timp, a scos și niște melodii mai bune. A devenit un nume foarte important al muzicii din zilele noastre și e un superstar în Japonia, țara de origine a fenomenului Pokemon.



Că veni vorba de clipuri fierbinți, nu se putea ca Inna să lipsească. Aș fi putut să aleg aproape orice clip al ei, dar l-am ales pe ăsta, pentru că e de undeva de la mijlocul perioadei 2008-2016. Adică e din 2012. Multe femei sexy, puține haine, câteva mașini rapide, multă romgleză, și mai multe efecte pe voce, bumți-bumți. Nu e tocmai cel mai de succes hit al ei; dacă ar fi fost să-l postez, aș fi ales fie „Hot”, fie „Sun is up”



De asemenea din A.D. 2012, această manea ne-a reprezentat la Eurovision. Sunt convins că pe la nunți, botezuri sau bairamuri oarecare, mari artiști romani, ca Adi Minune, Florin Salam sau Sorin Copilul de Aur au manelizat această operă de artă made by Costi Ioniță. Bine, adevărul e că melodia e dansabilă, solista e frumoasă, clipul e destul de sexy. „Zaleilah” a reușit performanța să se claseze pe 12, deci în prima jumătate a clasamentului, imediat sub reprezentantul Moldovei, Pasha Parfeni.



Melodia asta e din 2011. Cred că pe vremea aia „rupsese tăcerea” Tom Boxer despre Antonia, cu care încetase colaborarea, pentru că... bani, cred. Ah, da, dezvăluise că ea fusese expulzată din SUA; nu mai țin minte motivele, dar a fost un mic scandal. Între timp, Antonia a rămas în lumina reflectoarelor, iar noi tot așteptăm ca Tom Boxer să mai lanseze vreun mare hit. „Deep in love” a avut un succes destul de mare. Clipul era difuzat în draci pe la „posturile” de muzică, fiind în heavy rotation, alături de alte 30 de clipuri.



Și iar o chestie cu romgleză. Doamne, sună atât de rău „I wanna give it to you as long you give it to me”...  Blonda asta din rolul principal a lucrat o vreme în cadrul Ministerului Fondurilor Europene. Bă, nu judec pe nimeni; poate tipa chiar e pricepută. Poate băiatul ăla care fusese propus astă-toamnă să fie Ministrul Sănătății chiar era competent - oricum, nu se putea să fie mai rău decât Achimaș. Eh, cert e că blonda era bună și în alte chestii, înainte de a intra în politică. Sunt sigur că, dacă ea ar fi scris versurile, n-ar fi făcut greșeala aia nasoală în limba engleză.



Se poate ceva mai sexy decât „Mamasita” (chiero mamasita faci favor)? Da, se poate. I se spune „Danca Bonito” (dansa bunicu, bum-bum, dansa bunicu, bum-bum). Într-un clip cu o doză foarte mare de T&A, producătorii s-au gândit că este o idee foarte bună să arate niște tipe foarte sexy tăind banane. Și mai mișto este că vocea feminină este a unei artiste care obișnuia să-și spună Mamasita. Ah, și la finalul clipului, băieții s-au gândit la o modalitate să le facă pe fete să renunțe de tot la haine. Și joacă poker pe dezbrăcate.



Direct din epoca de aur a zdringhi-zdringhi în romgleză, avem o piesă cu un titlu foarte sugestiv - „Hot Girls”. Având în vedere piesele care tot apar în zilele noastre, tot ce am postat până acum aici pare parfum, cu toate efectele de pe voce și versurile foarte proaste. Pe nicio piesă nu cred că vocea Elenei Gheorghe n-a sunat mai artificial decât pe asta. Dar clipul e cel care contează...



Și urmează un nou clip lansat de „Zâna Zânelor”; melodia de pe fundal îmi pare că are un sample din „Zâna Zânelor”. În clip, fetele sunt destul de îmbrăcate, dar iese în evidență frumusețea și senzualitatea lor. Deci... „Mr. Saxobeat”, Goddammit!



Și închei cu un clip care mi-aș fi dorit să aibă o continuare. Târfulițele povesteau acolo cum își înșelaseră iubiții, se lăudau cu asta, dar nu aveau idee că un psihopat misterios asculta pe la uși tot ce vorbeau ele. Iar psihopatul ăsta supranatural le-a eliminat una după alta, până când cea din urmă i-a venit de hac. Oare? Păi așteptam să văd asta într-o continuare a acestui clip aproape pornografic. Între timp, el a lansat „Lendo Calendo”, un clip porno cu pepeni, iar continuarea la „Justify Sex” încă se lasă așteptată.



Poate o să mai fie vreo parte a maratonului dubios de muzică de club în romgleză, cu mult zdringhi-zdringhi, dar o să văd eu când o să-l fac. Deocamdată, bucurați-vă de vară, pentru că... „Winter is coming!”

joi, 14 iulie 2016

Pokemons

Sunt născut în 1992, deci am fost martor al câtorva dintre marile isterii ce cuprinseseră copiii. Am crescut urmărind niște desene animate foarte frumoase, multe dintre ele în limba engleză - da, pe vremea aia desenele nu erau toate dublate. Am crescut cu „Tom & Jerry”, „Scooby Doo”, „The Flintstones”, „Life with Louie”, „Copiii de la 402” și alte desene foarte frumoase. Chestia după care am numit această postare nu se regăsește printre ele.

Bun, am fost prins în isteria albumului cu Pokemoni. L-am completat cu greu - motiv pentru care am urât-o pe Blastoise - și chiar am câștigat... niște jucării dubioase, pe care le-am dat ulterior cuiva căruia chiar îi plăceau. La anime-ul ăla nu m-am uitat, pentru că n-am avut răbdare. Fie, asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut să joc jocuri cu referire la Pokemon, dar asta s-a întâmplat pentru scurt timp. Adică doar într-o vacanță de vară. Și aveam vreo 9 ani, cred. După aia, am lăsat deoparte tot ce-a însemnat Pokemon.

Prin 2005-2006, apăruse o altă modă stranie. Aia cu emo-kids, având în centru trupa de adolescenți efeminați Tokio Hotel. Nu am înțeles niciodată de unde până unde mania asta cu emo-kids care doreau să își facă singuri rău. Tokio Hotel n-au avut piese care să instige la așa ceva; dimpotrivă, îmi amintesc una care avea titlul „Don't jump”. Dar chestiile astea sunt doar de detaliu. În cadrul „comunităților” ăstora erau și unii considerați a fi pokemoni sau ceva de genul. Sau așa erau considerați acești emo-kids... Nu mai țin minte exact. Chestia asta putea fi folosită și cu sens peiorativ.



Damn...

Multă vreme n-am mai auzit nimic despre Pokemon și nici nu m-a mai interesat. Când venea vorba despre anime-uri, mă raportam la DragonBall - care a fost readus în atenția publică printr-un film foarte prost - și Inuyasha.



Damn v 2.0...

Dar moda de a readuce în atenția publică niște chestii care au fost la modă acum mai bine de 10 ani era doar la început. Au mai făcut un „Terminator” cu Arnold în rol de robot, una bucată „Jurassic World”, una bucată film „Warcraft” ș.a.m.d.

Dar era ceva ce nu mai făcuseră de multă vreme.

Jigglypuff începuse să plângă...

Pikachu jura să se sinucidă...

Coada lui Charmander se stinsese...

Iar Misty se apucase să cânte Kawaii Metal, după cum se poate observa în clipul de mai jos (notă: Misty e fetița cu barbă).



Pentru a salva aceste personaje simpatice, niște oameni au avut geniala idee să readucă la viață franciza lui pește prăjit.

Și astfel a apărut joculețul Pokemon GO.

Și toată lumea a luat-o razna...

Știu, moda e trecătoare, dar până se duce și asta, copilașii îl vor alege pe Bulbasaur președintele Americii.

miercuri, 13 iulie 2016

Libertate!

29 iunie 2016 reprezintă un moment în care am dobândit o oarecare libertate, în sensul că am susținut lucrarea de licență și am luat nota 10. Știu că libertatea asta este extrem de relativă, mai ales având în vedere că am 24 de ani, deci sunt adult și nu un adolescent. Dar îmi place să mă bucur de ce va veni, pentru că urmează o vacanță binemeritată, după un an foarte greu - nu atât din cauza licenței, cât a fost din cauza problemelor de sănătate, care au venit unele după altele. În fine, lucrurile urâte au trecut; acum sunt acasă și vreau să îmi țin o promisiune pe care am făcut-o acum câteva luni.

Și anume... maratonul de muzică club-dance-house, cu mult zdringhi-zdringhi și versuri în romgleză.

Sigur, trendul ăsta e ceva mai vechi; au fost niște hituri și hitulețe de genul și când eram în școala generală, dar fenomenul a prins amploare odată cu apariția serioasă în scenă a lui DJ Sava. Albumul de pe care face parte melodia „Sunshine” este bestial și are ceva diversitatea în ceea ce privește sound-ul; ceea ce nu va mai fi cazul în anii următori.
Deci... „Sunshine”, 2007:



Într-un mod destul de surprinzător, și următorul hit ca amploare sună cumva diferit de zdringhi-zdringhi-ul ăla dubios de la sfârșitul anilor 2000. Poate și pentru că Sylvia vorbește bine engleza. Sau pentru că DJ Rynno are ceva mai multă inspirație. Who knows? „Feel” e de prin 2007 - prima versiune a înregistrării nu cred că mai e pe YouTube. Deci tre' să ne mulțumim doar cu...



Și, în sfârșit, apare ACEL hit! ACEL hit, care are clipul cu fata cu frizură desprinsă din „Star Trek” și cu o grămadă de vedenii. La momentul ăla, adică în 2008, nu mi-am dat seama că „Sexy thing” va schimba din temelii muzica românească, aproape toate melodiile sunând în felul ăsta în următorii 4-5 ani:



Nu, nebunia n-a fost începută de următorul hit, care are niște versuri într-o engleză vorbită relativ corect. Problema e că n-are niciun sens. Cică „fly like you do it like you're hot like you do it like you try like you do it like a woman”; se vede că producătorii de la Play & Win sunt „școliți” de 3 Sud Est. Deci, din A.D. 2008, avem...



Că tot ziceam de Play & Win. Au avut o melodie care a inspirat foarte multe videoclipuri din anii 2008-2012 - „Slow motion”. Toate alea au făcut abuz de slow-motion, ca și cum n-ar fi fost alte efecte pe care le-ar fi putut folosi. Dar, una peste alta, melodia e frumoasă. Și, oricum, tot ce am nominalizat până acum - minus „Hot” - este peste ce se cântă azi. Deci...



Urmează genul ăla de hit nebun, care nu a beneficiat de videoclip. Fără îndoială, hitul verii 2009, o piesă superbă, care poartă titlul postării mele, doar că în limba engleză. DJ Andi, un om cu ștate vechi în muzica românească, și Stella, o prezență și o artistă foarte frumoasă. Ladies and gentlemen, „Freedom”...



Atunci când văd clipul ăsta, parcă am un deja-vu. Adică tot cu fete sexy dansând în club, în slow-motion. Cu adevărat deja-vu. Dar în felul ăsta și-a spus ultimul cuvânt în muzică marele Fizz, individul ăla de care râdeam cu toții acum vreo 10 ani din cauza dozei foarte mari de penibil pe care o emana. Acum măcar a reușit să facă un hit uriaș, colaborând cu viitoarea vedetă intergalactică, Inna:



A fost o perioadă în care David Deejay și Dony făceau o echipă bestială și scoteau hit după hit. Pe parcurs, cei doi au pornit pe drumuri separate și s-au bucurat de succes ca producători. Bine, nu a fost nimic la nivelul nebuniei pe care a reprezentat-o „So Bizarre”, dar au fost piese faine.



Melodia care m-a „inspirat” să scriu postarea asta a fost una care nu a avut un succes chiar atât de mare. Avem, deci, una bucată LLP, despre care nu am niciun detaliu, una bucată John Puzzle, care obișnuia să fie pe vremuri solistul vocal al trupei Praf în Ochi, și Chriss-T (Cristiiiii!). O melodie foarte frumoasă, pe care am tot fredonat-o ani de-a rândul. Și au trecut 7 ani de când a fost lansată.



Un pic pe fast-forward, ajungem în 2010. Mai sunt niște piese mișto pentru anul 2009, dar vor apărea cu altă ocazie... poate. De „Morena” m-am luat la vremea ei. Și... tot îmi vine să mă iau, pentru că îmi trezește niște amintiri foarte urâte. Deci, ce reprezintă „Morena”:
1.Piesa care a făcut din Antonia un superstar
2.La câteva săptămâni distanță de la lansare, ea a spus în direct că are un copil în stomac
3.Cel mai probabil, clipul ăsta este ultimul în care a jucat genialul Gheorghe Dinică
Destul de ciudat, n-am mai găsit versiunea originală a clipului, care ar fi trebuit să aibă câteva zeci de milioane de vizualizări, pentru că Antonia și pentru că Morena.
Ah, și anterior lansării clipului ăstuia, Antonia a cântat piesa „Roses on fire”, alături de „trupa” P!nk Room sau ceva de genul.



După higher, fire and desire, Morris a lansat piesa asta, care a fost un hit dubios prin 2010. Morris cântă în spaniolă, având multe efecte pe voce, iar Sonny Flame o arde mai Sean Paul decât Sean Paul. Și mai bine rămânea cu accentul ăsta jamaican, că a lansat niște chestii foarte ciudate în ultima vreme.



Acum, urmează o altă trupă despre ai cărei membri nu știu nimic, în afară de faptul că a lansat melodia asta, care este, în aceeași măsură, bestială și extrem de enervantă. Nu lipsesc efectele de pe voce, versurile în romgleză, încercarea eșuată de accent jamaican și refrenul care te spală pe creier mai ceva ca posturile de știri. What the fuck is „Lick shot”?!



Și hitul anului 2010, din punctul meu de vedere, îi aparține lui DJ Sava. Care făcea o echipă genială cu Raluka. Prin 2003, Fără Zahăr aveau ceva cu „trompețîca”. 7 ani mai târziu, Raluka cânta ceva gen „blow la trompeta”. Engleza este este românească, latină sau ceva... Habar n-am. Oricum, e ceva ce n-am mai auzit la alți artiști ai generației ăsteia. Și după aia, apare portoricanul de serviciu, adică Connect-R, care are o engleză mai bună chiar decât vedeta intergalactică Inna, și încearcă să imite engleza Ralukăi; și eșuează... :'(



Un alt hit dubios din 2010 a fost „Chica Bomb”, al cărui clip a făcut furori. Nu a fost un hit internațional de mare amploare, ceea ce e foarte ciudat. Fetele dezbrăcate din clipul ăsta sunt mult mai sexy decât cele din clipurile lui Pitbull. Iar Pitbull avea un succes nebun pe vremea aia...



Ani la rând am blamat trupa DJ Project că toate melodiile sunau la fel. Da, anii au trecut și... adevărul e că îmi mențin părerea, dar cu mențiunea că le-am reevaluat și acum chiar îmi plac. Prin 2009, colaborarea dintre DJ Project și Ellie White a încetat, în locul ei venind Giulia, o cântăreață care mie îmi place foarte mult. Iar „Nu” a fost un hit foarte mare și frumos la vremea lui. Și nu e tocmai genul ăla de zdringhi-zdringhi.



De asemenea, am reevaluat trupa Deepcentral, dar asta de mult timp. Adică de prin 2011-2012, când rana „In love” se cicatrizase cât de cât. „Music makes me free” a fost o piesă care m-a cam enervat la vremea ei, pentru că era pe refren vocea aia feminină artificială, care cânta ceva în care nu credeam cu adevărat. Și mă oftica în draci. Dar, cum am zis, am reevaluat trupa și piesele lansate. Și mi-aș dori să mai scoată ceva frumos, că e foarte trist momentul când hitul verii e o altă melodie de „dragoste” făcută în colaborare de un „rapper” și o solistă.



Am fost un foarte mare fan Akcent. Am în colecție vreo trei albume ale lor în format fizic. Între timp, Akcent nu mai e o trupă, ci un proiect muzical dubios, care lansează manele pe bandă rulantă (câh!). Și, cât de mare fan Akcent am fost, atât de mult urăsc melodia asta. Un hit uriaș, dar care nu-mi place deloc. Dar asta-i viața; nu poți să mulțumești pe toată lumea.



Și maratonul ăsta se oprește aici deocamdată. O să scriu, poate, și despre zdringhi-zdringhi-urile din 2011 and so on, dar într-un alt episod. :D

vineri, 22 aprilie 2016

Încă se mai poate...

La radio și TV sunt promovate o mulțime de non-valori, drame, nedreptăți, abuzuri etc., lucruri ce ne fac să credem că România este o țară de căcat, iar mulți iau calea străinătății fără să privească înapoi... cică. Dar eu sunt convins că, dacă ar fi promovate mai multe valori și știri pozitive, moralul oamenilor ar fi altul și ar fi mai dornici să realizeze ceva bun și frumos. Da, sunt o mulțime de probleme în România, dar nu o să le rezolvi dacă stai pe fotoliu, în fața televizorului, și te uiți la posturi de știri, emisiuni mondene și filme ieftine. În aceste condiții, tu devii o parte a problemei. Poți să spui că „eh, doar nu se duce dracu' țara din cauza mea”, dar la fel ca tine sunt alte milioane de români. Și asta este o problemă uriașă.

Uite, se fac lucruri bune și în România. Unele, chiar foarte bune. Dar cârcoteala, miștourile ieftine și convingerea asta dubioasă că deții adevărul absolut te fac să le pierzi din vedere. Pentru că așa ai fost îndoctrinat (în mod normal, aș spune „dresat”) în ultimii 26 de ani de către politicieni, presă, profesori... Se fac lucruri foarte bune, iar eu am încredere că mai avem o șansă. O să dau un exemplu foarte accesibil pentru toată lumea - muzica. Este foarte ușor să ajungi la ea, site-ul YouTube este plin de muzică. Dar și la noi se fac lucruri bune; nu există doar mainstream. Sau, mă rog, și în mainstream mai apar lucruri bune.

De exemplu...

1.Carla's Dreams feat. Loredana - Lumea ta

Melodia asta are mult prea puține like-uri pentru cât de frumoasă și de pozitivă este. Ce-i drept, cârcotași există și aici, dar ăștia sunt pretutindeni. Luați ceea ce este bun și frumos dintr-o operă și folosiți-l în avantajul vostru. Prin urmare, cum zice și mesajul piesei, nu uita să fii copil.



2.Feli - Va urma

Pe Feli cred că o voi mai nominaliza în această colecție de muzică bună și frumoasă. Piesa este cunoscută datorită reclamei la LIDL. Meriți să fii surprins. Dar doar dacă „lași loc de 'va urma'”. Altfel, îți închizi niște porți care s-ar putea să îți fie de mare folos pe viitor. Mulți nu au știut să facă asta și nu au mai fost primiți înapoi nici după ce s-au întors cu coada între picioare.



3.Vița de Vie feat. Blue Noise - Luna și noi

O altă piesă cu mult prea puține vizualizări. Cred că e cea mai frumoasă piesă românească din ultimii ani. Și aș vrea ca toată lumea să simtă tipul de dragoste pe care îl transmite. Este o dragoste nevinovată, protectivă, Și e unul din motivele pentru care voi renunța la principiile mele și voi vrea să mă uit la filmul românesc  „Ziua când am dat de aripi”.



4.Cred Că Sunt Extraterescu feat. Bean MC - Floare de Maidan

Melodia asta este incredibilă. O piesă despre dragostea de muzică. Pentru că AFO și Bean fac muzică frumoasă, fac exact ceea ce le place și transmit foarte mult prin melodiile lor. Nu este nicidecum mainstream, dar merită să asculți. Chiar s-ar putea să-ți placă. :)



5.Zdob și Zdub - Om cu inimă de lemn

Am vrut să postez versiunea asta a melodiei, pentru că mi se pare mai profundă. Reușește să transmită acel specific românesc. Nu este o melodie de băută, ci o piesă foarte profundă, în care vinul joacă rolul unei poțiuni magice care te transformă dintr-un „om cu inimă de lemn” care „de iubire nu dă semn”, într-un om asemănător unui „buștean” din care „să crească floare”.



6.Bosquito - Prieteni

O piesă simplă, fără prea multă promovare. Nu știu s-o fi văzut la TV decât de vreo 2-3  ori. Dar transmite un mesaj foarte frumos, acela al prieteniei. Ceva care s-a cam denaturat în ultimii ani, din cauze... mă rog, știți și voi de ce. Aici e vorba despre prietenie adevărată, o altă piesă foarte frumoasă făcută de Bosquito. Dar e vreo surpriză că ei fac muzică bună?



7.Adda - Lupii

Am mai vorbit despre „Lupii”. Are atât de multe înțelesuri, încât mai mult ca sigur mi-au scăpat destule elemente de analizat. Dar... se poate fac muzică și în mainstream. Iar următoarea nominalizată chiar a fost un mare hit.



8.Feli - Creioane colorate

Asta este ultima piesă din acest scurt colaj. E o nouă trimitere la viața frumoasă a copilăriei, alături de o doză de optimism, „Lumea noastră-i desenată în creioane colorate”.



Deci da, se poate. Dacă se vrea, se poate. Se pot face lucruri bune și frumoase, dar mulți ipocriți o ard gen „dacă publicul cere târfe crăcănate și manele...”. Publicul nu cred că cere așa ceva. Pur și simplu nu are la ce să se uite, pentru că presa dorește „profit rapid și sigur”. Cu toate astea, jumătate din trusturi sunt în insolvență, iar un sfert sunt chiar în faliment. În ceea ce privește asta, chiar cred că este dorința publicului.

sâmbătă, 16 aprilie 2016

Haters gonna hate, but...

În muzică există un număr uriaș de artiști. Unii sunt mai talentați, alții parcă n-au nicio treabă cu muzica. Dar nu ar fi corect să considerăm că nu ar putea să facă și niște piese foarte reușite, poate chiar incredibil de profunde. Sunt destule astfel de piese care le scapă din vedere așa-zișilor „hateri” care consideră că acei artiști considerați „comerciali” nici măcar nu merită ascultați. Printre artiștii pe care îi voi nominaliza aici sunt și unii pe care nu-i prea înghit.

1.Grasu XXL feat. Guess Who & Florin Chilian - Dl. Destin

Grasu XXL este un veteran al hip hop-ului românesc. Cum zicea și pe o piesă, „fac rap din '95”. Omul este foarte bun în ceea ce face, are un flow mai altfel față de ceilalți emcees din muzica românească. Și, pe lângă asta, a lansat unele dintre cele mai tari piese. Nu trebuie să uităm că apare pe melodia „Îngeri pierduți”, împreună cu Caddy și Mario. Acum vreo 10 ani lansa albumul „Curaj”, de pe care melodia cu același titlu este unul dintre cele mai puternice manifeste din muzica românească; dar destul de puțin apreciat în comparație cu valoarea sa. „Dl. Destin” este o piesă despre neprevăzut, dar și o provocare adresată destinului, care este considerat în mod tradițional a fi inevitabil. Rolul jucat de Florin Chilian este straniu, pentru că... a răspuns provocării. Da, el este Dl. Destin.



2.Anna Lesko feat. Alex Velea - Nu mai am timp

Poate că nu este atât de profundă ca prima melodie nominalizată, dar arată clar că cei doi artiști știu să facă muzică bună și frumoasă, în ciuda controverselor care-i înconjoară. Aparent, este doar o altă piesă de dragoste rezultată dintr-o colaborare între o ea și un el. E un pic mai mult de atât, pentru că arată o maturitate artistică surprinzătoare a Annei, dar îl și promovează într-un mod constructiv pe Alex Velea, pe vremea aia, proaspăt câștigător al unui talent-show.



3.B.o.B. feat. Hayley Williams - Airplanes

Ăsta a fost un hit interstelar acum vreo 6 ani. O să mă refer strict la B.o.B., un MC care se remarcase prin mixtape-uri de foarte bună calitate înainte să ajungă în mainstream. Dar apoi a ieșit în față cu „Beautiful girls” - colaborare cu Bruno Mars - și au început să apară contestatari. Ce-i drept, omul păstrează multă calitate în flow, în versuri. Nu este tocmai comercial (gen... comercial-stupid) ca unii dintre rapperii apăruți ca ciupercile după ploaie în ultimii ani. „Airplanes” chiar este o piesă frumoasă, despre dorința de a schimba ceva în viața noastră și apelarea la niște superstiții copilărești pentru a spera ca dorințele să se împlinească. Mai mult sau mai puțin profund, dar e altceva în comparație cu restul pieselor din mainstream.



4.Lil' Wayne feat. Bruno Mars - Mirror

Iată, Lil' Wayne e unul dintre artiștii pe care nu-i suport. Cu toate astea, apreciez melodia „Mirror”, care cred că a fost un adevărat apogeu al creației artistice pentru el. E o piesă despre căutarea sinelui. În călătoria pentru găsirea sinelui, eul întâlnește numeroase obstacole, din cauza cărora uneori este pe punctul de a ceva. Totuși, nu o face. Ajunge în fața oglinzii, față în față cu propria persoană, și se încurajează să meargă mai departe.



5.Kanye West feat. Chris Martin - Homecoming

Să fim serioși, Kanye West este unul dintre personajele de care s-a făcut cel mai mult mișto în ultimii ani, atât din cauza muzicii foarte proaste pe care a făcut-o, cât și din cauza anumitor ieșiri... nu excentrice; Lady Gaga s-ar simți complet jignită dacă l-aș numi pe ăsta excentric. Ieșirile lui au fost de-a dreptul cretine. Dar aici vorbim despre o melodie foarte reușită, din perioada când încă mai știa să facă și muzică. „Homecoming” este o piesă despre întoarcerea acasă. Nostalgie, melancolie... în stilul dubios Kanye West. Dar tot e o piesă reușită. Iar prezența lui Chris Martin pe refren ridică mult melodia.



6.Katy Perry - Firework

Mie chiar îmi place Katy, mi se pare o artistă talentată, cu melodii foarte reușite. Bine, uneori a mai dat-o în bară și a mai lansat ceva cel puțin ciudat, dar nu e cazul piesei „Firework”. Este foarte pozitivă, cu mesaje de încurajare către toți cei care întâmpină greutăți în viață. Greutăți de orice fel - boli grave, discriminare religioasă, sexuală sau de gen, miștouri gratuite legate  de greutate sau alte aspecte fizice etc.



7.The Black Eyed Peas feat. Justin Timberlake - Where is the love?

Atunci când te gândești la trupa asta, îți vin în minte niște melodii foarte trăznite, apariția dubioasă a lui will.I.am, hiturile lui dubioase. Dar, fără îndoială, și ăsta a fost un hit uriaș. Păi a fost prima opțiune pe YouTube când am scris în search bar „Black Eyed Peas”. Trupa e trăznită, dar asta nu înseamnă că nu sunt niște artiști foarte buni și cu suflet. Iar „Where is the love” a venit cumva pe fondul șocului cauzat de 9/11.



8.Cabron feat. Deliric - Țara arde

Cabron e un MC destul de controversat din cauza alegerilor pe care le-a făcut în carieră. Țin minte că era contestat și pe vremea când făcea parte din Codu Penal, împreună cu Shoby; acum, aceiași hateri de atunci ridică în slăvi albumele alea vechi - „În familie (Pentru bani” (2003) și „Pe viață” (2005). Mie mi se pare că există o evoluție clară din punct de vedere artistic. Cabron, cu toate că nu este un MC care să iasă în evidență prin jocuri de cuvinte sau versuri cu multiple înțelesuri, are capacitatea de a transmite niște mesaje sociale foarte puternice, prin niște piese reușite.



9.Holograf - Fără ea

Aș fi putut alege aproape orice melodie pe care Holograf a lansat-o în ultimii 20 de ani. Contestațiile la adresa lor poate nu sunt atât de evidente, dar este cumva tot o controversă de genul „sunt comerciali”. Și, într-adevăr, Holograf nu mai cântă rock. E pop-rock, cel mult, dar asta nu înseamnă că trupa nu mai produce muzică bună. Am ales „Fără ea”, pentru că e o piesă specială pentru mine. O piesă de dragoste, care, la prima audiție, poate nu pare atât de sensibilă și pătrunzătoare ca „Și n-am iubit pe nimeni” sau „Să nu-mi iei niciodată dragostea”, dar, la o audiție mai atentă, percepția se va schimba.



10.DOC & Motzu - Doc Quijote

O piesă pe care o consider cea mai reprezentativă pentru poporul român în zilele noastre. Dar DOC „s-a vândut”, că a „semnat cu HaHaHa”, iar „conflictul” cu Ombladon a făcut doar să dea apă la moară unor copilași dornici să se umfle în pene pe internet. Mie mi se pare că muzica lui DOC sună foarte bine; nu contează că acum este la casa de producție a lui Smiley și Velea. El e un artist mult prea tare și inteligent; va face muzică bună în continuare, deși va fi considerat „comercial” de către hateri.