joi, 11 februarie 2016

Persia

Fiind student la Facultatea de Istorie, perspectiva asupra lumii s-a schimbat un pic. Nu mai sunt chiar atât de ușor de manipulat cum eram înainte, iar emoțiile nu mă mai ghidează în felul în care mă ghidau. Să ne gândim un pic la anumite civilizații care ne-au fost prezentate la școală sau în mass-media. De obicei, unele popoare/populații/civilizații erau prezentate în niște culori foarte închise. Erau considerați a fi personaje negative, niște barbari, niște nenorociți, însă ar trebui să gândim și din alt punct de vedere.

În istoria omenirii au existat multe imperii. Fiecare epocă a avut una sau mai multe mari puteri în prim-plan. Au fost sumerienii, akkadienii, egiptenii, hitiții, perșii, macedonenii, atenienii, spartanii, romanii. Și tot așa... Dar de ce unii dintre ei sunt văzuți a fi mai buni decât alții? De ce egiptenii, de exemplu, sunt zugrăviți mai tot timpul în niște culori frumoase, pe când perșii sunt considerați mai mereu a fi niște personaje negative? Contează foarte mult perspectiva din care îi privești, fiindcă e destul de clar că grecii antici n-au schimbat prea multe amabilități cu ei. Să ne gândim doar la războaiele pe care le-au purtat cu ei, rămase în istorie ca Războaiele Medice (alea în care au fost implicați împărați ca Darius și Xerxes) și deja ni se relevă unul dintre efectele intersectării celor două culturi.

Dar, realist vorbind, Imperiul Persan nu a fost prea diferit de celelalte imperii. Perșii au făcut cam aceleași lucruri pe care le-au făcut și alții. Adică au dorit mai multă putere, extindere teritorială, bogății. Au dorit să cucerească - nu se punea problema expansiunii religioase, pentru că Islamul există doar de vreo 1400 de ani, pe când civilizația persană este multimilenară. Diferențele sunt date doar de gradul de civilizație. Ce-i drept, nu știu prea multe despre civilizația persană, dar cert este că nu au reprezentat o pată neagră asupra istoriei. Motivul pentru care sunt prezentați a fi fost răi, barbari etc. este că e promovat punctul de vedere al celor cu care s-au luptat. E clar că grecii n-aveau cum să aibă cuvinte bune la adresa lor, mai ales după războaiele crâncene pe care le-au purtat împotriva lor.

Da, au avut și ei defectele lor. E clar, cu toții au făcut lucruri bune, dar și lucruri rele. O perspectivă mai deschisă asupra civilizațiilor ăstora prezentate în mod negativ ar putea scoate la iveală niște lucruri foarte frumoase, care să arate cât de multe avem în comun unii cu ceilalți. Informații despre ei nu voi da, pentru că nu dețin, dar pot măcar să prezint niște muzică. Prin muzică putem descoperi niște lucruri foarte interesante despre poporul respectiv, dar și despre noi. Ascultând această compilație de peste o oră de muzică, îmi dau seama cât de mare a fost influența persană în regiune. Veți descoperi elemente comune cu muzica turcească, armenească. Ba chiar și cu muzica veche românească, cea pe care a „cules-o” Anton Pann. Oricum, e vorba despre ceva măreț, a cărui cultură a rezistat indiferent de schimbările prin care a trecut. Bucurați-vă de muzică! :)

marți, 9 februarie 2016

Origini și Originalitate

Lumea în care trăim tinde spre o nivelare, o standardizare foarte stranie, ceea ce duce încet-încet spre o dispariție a originalității. Mia mult, originalitatea este uneori denigrată din cauza unor personaje care încearcă să iasă în evidență prin mișcări controversate, trimiteri bizare și un stil de viață cu totul nepotrivit. Dar asta e altă poveste; eu mă refer aici la originalitate prin noutate, nu prin controversă.

În România originalitatea este destul de greu de identificat, având în vedere numeroasele influențe care s-au manifestat în zonă. Oricum, nu vreau să mă refer la folclor, pentru că ar fi foarte multe de spus. Eu vreau să ating partea mai vizibilă a originalității în mainstream-ul românesc. Având în vedere că lucrurile cam seamănă unele cu altele, s-ar putea ca originile să nu fie atât de greu de găsit.

De exemplu, melodiile de dragoste care rezultă dintr-o colaborare între un rapper și o solistă. Avem foarte, foarte multe astfel de melodii în zilele noastre. Sunt și formule de genul „rapperiță” și solistă. Nu am nimic cu femeile în hip hop, am ascultat niște piese foarte, foarte bune ale unora dintre ele, dar rapperițele din mainstream-ul românesc sunt ridicole; nu că ar fi multe, dar în fine... Originile melodiilor pe sistemul rapper feat. solistă stau într-o colaborare de mare succes de acum 17 ani. Cei doi au colaborat și anul trecut, rezultând o melodie bună. Până la urmă, talentul rămâne, iar Rimaru și Anda Adam sunt doi dintre cei mai talentați artiști din muzica românească. Că amândoi ar fi putut să obțină mai multe de la cariera muzicală, asta e exact problema lor. În orice caz, una dintre pietrele de temelie are trendului ăstuia este piesa „Nu mă uita”. Altele ar mai fi „Ploaia” (Papa Jr. & Moni-k), „Ai să-nțelegi” (Papa Jr. & Moni-k), „Nu pot să mai suport” (Nico & Cabron).


Acum despre originile trendului melodiilor din mainstream cu influențe folclorice. Nu voi lua în considerare trupele gen Zdob & Zdub, la care influența folclorică este prezentă tot timpul.
Am observat că în ultima vreme unii artiști folosesc și câteva fragmente din folclor în muzica lor. Unele dintre melodiile lor devin hituri, altele, nu. Dar e un trend, fără îndoială. Originile sigur sunt foarte vechi. Phoenix sunt recunoscuți pentru asta, dar aș vrea să aduc în față niște trupe ceva mai tinere. Cum ar fi o trupă care are un nume ce duce cu gândul la sporturi de contact: K1. Nu prea știu ce impact a avut melodia „Toți K1”, dar cu siguranță a fost unul dintre punctele de pornire ale trendului. Trupa K1 a impresionat prin originalitate; din păcate, mult prea puțin apreciați pentru ceea ce făceau. Am încercat să mai găsesc date despre ei, dar e destul de dificil din cauza confuziei (Google nu știe diferența dintre trupă și compania de kickboxing). 


Un alt trend - tâmpit, din punctul meu de vedere - este cel în care cântărețele pozează foarte sexy. Sau nu, sunt mult prea blând. Nu vreau să spun exact ce gândesc despre tipul ăsta de „muzică” și tipul ăsta de „interprete”. E un trend, fără îndoială, iar pornografia în videoclipuri și muzică vinde foarte bine în zilele noastre. „Amor, Amor” părea cea mai pornografică chestie la momentul ăla; dacă ar fi știut românii ce urma să vină la sfârșitul anilor 2000... Tot la temelia trendului ăstuia stau și melodii ca „Ard în flăcări” (Anna Lesko). Din câte am înțeles, Cristiana Răduță dezavuează melodia și clipul astea, dar... asta e, rămân în istorie. Din păcate...


În zilele noastre genul ăsta muzical nu mai este atât de apreciat. A evoluat în diferite alte subgenuri, nu știu exact care-i faza. Oricum, muzica nu mai e aceeași, dar dansul a rămas. Și exact dansul este trendul pe care îl nominalizez acum. Genul e destul de vechi și era răspândit prin Occident, trupa Simplu nefăcând altceva decât să adopte același stil și să danseze. Îi respect pentru ceea ce au făcut, sunt niște dansatori super tari. Oricum, foarte mulți au fost influențați direct de trupa Simplu în a învăța breakdance, un lucru pe care îl întâlnim frecvent prin videoclipuri. Cu un succes mult mai mare au fost Animal X, dar ei s-au concentrat foarte mult și pe muzică. „Provocarea” a fost clar un fenomen.


Foarte răspândite  acum sunt melodiile care prezintă povești de dragoste... eșuate. Pot fi în diferite formule. Ori el își cântă ofurile, ori ea își linge rănile, ori un el și o ea se ceartă. Oricum, e un fenomen foarte popular printre copiii de 13-14 ani, care consideră că au pierdut tot ce aveau mai scump pentru că băiatul/fata de care erau îndrăgostiți nu le-a dat atenție sau i-a „înșelat”. Țin minte o scenă bizară din parc, de acum doi ani, când o fetiță de 8-9 ani necheza piesa Oanei Radu, „Tu”. Jesus Christ... „Tu” este doar unul din multele (s)hituri de genul. Originile sunt greu de găsit, pentru că piese de dragoste au existat întotdeauna, cu diferite teme. Dar una dintre ele ar fi... Păi amintirile îmi amintesc de o piesă care se numește „Amintirile” și care a avut un succes atât de nebun, încât mulți (inclusiv eu) o consideră a fi sinonimă cu trupa 3 Sud Est. Da, pot să fiu contrazis aici, că nu ar fi „originea” hiturilor din zilele noastre, dar vorbesc strict de mainstream. Mai mult în trecut e greu să merg, pentru că deja vorbim de anul 1999, când Atomic TV populariza muzica, trupele etc. 


Prima melodie pe care am trecut-o în postarea asta a fost „Nu mă uita”, pe care am considerat-o a fi originea colaborărilor rapper + solistă. Succesul melodiei ăleia e de necontestat. Când vine vorba de trupe de genul, gândul ne duce la una singură: N&D. E clar că au avut o influență atât de mare în muzica românească, încât le-am dedicat o categorie separată. Vreți să vedeți originea muzicii mainstream românești? Iat-o aici!


Un fenomen bizar a luat naștere în România la sfârșitul mileniului trecut. Era o combinație între muzica arăbească, indiană, țigănească, grecească, turcească... O struțo-cămilă care a prins și încă mai are foarte, foarte mult succes, cu toate că mulți fani ai genului au sesizat un declin în calitatea muzicii ăsteia în ultimii ani. Da, sunt de acord, e un declin evident, cauzat de foamea de bani, transformarea interpreților în personaje mondene. Poate și de faptul că interpreții s-au cam plictisit de muzica asta și ar vrea să facă altceva, dar nu pot, pentru că asta cere publicul. În fine, originile manelelor sunt foarte vechi. Cuvântul „manea” are cel puțin 200 de ani vechime, dar manelele de pe vremea lui Anton Pann nu sună la fel cu cele din zilele noastre. La drept vorbind, e posibil ca și marea Maria Tănase să fi cântat manele, dar din alea pe „stil vechi”. Manelele „contemporane” poate își au originile în muzica celor de la Azur și Generic. Dar nici alea nu sună a ceea ce au devenit. „Ochii tăi” e melodia pe care o aleg ca „punct de plecare” al manelelor „contemporane”, deși mai știu o melodie mai veche cu trei ani. Dar „Ochii tăi” a fost un fenomen al vremii lui, care a dus la scornirea unor idei în capul altor interpreți. Și astfel au apărut „Am prieteni și dușmani”, „Aș da zile de la mine”, „O, viața mea!”. Dar fără „Ochii tăi”... epoca manelelor ar fi fost doar puțin amânată. Ceva deja „plutea” în aer.


Muzica electronică știu că are niște „origini” mai vechi în România. Este foarte populară în zilele noastre, iar printre „pietrele de temelie” au fost și cei de la Suie Paparude. Acum se scot sunete foarte, foarte bizar în muzica electronică, iar melodia „Musca” pare foarte banală. Dar astea erau începuturile, Au apărut multe trupe între timp, unele mai bune decât Suie Paparude, altele nu. Dar băieții ăștia au arătat că se poate și la noi. :)


Critica politică a fost ceva foarte răspândit în epoca postdecembristă. Au fost lansate multe melodii care criticau politicienii și regimurile politice. Aș putea să postez și „Guvernul comunist” (Jean Moscopol), dar mă refer strict la epoca postdecembristă. În ultimul an nu am mai observat un elan atât de puternic în mainstream, în afară de CRBL și Paraziții prea puțini luând atitudine. La momentul 1990, „Imnul golanilor” a fost „hitul”. Au urmat alte piese folk, rock, hip hop, care criticau regimul. „Și cu asta ce-am făcut?” ar zice marele Constantin Tănase.


Cam atât, deocamdată. Într-un alt „episod” al „Origini și Originalitate” voi mai spune și de unde s-au „inspirat” artiștii noștri cei de toate zilele. Sunt lucruri destul de clare, dar merită trecute în revistă. Măcar așa, să ne mai destindem un pic, no? :D

vineri, 5 februarie 2016

Menționări și reacții, teme și motive...

În două săptămâni și ceva, clipul melodiei „Sub pielea mea” a strâns peste 7.5 milioane de vizualizări pe YouTube. Am văzut cum arată clipul, e cam sexy și bănuiesc că a avut o influență și asta asupra publicului obsedat, care se excită până și la menționarea cuvântului „sâni”. Apoi, am citit comentariile, în care scrie că piesa ar fi o trimitere la heroină. Da, da, cică #eroina e heroina. Eu accept licența artistică, înțeleg că piesa este, totuși, artă. Și înțeleg și o dorință de a crea controverse. Controversele îți fac publicitate. Publicitatea înseamnă apariții în media. Aparițiile în media aduc bani. Iar Carla's Dreams au creeat destule controverse în ultima vreme.



Pe de altă parte, referirile la droguri sunt o practică veche în muzică. Cu siguranță ați auzit de mișcarea hippie din anii '60, cunoașteți și reprezentanți ai acesteia și ce promovau ei. Și sunt artiști infinit mai buni și mai apreciați decât vor fi cei din țara noastră. Să-l luăm ca exemplu pe acest domn foarte respectabil, care a compus unele dintre cele mai mișto melodii din istorie și pe care unii îl consideră a fi cel mai bun chitarist ever - Eric Clapton. Date despre viața lui se pot găsi foarte ușor pe net, fiindcă este un artist de talia celor de la Beatles, Michael Jackson, Cher, David Bowie etc. Dar muzica lui nu este neapărat child-friendly. Avem aici o melodie numită „Cocaine”, în care face referire la... ghici, ciupercă, ce!



Și, dacă tot veni vorba despre trupe controversate, ia să vedem ce se întâmpla pe scena muzicală pe la sfârșitul anilor '60-începutul anilor '70. Exista un proiect muzical mai nebunesc chiar și în comparație cu personajul jucat de Lady Gaga. Acest proiect muzical îl avea în prim-plan pe genialul Jim Morrison, iar trupa se numea The Doors. Ei erau niște tipi de treabă, dar i-a stricat „anturajul”. Glumesc, bineînțeles. Mișcarea hippie era în toi, revolta tinerilor față de politica dusă de către S.U.A. (și nu numai) atinsese cote uriașe (să ne gândim doar la controversele iscate de Războiul din Vietnam, unul dintre eșecurile răsunătoare ale armatei americane), iar lumea dorea să își exprime revolta. Au existat mai multe personalități care și-au exprimat-o și în care populația și-a găsit un soi de reprezentanți. Una dintre acestea a fost Cassius Clay aka Muhammad Ali, legendarul boxer care a refuzat să meargă la război, știind că avea să fie, mai mult ca sigur, pus în linia întâi și sacrificat. Alte personalități care și-au exprimat revolta față de Războiul din Vietnam au fost cei de la The Doors, a căror muzică a creeat poate cel mai puternic fenomen din istorie. Dar, pe lângă melodiile în care își exprimau revolta, mai erau și unele ca „Light my fire”, care făceau trimiteri la... hm, doar nu se drogau băieții ăștia, nu? Nu-i așa?!



„Hey, wanna buy some stuff, man?” zice Falco pe melodia asta. Doar cei care vorbesc dialectul austriac vor înțelege ce spune el pe toată durata melodiei, dar replica aia este o trimitere destul de clară la droguri. Clipul poate fi considerat unul dintre cele mai proaste din toate timpurile, iar cariera lui Falco a fost plină de controverse, dar muzica este bună, iar el rămâne până în ziua de azi cel mai de succes cântăreț austriac din timpurile noastre. So, wanna buy some stuff, man?



În muzica românească referiri la droguri nu s-au făcut până prin 1990 (cel puțin din câte știu eu), pentru că exista un anumit regim care avea grijă ca muzica (la fel ca orice alt act artistic) să fie „curată”. După „revoluție” lumea s-a emancipat și au fost descoperite anumite substanțe, pe care unii sau alții le-au experimentat și le-au oferit niște senzații de „neuitat”... Melodia „Gândește 3'” este printre cele mai puțin cunoscute ale celor de la Voltaj, în colaborare cu Da Hood Justice, trupă formată din Naighba (Andrei Vulpescu) și Stoe Toxxic. Strofa lui Naighba este, în proporție destul de mare, aceeași cu cea de pe melodia „Jocul negru al morții” (1996), dar, cum n-am găsit-o decât laolaltă cu restul compilației pe care era inclusă, am ales „Gândește 3'”. Asta e de prin 1999, cred. Ei sunt raționali și prezintă pericolele drogurilor. Dar vorbesc droguri. Deci și asta e de ascultat cu acordul părinților, no?



Și, oricât de mult s-ar strădui cei de la Carla's Dreams să fie controversați, n-o să ajungă niciodată la nivelul celor de la Paraziții. Referiri la droguri au făcut frecvent, de vreo 20 de ani încoace. Acuzați că sunt rasiști, misogini, drogați, bețivi, infractori etc. De-asta cred că au și o armată de fani. Pe melodia „În focuri”, de exemplu, ei sunt pe sistemul „doar alcool, sex, droguri”. De unde și ideea multora că hip hop-ul înseamnă „doar alcool, sex, droguri”. Dar în fine... Pe album scria „Atenție! Conținut explicit!” sau ”Interzis minorilor”. Minorii ascultă în continuare. :))



„Alexe, Alexe, Alexeee...” Melodia asta era la modă prin 2002. Eu aveam 10 ani pe atunci. Nu înțelegeam la ce făceau ăștia referire. La fel ca mine cred că erau și mulți alți copii; așa ar trebui să fie, până la urmă. Mesaje subliminale există și în desene animate, seriale etc., așa că băieții de la Vița de Vie n-au de ce să fie blamați. Există multe melodii reggae care militează pentru legalizarea marijuanei; unele dintre melodiile alea îmi plac și mie. :) Dar aici e o trupă românească. E aceeași care cântă „Praf de Stele”, ”Totata”, „Visare”. Cum se poate să facă o piesă cu titlul „Varză” și să cânte despre „iarbă”? :))



Ce urmează ar putea să vă afecteze emoțional. Băieții ăștia cântă despre cum este să fii „cultivator de vise interzise de lege”. Anyway, dacă pe Butch o să-l mai auzim cântând după ce iese din închisoare, după cazul #Colectiv, pe cei de la E.M.I.L. o să-i mai auzim cultivând vise. Sper. Nu? :-s



Acum urmează o melodie de prin 2010, cred, a unei trupe foarte mișto de la noi. Nu e hip hop, nu e rock. E Electronic Dance Music, trupa se numește Deepcentral, toată lumea o știe. Iar melodia se numește... „Cocaine”, la fel ca la domnul Eric Clapton. Scuipă-n piept. Piei, drace! :))



Și, pentru final, o să bag ceva care cu siguranță este interzis minorilor. E vorba despre o prestație live a unui cântăreț de muzică reggae german, împreună cu trupa și invitații lui, în fața unui public numeros. Aici se cântă despre... iarbă. Iar finalul este „halucinant”. :))



Controversa face parte din showbiz. Cu cât se vorbește mai mult despre tine, cu atât există mai multe șanse să câștigi în plan financiar. Postarea asta nu este despre droguri; nu sunt pentru legalizarea, comercializarea sau consumul lor. Este doar o scurtă listă cu melodii în care sunt menționate drogurile. Atâta tot. Unele prezintă drogurile la caterincă, altele doresc legalizarea, câteva doar le menționează în treacă; destule doresc să atragă atenția asupra pericolelor. Și există și cei care doresc doar controversă. :)

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Reacții disproporționate

Am urmărit noile tendințe în online în ultima vreme, postările unuia sau ale altuia, și mi-am dat seama de niște lucruri destul de interesante despre specia umană. Sau, cel puțin, despre poporul nostru. Pentru că mi-a venit în minte o lege controversată și cu implicații foarte mari în stabilirea adevărului istoric în legătură cu anumite situații din secolul XX. De ce aduc în discuție legea asta? Pentru că vreau să scot în evidență reacția cu totul disproporționată împotriva unei legi care a fost promulgată acum câteva zile de conducătorul nostru mult iubit.

Mai concret...

Acum aproximativ un an, a apărut o anume Lege 217/2015, cunoscută și sub termenul de „legea antilegionară”, privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Este o lege care, interpretată într-un mod abuziv, poate interzice promovarea unor personalități importante din perioada interbelică sau a multora dintre cei cunoscuți a fi Sfinții Închisorilor, pentru simplul motiv că au făcut parte din Mișcarea Legionară. Prin urmare, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu și Radu Gyr nu mai sunt niște oameni de cultură și/sau artiști excepționali, ci niște simpli criminali nenorociți despre care lumea trebuie să uite. Sau... Arsenie Papacioc nu mai este unul dintre cei mai importanți duhovnici români, ci un antisemit de joasă speță. Cât despre Valeriu Gafencu, cel pe care pe atunci evreul Nicolae Steinhardt l-a considerat „Sfântul închisorilor”, este un legionar, fascist, xenofob nenorocit. Ion Antonescu nu mai este unul dintre cei mai tari conducători militari români, ci un criminal de război. Și așa mai departe. Și dacă îndrăznești să nu fii de acord, ești și tu un fascist. Fie și numai pentru deținerea unor cărți despre ei ai putea să faci pârnaie, dacă legea asta ar fi aplicată abuziv. Ah, ca fapt divers, în Germania s-a dat liber la republicarea infamei cărți „Mein Kampf”, scrisă de Adolf Hitler, pentru scopuri didactice; mai pe scurt, cartea aia e trecută la „așa nu”. În timp ce la noi legea asta intra în vigoare

Reacțiile cu privire la legea antilegionară au fost destul de puține și neînsemnate, pentru că erau alte lucruri care țineau capul de afiș atunci. Criza refugiaților, insistența conducătorului nostru mult iubit în a cere demisia premierului, Untold, vacanța de vară etc. Legea a ajuns destul de târziu să fie „dezbătută” la TV, prin iunie-iulie, cu reacții mult prea slabe pentru o asemenea problemă. A ținut „dezbaterea” asta vreo lună, cred... Dacă a ținut și atât. Și după aia s-a uitat de ea. Au mai fost câteva reacții timide în online, pe Facebook. Eu cunosc câteva persoane alături de care am militat împotriva legii antilegionare, dar am fost prea puțini. Legea a fost adoptată, statuile personalităților „legionare” sunt subiect de dispută între autoritățile locale și bilibistrocii de la fundația Elie Wiesel, se tot face apel să i se retragă cetățenia de onoare lui Valeriu Gafencu etc. Oricum, efectele legii deocamdată nu sunt atât de vizibile, dar vor fi pe parcurs, întrucât e un pic cam interzisă cercetarea problemei legionare. Și dacă nu ți se dă voie să-ți cercetezi trecutul, există un risc destul de mare să repeți greșelile. 

Trecând cumva în zilele noastre, conducătorul nostru mult iubit a promulgat legea antifumat, care interzice fumatul în spațiile publice închise, Mai multe detalii nu dau, pentru că legea asta e peste tot în media, lumea s-a înfierbântat rău, fumătorii spun că li se încalcă dreptul de a se simți bine într-un bar/restaurant/club, nefumătorii (printre care mă număr și eu) se bucură că a fost votată o astfel de lege, care aduce măcar un iz de civilizație în țara asta cu mentalitate balcanică. Dar reacțiile sunt virulente, uneori violente, cu răutăți gratuite, nesimțire și insulte. Nu vreau să dau mai multe detalii, pentru că trebuie doar să intrați pe Facebook și găsiți măcar două postări unde se „dezbate” tema asta.

Făcând o comparație între cele două legi, cea care are implicații mai grave, poate chiar dezastruoase, pe termen lung este trecută cu vederea și nu atrage atât de mult atenția publicului. Nu posibilitatea pierderii identității îi doare cel mai tare pe oameni. Reacțiile virulente se îndreaptă împotriva legii care poate avea efecte pozitive asupra vieții tuturor, inclusiv a celor care fumează. Știu, mulți dintre ei sunt foarte orgolioși. Și înțeleg cum este atunci când îți este luată „jucăria”, dar, realist vorbind, legea antifumat ar putea avea efecte pozitive asupra vieții tuturor. Și ce dacă? Îmi iei dreptul să fumez! E dreptul meu să fumez unde vreau! Dacă nu-ți convine, ieși afară! Și alte reacții din astea foarte urâte.

Prin urmare, dreptul de a-ți f*te viața este mai important decât dreptul de a ști cu adevărat cine ești. Ăștia suntem. Atâta știm, atâta facem. Ăsta e adevărul care doare, dar puțini îl sesizează...

vineri, 22 ianuarie 2016

1822

Prima postare din anul 2016 are ca titlu „1822”. Ăsta este un an foarte, foarte mișto în istorie. S-au întâmplat foarte multe lucruri interesante atunci. Dacă privim puțin în trecut, vedem că Napoleon Bonaparte murise doar un an, în exil, pe insula Sfânta Elena. Italia nu exista, Germania nu exista. Spania trăia din amintirile imperiului ce fusese odinioară și se pregătea pentru multiplele lovituri de stat ce aveau să aibă loc în secolul XIX. Statele Unite încă se aflau la un nivel foarte jos, legislația mai trebuia să fie modificată pentru ca zona asta să fie civilizată; de exemplu, acțiunea din „The Revenant” urma să aibă loc la doar un an distanță de 1822. Mă rog, tot în 1822 avea loc oribilul Masacru din Chios. Se nășteau niște neica-nimeni ca Heinrich Schliemann, Ulysses S. Grant, Rutherford B. Hayes, Gregor Mendel sau Louis Pasteur.

Dar altceva vreau să scot în evidență. Bine, îmi asum faptul că am aflat foarte de curând. Mai exact, ieri.

În lume se întâmplau lucruri foarte interesante, în timp ce în Marea Britanie se dădea o lege care îi pedepsea pe cei care maltratau animalele. Da, ăia chiar se gândeau să oprească maltratarea animalelor într-o epocă în care existau sclavie, masacre scârboase, discriminări de toate felurile, extremism religios (pentru că se putea!). Ceea ce arată că britanicii aveau o gândire mai evoluată decât a celorlalte popoare. Că toți ridică în slăvi Revoluția Franceză pentru dărâmarea absolutismului, promovarea drepturilor omului & shit, asta e o mică eroare. Revoluția Franceză avea la bază principii ce fuseseră expuse în cadrul Revoluției Glorioase britanice de prin 1688.

Ce-i drept, și acolo a fost o perioadă foarte dificilă. Trecerea de la încercarea de impunere a absolutismului a dinastiei scoțiene Stuart la monarhia pe principii moderne a dinastiei de Hanovra a fost presărată cu multe peripeții. Dar, în final, Wilhelm de Orania a fost adus pe tronul Angliei în noiembrie 1688, fără alte incidente. A urmat o perioadă de tranziție - în nicio perioadă de tranziție din istorie nu au curs lapte și miere. Dar, în final, roadele Revoluției Glorioase au apărut. Nu putem vorbi încă de o bunăstare generalizată a oamenilor, dar oricum era mai bine decât în alte locuri. Drept care ăștia au zis să încerce să rezolve și anumite aspecte care aparent nu țineau de relațiile interumane.
Violența față de animale spune foarte multe despre caracterul celui care o înfăptuiește, iar britanicii se pare că au sesizat-o încă de pe atunci.

Au trecut vreo 194 de ani de atunci. Animalul ăsta care se cheamă om a evoluat cumva. Adică există locuri pe planetă unde nu se mai întâmplă frecvent atrocități. În cele mai multe, se întâmplă, dar ăsta-i fapt divers. Mai multe state au adoptat legislație împotriva maltratării animalelor. Să zicem că în unele dintre ele se și respectă, cu toate că scelerați sunt peste tot. La noi nu știu ce fel de legislație există, dacă sunt cu adevărat instituții care să se ocupe de protecția animalelor sau doar niște organizații care sug banii statului făcând... te-miri-ce și mai nimic. Oricum, legislația din România este mult prea permisivă în ceea ce privește maltratarea animalelor.



Chestia asta cică e făcută pentru a „înrăi” câinele. Și după aia cică de ce sare câinele la om, îl mușcă și îl omoară. După cum se vede și din clip, omul scapă de atacul câinelui, dar aici avem de-a face cu un abuz, orice ar spune idioții de genul. Plus că sunt binecunoscute cazurile în care barbarii taie cozile câinilor, copiii bat pisicile și alte animale etc. E un comportament ce ar trebui pedepsit cu asprime, pentru că poate fi îndreptat oricând împotriva unui om. Și nu-mi spuneți că Hitler a avut și el animale de casă; e complet irelevant.

Aici avem de-a face cu un alt abuz specific zilelor noastre. Hainele de blană ale unora dintre femelele speciei umane au în spate o industrie îngrozitoare. Ar fi interesant să vezi o astfel de creatură militând pentru drepturile animalelor - eu știu, ale câinilor comunitari din România, ale pisicilor din Coreea de Nord, ale delfinilor din Japonia - îmbrăcată într-o astfel de haină de blană. Pentru că ipocrizia n-are margini, mon cher.

Fiară... Deci „Fjara” se potrivește cel mai bine pentru acest gen de oameni...