joi, 7 septembrie 2017

De-ar rămâne la străini, să crească urzici și spini...

Sunt destul de puține trupe ce reușesc să te treacă prin atâtea stări, de la veselie, fericire, dans, până la dor, dragoste, chiar și un soi de melancolie. Sunt destul de puține trupe cu o astfel de originalitate stranie, pentru că este stranie. Să fim serioși, ceva similar s-a mai realizat, dar ei au ceva aparte, pe care nu știu exact cum să-l definesc. Dar ei sunt una dintre trupele mele preferate încă de când eram copil - Zdob și Zdub.

Primul contact pe care l-am luat cu muzica lor a fost cam atunci când postul TV la care mă uitam cel mai des a devenit Atomic, adică prin 2002. Și am descoperit bijuteria asta:



Sau cel puțin așa credeam, că e primul contact. Îmi plăcea mult combinația asta de muzică rock cu influențe folclorice, dar ei îmi păreau cunoscuți. Încă nu știam de unde să-i iau. Și mi-am dat seama că îi știam de prin 2001, după ce am intrat iar în contact cu:



Da, am intrat iar în contact cu extratereștrii. Mi se părea o piesă tare simpatică, cu extratereștri, chestii; îmi plăceau mult filmele și serialele Sci-Fi pe vremea aia, iar perspectiva ca un țigan să fie răpit din șatră de extratereștri mi se părea foarte amuzantă. Și mi s-a părut în continuare o trupă amuzantă după ce am văzut clipul ăsta:



Și numele albumului pe care era piesa mi se părea genial: „450 de oi”. Un album pe care îl consider unul dintre cele mai mișto care au fost lansate în muzica românească și... unul dintre cele mai tari din mileniul ăsta. Pentru că aici mai avem și o piesă de nuntă:



Cu „Ștefănel și Mărioară”, lăutari, masa mare. Nuntă Extremală. Și totuși, cel mai mare hit de pe album a fost nebunia asta, pentru care au colaborat cu Surorile Osoianu:



Dar pe același album se afla și o piesă pe care am înțeles-o și apreciat-o ceva mai târziu. O piesă complexă, atât în privința compoziției, cât și a mesajului transmis. Poate și din cauza complexității și a puterii hitului „DJ Vasile”, „Cucușor” este uneori o piesă uitată a lor:



Iar prin 2005-2006 țin minte că ascultam o altă piesă nebună a lor, care mi se părea foarte simpatică:



Dar la nivel internațional au devenit celebri după participarea la Eurovision 2005, cu cea mai nebună melodie a lor:



Și totuși, Zdob și Zdub era o trupă veche. Povestea lor nu a început odată cu „Țiganii și OZN”, iar în 2006 au lansat un album Best-Of, numit „Ethnomecanica”, pe care l-am ascultat în heavy rotation pe atunci. Și astfel am ajuns să îndrăgesc melodii ca:



Sau...



Sau reinterpretarea asta a Horei Cosmice:



Și, bineînțeles, minunea asta:



O perioadă de timp ei nu au mai scos melodii foarte cunoscute... în spațiul românesc. Pentru că în 2010 au lansat un album în limba rusă. Nu știu exact ce conține, poate e frumos, dar eu prefer să-i ascult într-o limbă în care să înțeleg. Și au mai participat o dată la Eurovision, în 2011, cu o melodie la fel de nebună ca „Bunica bate toba”:



Iar show-ul a fost foarte simpatic, cu căciulile alea dubioase, cât toate zilele și nopțile, și cu îngerașa aia care se plimbă pe scenă cu un monociclu. 2013 a venit cu un nou album al Zdubilor, „Basta Mafia”, cu un sound care combina nebunia și veselia cu o profunzime incredibilă. Hitul a fost, în mod evident, ăsta:



Dar pe acest album se găsește și cea mai frumoasă melodie a lor. Iar versiunea de pe album este superbă, are un farmec și mai puternic decât versiunea din videoclip, căpătând chiar aspectul unui descântec, așa cum au făcut și în „Cucușor”. Atunci când Roman Iagupov începe să cânte la rând strofele ca pe un refren prelungit are loc adevărata magie. Din păcate nu am găsit pe YouTube versiunea de pe album, dar...



Este o adevărată bijuterie de melodie. La fel cum sunt și alte piese profunde de pe acest album:



Și o altă piesă foarte interesantă și complexă, despre cel pe care manualele de istorie din învățământul preuniversitare îl consideră întemeietor al Moldovei, dar îl și acuză cumva că a fost credincios regelui Ungariei, care l-a trimis să întemeieze o marcă de apărare. Ooo... să-l uităm pe Dragoș Vodă; adevăratul întemeietor e Bogdan, no? Eh, de fapt întemeietorul este Dragoș Vodă, indiferent dacă vă place sau nu. Iar Zdubii au cântat cumva legenda lui:



Iar ei chiar sunt patrioți:



Și of, ce chin, ce dor, ce jale...



Și o ultimă piesă, care ar fi ieșit foarte, foarte tare, dacă nu se implica și repărașul ăla bănățean, care prin 2005 umbla teleleu:



Chiar sunt curios ce mai pregătesc băieții de la Zdob și Zdub. Nu am inclus piese în limba rusă nu din naționalism sau ceva de genul, ci pentru că fie nu-mi plac atât de mult, fie nu le știu. Oricum, sunt convins că vor continua să facă muzică de calitate.

Big UP, Zdob și Zdub!

duminică, 27 august 2017

Eu știu că nu știu nimic...

Este o aglomerație de nedescris. Pretutindeni vezi oameni. Fel de fel de oameni, care mai de care cu o gândire pe care și-o consideră a fi cea adevărată, cea dreaptă. Fiecare are adevărul său, fiecare are dreptatea sa, fiecare crede că lumea funcționează conform concepțiilor lui, iar șansele ca el să se înșele sunt inexistente. Cu siguranță toți ceilalți sunt niște imbecili, în timp ce acești deținători ai adevărului și păreriști de profesie au întotdeauna dreptate. Și s-ar putea să aibă toată lumea dreptate, nu neg acest fapt, întrucât fiecare se concentrează numai pe o anumită latură a problemei, iar soluția pe care o găsește este, de obicei, corectă, însă doar dintr-un anumit punct de vedere. Trebuie să recunosc că și eu cad în această capcană și nu privesc lucrurile în întregime, ceea ce reprezintă o greșeală. De multe ori nici eu nu-mi dau seama care este problema în întregime și poate părea că o judec simplist, superficial, însă încerc să mă perfecționez în ceea ce fac și să descopăr cât mai multe despre lume, pentru a o putea înțelege din cât mai multe puncte de vedere.

Ceea ce este extrem de ușor de zis și aproape imposibil de făcut. În calea unei judecăți raționale stau atât de multe piedici. Poate fi vorba despre experiențe anterioare, probleme emoționale, prejudecăți, frică, necunoscut etc. Din cauza acestor factori perturbatori se întâmplă cele mai mari greșeli de judecată, uneori niște atrocități care prind la public. Pentru că publicul nu stă să cerceteze despre ce este vorba în „propoziție” și înghite gălușca. Iar aceasta crește încontinuu, ca un bulgăre de zăpadă, care se rostogolește la vale, până când devine uriaș, putând cauza pagube majore. Iar după ce acest bulgăre produce pagubele, oamenii nu știu ce i-a lovit și încearcă să analizeze ce s-a întâmplat, existând riscul apariției multor alți bulgări. Dar asta pe termen lung.

Spuneam că am căzut și eu uneori în capcană și am judecat greșit anumite aspecte, pe care le veți sesiza destul de ușor dacă veți citi postările mai vechi de pe blog. Postări pe care nu vreau să le șterg, pentru că sunt parte din ce și cine am fost eu odinioară.

Oricum, subiectul acestei postări mi-a venit în minte azi-dimineață, când mi-am dat seama că, de fapt, cele mai multe scandaluri și dispute sunt cauzate de niște lucruri cu care oamenii nu au intrat în contact. Iată, de exemplu cazul ordinului prin care ministra mediului vrea să omoare peste 140 de urși, din cauză că ei s-au înmulțit peste măsură și pun în pericol viețile cetățenilor. Având în vedere că ministra e de la pesede, normal că i-a sărit tot internetul în cap, că pesedeul e nașpa și corupt și există o soluție mai bună pentru a scăpa de urși. Eu însumi am distribuit știrea cu pricina și i-am îndemnat pe cititori să facă un exercițiu de imaginație și să își închipuie un univers paralel, unde urșii sunt la conducere și iau astfel de decizii în privința oamenilor. Îmi păstrez această poziție, chiar cred că există o soluție mai bună, însă oare ce gândesc acei oameni ale căror vieți sunt puse în pericol de urșii care îi vizitează în căutare de mâncare? Credeți că le-ar păsa atât de mult dacă sunt uciși sau transportați în rezervații sau în alte țări? Eu cred că singura dorință a acelor oameni este să trăiască liniștiți, fără să le fie teamă că vor fi vizitați de urși când le este lumea mai dragă. Eu sunt un iubitor al naturii și mi-aș dori să existe o politică sănătoasă, coerentă și constructivă în ceea ce privește protecția ei, a pădurilor, a florei și a faunei; sunt conștient că așa ceva este de domeniul S.F.-ului în România, dar sunt dispus să înțeleg și cealaltă parte a problemei, că doar nu le știu eu pe toate.

Dar din cauza tuturor factorilor care perturbă rațiunea, astfel de cazuri vor fi judecate doar dintr-un punct de vedere. Ceea ce duce la dezordine, dezbinare, tensiuni. Nervi. Tristețe. Depresie. Deznădejde. Lumea este rea, este urâtă. Nu este bine unde locuiești, nu îți place ceea ce faci. Nu îți plac oamenii, nu ai încredere în nimeni. La TV, radio sau pe internet vezi fel de fel de știri care te bagă și mai tare în depresie. Este nașpa să trăiești în România, dar în Paris sau Barcelona este posibil să intre nenea islamistul cu camionul în tine și să mori. La americani iar e nașpa, fiindcă zice presa așa. În Orient ăia sunt gălbejiți, mănâncă câini, iar conducătorul-mult-iubit Kim face răsboiu nuclear. Așa că mai bine rămâi acolo unde ești, lucrează pe un salariu mic, iar singura ta fericire în viață să fie certurile cu lumea pe Facebook sau distribuirea unor postări ipocrite de tip clickbait (știți și voi care sunt paginile care distribuie mizerii de genul). Dar ne complăcem în această situație. Cam atât de ușor de controlat suntem...

marți, 8 august 2017

Still rockin' the vibes

După postarea dedicată trupei Cargo mă gândeam sincer să continui cu postări despre alte trupe frumoase, cu a căror muzică am crescut ș.a.m.d.  Totuși, am decis să merg pe mâna unui artist care a cunoscut succesul mai recent. Sigur, știu că este în industrie de multă vreme, dar eu am făcut cunoștință cu el pe E.P.-ul băieților de la Camuflaj, de acum vreo 8-9 ani. Singura piesă pe care am găsit-o pe YouTube este asta:


Dar sunt și altele foarte mișto pe acel E.P. Din păcate, nu le-a postat sau păstrat nimeni pe canalele de YouTube.

Oricum, eu am făcut cunoștință cu muzica lui în felul ăsta. Am ascultat melodiile lui în heavy rotation prin anul nebun 2009, iar pentru o vreme n-am mai auzit nimic de la el, până când...


Shit just got serious. Deci s-a dat pe club-dance-house în romgleză cu mult zdringhi-zdringhi? Dar cum? Și totuși... chestia asta parcă sună bine. Sparge boxe, sample-ul ăla bulgăresc rupe, iar Flavia Mihășan (asistenta lui Răzvan și Dani, în caz că nu o știți după nume) dansează nebunește. 

Normal că, după cum anunță sfârșitul clipului ăstuia, a urmat un altul, care a fost și el un hituleț la vremea lui. „9MM” a fost un hit destul de puternic la vremea lui, deși am impresia că a fost contemporan cu multe melodii cu clipuri în care apăreau multe modele îmbrăcate sumar. Hitulețul care i-a urmat lui „9MM” este:


Pentru ca, la vreun an distanță să apară colaborarea asta:


Delia era și nu era fenomenul care e acum. F.Charm era un fenomen, care avea să atingă apogeul abia mai târziu, când a apărut hitul verii 2014:


Sigur, a fost difuzată într-un heavy rotation atât de cretin de posturile TV și de radio, că n-aveai cum să faci mișto de „zero-zero grade, zero-zero grade”. Oh, da, în vara 2014 au fost două hituri uriașe cu refrene... dubioase, ca să zic așa, că, pe lângă „30 de grade” mai era și „What can I do, do, do, în mintea mea ești tu, tu, tu.” Am supraviețuit și acelei epoci a muzicii. :))

Dar, în toamna-iarna lui 2014 F.Charm a mai avut un hit puternic:


Stilul seamănă destul de mult cu ceva mai recent. Să nu luăm atât de mult în seamă versurile triste, că sunt destul de comune în muzica mainstream românească, din păcate. Omul parcă își dorea să revină la hip hop. Iar, la o lună distanță, a apărut acest clip, al unei melodii mai puternice decât pare. Melodie compusă de F.Charm...


Iar în 2015 a lansat acest hit foarte sensibil, împreună cu Elena Gheorghe:


Și acest hit, pe al cărui refren se poate auzi numele de scenă al unui foarte îndrăgit artist român, cu sute de milioane de fani:


Prin 2016 mă întrebam ce mai face, dacă a mai lansat ceva și... am găsit melodia asta foarte frumoasă:


Pentru ca, în 2017 F.Charm să facă ceva ce pare ciudat pentru mulți artiști care au cunoscut un succes uriaș - să scoată ceva necomercial.


O colaborare foarte mișto, cu unul dintre cei mai populari MC-i din underground-ul românesc - El Nino. Iar piesa care dă titlul albumului este...


Sigur, nu sunt doar piese care îmi plac pe noul lui album, dar mie mi se pare spectaculoasă întoarcerea la hip hop după ce a cunoscut un asemenea succes. Poate că el și-a dorit să lanseze ceva care să îl reprezinte. Și cred că a făcut o treabă foarte bună. 

Big UP, F.Charm!

sâmbătă, 29 iulie 2017

Plouă încet, stau în gară

De fapt, nu mai plouă. Toată săptămâna ne mințeau ăștia pe la meteo că o să fie frig, că o să plouă, că o să fie așa și pe dincolo. Ploaia însă și-a făcut apariția destul de rar, cel puțin în locurile în care m-am aflat, că în altele știm prea bine ce s-a întâmplat, că doar au dat la știri niște solo-spoturi (inundațiile alea sunt evenimente prea mici pentru ca realizatorii de talkshow-uri să dedice emisiuni întregi).

Și nici nu mai stau în gară, că trenul s-a întors de mult. Oricum, cunoscătorii își vor da seama ușor că nu voi vorbi despre chestiuni politico-economico-sociale sau despre porcăriile din presă. A fost doar o introducere, cu primele versuri din „Povestiri din Gară”, una dintre cele mai tari piese românești din toate timpurile, indiferent dacă a fost cântată de Kempes sau Adi Igrișan.



Sunt mare fan al trupei Cargo de foarte mulți ani. „Povestiri din Gară” însă nu a reprezentat primul meu contact cu această trupă, melodia făcând parte de pe albumul cu același nume, lansat în anul nașterii mele și, cu toate că țin mite de prin copilărie un refren care semăna izbitor cu:



..., șansele sunt ca „Erata” să fie doar o amintire bizară. La fel mă gândesc că e cazul și cu:



, deși amintirile parcă ar fi ceva mai puternice. Totuși, cred că le încurc, pentru că piesa asta are aceeași temă cu celebra și geniala:



Mda, piesa care mi-a făcut cunoștință cu trupa Cargo a fost „Ziua Vrăjitoarelor”. De data asta nu mă înșel când spun că am auzit-o prima dată chiar în anul lansării albumului cu același nume - 1998. Adică acum aproape 20 de ani. Mamă, ce trece timpul... Piesa asta are cam tot ce-i trebuie unei piese heavy metal, cu toate că pe vremea aia abia știam ce era muzica și fredonam fără să-mi dau seama „Smooth Criminal”, „Tic Tic Tac”, „Coco Jambo” și „Macarena”. Am învățat pe parcurs ce e muzica și cât de frumoasă e, iar Cargo au ajutat pe deplin, pentru, pe albumul „Ziua Vrăjitoarelor” se afla și...



Nu am știut cum se numește melodia și am căutat-o multă vreme. Știam că o cântau ei, că am recunoscut vocea, am recunoscut stilul, dar nimeni nu știa la ce să mă refer, că nu țineam minte versurile. 19 ani de când am făcut cunoștință cu acest fenomen minunat, numit „Aproape de voi”, ceva frumos cum este și „Floare de Iris”. Fenomenul a fost atât de puternic, încât...



Sigur, înțeleg contextul în care a avut loc acel concert. Fiindcă, din păcate, Kempes a plecat pentru mai mulți ani în străinătate, să muncească. Mai mult ca sigur că viața de artist nu aduce chiar atât de multă bunăstare cum vrea mass-media să credem. Anyway, multă vreme n-am știut care e numele piesei, până când mi-am amintit iar de ea, după ce am cumpărat „Spiritus Sanctus” (2003), pe care se afla:



Pe care am confundat-o, dar de care m-am îndrăgostit imediat. Am aflat numele piesei „Aproape de voi” la scurt timp după ce am cumpărat albumul ăsta, pe care se mai află și hitul:



Dar și superba:



Pentru că ei au făcut destul de rar piese de dragoste. Au avut niște piese foarte puternice pe „Povestiri din Gară”, ca:



sau



Și mai au și această piesă, ce poartă numele (probabil) celui mai popular domnitor român medieval:



Și o altă baladă deosebită:



Și au mai făcut și prima colaborare a unei trupe rock cu o trupă rap. Una peste alta, Cargo și R.A.C.L.A. aveau un statut similar pe felia lor.



Plus piese mai jucăușe, ca:



Sau asta:



Sau, mai recent, asta:



Da, am multe amintiri frumoase în legătură cu această trupă, printre care singurul concert la care am cântat non-stop și de unde am plecat răgușit as fuck. :))

Îmi place foarte mult muzica lor și, deși se întâmplă să nu ascult unele dintre melodiile lor pentru o perioadă ceva mai lungă de timp, încă le țin minte versurile.

Și ar fi nedrept să trec cu vederea tocmai frumoasa melodia care m-a inspirat să scriu acest... articol, dacă pot să-i zic așa. :)))



De pe albumul „Ziua Vrăjitoarelor”, care este și preferatul meu, de altfel. :D

duminică, 18 iunie 2017

Închipuiri

Circulația foarte rapidă a informațiilor este, cred, cea mai importantă caracteristică a vremurilor pe care le trăim (unii au închipuiri, considerând că sunt „zilele cele de pe urmă”). Pe de-o parte, această circulație este un aspect pozitiv, pentru că nu mai trebuie ca tu, care stai în Bahlui, să aștepți câteva săptămâni/luni pentru a afla că fiica ta a născut gemeni în Vicenza; primești vestea chiar în ziua aia sau, în orice caz, la scurt timp după ce a avut loc evenimentul. Există însă și aspecte negative în această circulație rapidă a informațiilor - veridicitatea lor și scopul pentru care sunt răspândite. Multe dintre aceste informații (dacă nu chiar toate) sunt transmise din motive politice, iar oamenii se împart în tabere.

Și de aici începe partea interesantă.

Informațiile nu sunt răspândite doar prin intermediul rețelelor de socializare, posturilor de televiziune, presei etc. Sunt folosite și alte canale, precum muzica, serialele, filmele, mondenitățile, moda, jocurile video și așa mai departe. E destul de ușor să ții ocupată mintea oamenilor cu niște nimicuri aparent nevinovate precum cele menționate mai sus. Ei vor avea întotdeauna preferințe diferite, pentru că fiecare om este diferit, oricât de mult ar dori unii să ne dreseze să devenim cu toții niște roboței cuminți și ascultători față de cei mai puternici și bogați. Totuși, ultima parte a frazei anterioare nu cred că se va adeveri în totalitate, pentru că suntem mulți, iar o încercare de robotizare completă va eșua la un moment dat.

Chiar dacă nu pare, exact despre asta e vorba acum - închipuire. Ne închipuim o mulțime de lucruri în legătură cu viitorul omenirii, direcția în care mergem, aspectele politice, economice și militare. Și aproape niciodată viitorul nu arată bine. Da, cu siguranță viitorul este sumbru. Visează scenarii din astea, cum ar fi războaiele nucleare, invazii extraterestre, totalitarism pe stil nou. Și le pun pe sticlă din varii motive - să tragă un semnal de alarmă în legătură cu aspectele arzătoare ale societății contemporane sau... să facă mulți, mulți, MULȚI bani.

Foarte dubios este atunci când întâlnești în prequel-urile acestor „opere” distopice situații similare cu ce se întâmplă în zilele noastre. Și stai și te gândești „bă, dar oare chiar ar fi posibil așa ceva? nu cumva ar putea să se întâmple și altfel?”. Ba da, ar putea să se întâmple și altfel. Ar putea să se întâmple în atâtea și atâtea alte feluri, încât nici nu ne putem închipui. De asemenea, se poate ca lucrurile să se termine cu bine, iar nu cu un cliffhanger, cum e prin filmele americane. Există o infinitate de posiibilități, dar alegem să facem scenarii pesimiste și deja să identificăm vinovații înainte ca răul să se întâmple. Și aruncăm vina unii pe alții...

În loc să ne concentrăm pe ceea ce ne unește și să încercăm să prevenim acest rău împreună, indiferent de gen, culoare, religie, orientare sexuală, naționalitate etc. Iar asta arată cât de mici suntem noi, ca specie. N-am învățat mare brânză în zecile de mii de ani de când populăm planeta asta. Poate cândva vom învăța, vom înțelege și ne vom înțelege. Peace!