duminică, 18 iunie 2017

Închipuiri

Circulația foarte rapidă a informațiilor este, cred, cea mai importantă caracteristică a vremurilor pe care le trăim (unii au închipuiri, considerând că sunt „zilele cele de pe urmă”). Pe de-o parte, această circulație este un aspect pozitiv, pentru că nu mai trebuie ca tu, care stai în Bahlui, să aștepți câteva săptămâni/luni pentru a afla că fiica ta a născut gemeni în Vicenza; primești vestea chiar în ziua aia sau, în orice caz, la scurt timp după ce a avut loc evenimentul. Există însă și aspecte negative în această circulație rapidă a informațiilor - veridicitatea lor și scopul pentru care sunt răspândite. Multe dintre aceste informații (dacă nu chiar toate) sunt transmise din motive politice, iar oamenii se împart în tabere.

Și de aici începe partea interesantă.

Informațiile nu sunt răspândite doar prin intermediul rețelelor de socializare, posturilor de televiziune, presei etc. Sunt folosite și alte canale, precum muzica, serialele, filmele, mondenitățile, moda, jocurile video și așa mai departe. E destul de ușor să ții ocupată mintea oamenilor cu niște nimicuri aparent nevinovate precum cele menționate mai sus. Ei vor avea întotdeauna preferințe diferite, pentru că fiecare om este diferit, oricât de mult ar dori unii să ne dreseze să devenim cu toții niște roboței cuminți și ascultători față de cei mai puternici și bogați. Totuși, ultima parte a frazei anterioare nu cred că se va adeveri în totalitate, pentru că suntem mulți, iar o încercare de robotizare completă va eșua la un moment dat.

Chiar dacă nu pare, exact despre asta e vorba acum - închipuire. Ne închipuim o mulțime de lucruri în legătură cu viitorul omenirii, direcția în care mergem, aspectele politice, economice și militare. Și aproape niciodată viitorul nu arată bine. Da, cu siguranță viitorul este sumbru. Visează scenarii din astea, cum ar fi războaiele nucleare, invazii extraterestre, totalitarism pe stil nou. Și le pun pe sticlă din varii motive - să tragă un semnal de alarmă în legătură cu aspectele arzătoare ale societății contemporane sau... să facă mulți, mulți, MULȚI bani.

Foarte dubios este atunci când întâlnești în prequel-urile acestor „opere” distopice situații similare cu ce se întâmplă în zilele noastre. Și stai și te gândești „bă, dar oare chiar ar fi posibil așa ceva? nu cumva ar putea să se întâmple și altfel?”. Ba da, ar putea să se întâmple și altfel. Ar putea să se întâmple în atâtea și atâtea alte feluri, încât nici nu ne putem închipui. De asemenea, se poate ca lucrurile să se termine cu bine, iar nu cu un cliffhanger, cum e prin filmele americane. Există o infinitate de posiibilități, dar alegem să facem scenarii pesimiste și deja să identificăm vinovații înainte ca răul să se întâmple. Și aruncăm vina unii pe alții...

În loc să ne concentrăm pe ceea ce ne unește și să încercăm să prevenim acest rău împreună, indiferent de gen, culoare, religie, orientare sexuală, naționalitate etc. Iar asta arată cât de mici suntem noi, ca specie. N-am învățat mare brânză în zecile de mii de ani de când populăm planeta asta. Poate cândva vom învăța, vom înțelege și ne vom înțelege. Peace!

miercuri, 7 iunie 2017

Young gentleman

It should have been just another trip, you know. A trip in which we were going for those long walks in town or in the forest. A trip in which we were going to visit certain places, monuments and stuff like that. It's not like this kind of trip is boring or anything, but it's made on a certain schedule, so that you know what and when you are going to do. Yes, you can be surprised by the beauty of what you are going to see or by how much fun you're going to have, but we should never rule out the unexpected. Those things that you will always remember how and when they happened, because they impressed you so much, that they became some sort of permanent tattoo on your memory. And this kind of unexpected event is exactly the one that I want to recall right now.

Déjà vus are not things that I'm not used to. I've had many of them during the years and imagined how it would be like if I had already seen those things at a certain time in the future and then came back to the past and whispered in my ear what would happen. Yet I know this would never happen. Or at least not during my lifetime. But this surprising experience happened when I was a high school student. I had just finished my first year and went in a trip to celebrate the freedom of the summer holiday. You know kids and teens love that.

The place where my friends and I went was not one that we didn't know. We had been there before and decided to come again because we liked it a lot. It's an old town in the middle of the country. History says it was one of the most important town in the Middle Ages, where the rulers lived. So it was the capital back then. Nowadays the town is not necessarily spectacular. Most of the buildings look the same, the townsfolk is busy with the daily routine and most of the historical spirit has been destroyed by stupid or evil people who thought that politics is an excuse for erasing people's memories and turning them into soulless robots. Those bastards didn't destroy everything though. There are some places, things, monuments, that are so valuable and hold such a high energy, that they don't allow themselves to be destroyed.

My friends and I went in town to have fun. You know, drink a beer, eat a pizza and things like that. But suddenly one of my friends stopped next to the walls that were surrounding something. We had passed by that place many times, but never stopped to find out what was there. I went to him and said:
„Hey, what's up? Something interesting?”
He turned to me and said:
„There were no signs indicating this place.”
„Man, what place? It's just a... very old church surrounded by stone walls.”
OK, my reaction sounds a bit stupid and all, but I had just had a déjà vu. It was like I had had that conversation with my friend, Alex, before and had the revelation of that beautiful church. I called my other friends and told them that we should enter that monument.
„But there were no signs about it,” said Jen.
„There were no signs about the other monuments either,” Eric said to her. „And you know how famous are the other monuments.”
And so we, a bunch of curious kids who wanted to have fun, decided to visit this church.

Entering its garden we saw that the grass hadn't been cut in ages and it looked as though nobody was taking care of the place. We saw a couple of dead trees that nobody cut down and many wild flowers that were randomly growing. But the church looked so old and fascinating. How can such a place be left in such a state? We reached for the entrance and saw there was somebody there. Another tourist? No, it was an old lady who was obviously having serious health problems. But her face lightened up when she saw us. She was very excited that somebody came to visit the church and started talking about its history, although she could hardly speak.

It seems that the church, which is dated from the 14th Century, was built over the foundation of an even older church that existed two or three centuries before it and had been destroyed by foreign invaders. The church we were in had been the place where the kings from the Middle Ages were being crowned by metropolitans. It was really fascinating to find out all the things that old lady was telling us and it was also frustrating that such an important monument, which is full of history, isn't well known to the public.

But I didn't get to that surprising part. It was kinda supernatural, if you ask me. First of all, that place and those informations were very familiar to me, although the experience was new to me. As I said before, I had never been in that church and met that old woman. Yet most of the time she was looking at me as though she knew me. I'm not all that good-looking, you know, so it couldn't have been because she admired me or anything. More than that, she called me many times „young gentleman”, which is, of course, very polite, but it was as though I was the only one she was speaking to and recalling all those events. At one point the way she looked at me became very strange. It was like she was telling me „Please, young gentleman, remember all these informations! Remember me!” When I saw her eyes I felt chills down my spine. „Yes, young gentleman, you were here before,” her eyes were telling me. „We've met each other during those times. Please remember, young gentleman!”

To be honest, I really tried to, if there was everything to remember. Years have passed and I couldn't forget her words and the way she looked at me. The tone of her voice. Although I'm an imaginative person, I don't usually believe in the supernatural. But what if there really is something supernatural about this bond between me and that old lady? What if we had met there before, hundreds of years ago? I feel this is the case, no matter if some people will tell me I'm crazy. I know what I felt there. Every ow and then these words come through my mind - „Please remember, young gentleman!”

vineri, 2 iunie 2017

Rege pe deal...

Eu sunt născut în 1992 și fac parte din una dintre ultimele generații de copii care au avut parte de vacanțe de vară la țară în adevăratul sens al cuvântului. Sigur, am avut parte și de momente mai neplăcute în acei ani, dar cele mai frumoase au predominat și chiar îmi este dor de acele zile când jucam fotbal în fața porților noastre sau ale vecinilor. Pe acele ulițe pe care mi-am julit genunchii de atâtea și atâtea ori. Pe moment, acele răni dureau, dar nu puteam să mă abțin să mă joc în continuare. Cam asta era viața mea atunci - joacă, joacă și iar joacă. Doar eram copil.

Pe parcurs, la mine la țară au început să se facă diverse modificări. Uite, de exemplu... Când eram foarte mic, nici nu putea fi vorba să avem televiziune prin cablu. Prindeam doar TVR 1, pentru ca ulterior să mai prindem și vreun Pro TV, Prima, TVR 2. Și posturile străine: TVM și o chestie ucraineană. Îmi plăceau mult desenele pe care le dădeau pe TVR 1, pe la mijlocul anilor '90. Melodia de pe genericul desenului „Aladin”, interpretată de Horia Brenciu, încă mi se pare cea mai tare, cu toate că au trecut peste 20 de ani de când îl urmăream și, între timp, am văzut sute de alte desene animate. Altul care ne-a influențat mult pe mine și pe cei cu care mă jucam pe la țară a fost „Dragonball”, versiunea aia veche, cu Goku-copilaș-cu-coadă. Ne lăudam pe acolo, ne prefăceam că facem Valul Țestoasei. Ah, și Pokemon. Nu am văzut cap-coadă niciun episod din desenul ăla (n-am avut niciodată răbdare), dar am avut albumul ăla, pe care cei din generația mea îl țin minte, și mă jucam cu Rareș, bunul meu prieten și vecinul de la țară, „bătaia cu Pokemoni”.

Era foarte frumos când mai mergeam pe câmp și verificam dacă s-a copt grâul. Îmi plăcea mult să rod grâu. Da, mai luam câteva spice de la cineva din holdă, că și așa era câmpul plin de grâu. Alți oameni cultivau floarea soarelui, porumb. Oh, da. Floarea soarelui. Țin minte că ne strângeam mai mulți și poșteam câte o „paleașcă”. Stăteam în fața curții unuia dintre noi. Sau chiar în curte.

Îmi plăcea încă de pe atunci să mă plimb mult. Am făcut satul la picior de multe ori. Sau cel puțin jumătatea în care e casa lui mamaia. Oricum, am amintiri frumoase de acolo, cu ceea ce făceam și cu felul cum arăta satul pe atunci. Între timp, s-au petrecut schimbări majore - ulițele au devenit străzi după asfaltare, avem cablu, apă; vor să bage și gaze. Multe dintre persoanele pe care le știam pe acolo acum nu mai sunt; ba au plecat în alte țări, ca vărul Ionuț sau ca prietenul Paul, cu care tot băteam mingea în fiecare zi, ba au plecat pe altă lume. Că așa e timpul: nu iartă pe nimeni.

Menționez că am început postarea asta acum aproape o lună, dar o termin acum, la 29 de minute după Ziua Copilului. Normal că mi-am amintit de acele vacanțe de vară atunci când a fost atât de cald și când auzeam atâția copii veseli. Mi-e dor...

marți, 28 martie 2017

Trece, trece primăvara...

Știu că unora li se pare că abia a început primăvara. Din punct de vedere calendaristic, primăvara să zicem că a început acum fix o săptămână. E adevărat, e frumos afară, au înverzit și înflorit pomii și, pe măsură ce trece timpul, vor înverzi și înflori și alții. Îmi place cum este afară. Îmi place primăvara, dar...

Mai sunt trei zile din luna martie, mai sunt două luni și o săptămână până voi împlini un sfert de secol și... mai am un an până termin facultatea. Îmi place natura, îmi place cum se trezește la viață în fiecare primăvară. Este fascinantă această trecere de la cald la frig, de la vreme mohorâtă la vreme caldă și frumoasă, de la mirosul de iarnă și zăpadă la mirosul de verdeață și flori.

Dar parcă timpul trece foarte repede. Parcă mai ieri a fost Revelionul, pe care unii (ca mine) l-au petrecut cu Dan Negru, iar alții l-au petrecut prin alte locuri, cu prietenii, în club, la munte, în țări străine. Unii au și fost la plajă de Revelion. Dar toate astea s-au întâmplat acum două luni și 28 de zile - adică aproape trei luni.

Ba mai mult. Uneori mai povestesc niște lucruri și trebuie să calculez exact câți ani au trecut de atunci. Și îmi dau seama. Un an. Doi... Trei... Șapte... Zece... Și uite așa vremea trece. Dar până la urmă totul este natural. Nu e ca și cum eu aș fi primul care se simte în felul ăsta. E doar o mică melancolie, poate și o fază de astenie, dar în final, totul e așa cum trebuie să fie. Zilele vor trece la fel, exact așa cum arată. 24 de ore din 24 vin una după alta...

miercuri, 15 martie 2017

Fake News

Fiecare an care vine stă sub semnul unui fenomen răspândit de presă, de oameni, pe Internet sau prin alte mijloace de transmitere a informațiilor. De cele mai multe ori aceste trenduri sunt nocive pentru societate, însă oamenii le acceptă sau le înghit. Uneori, din cauza dorinței de a fi „în rândul lumii”, alteori pentru a părea cool sau inteligenți. Dar nu asta este tema acestui articol.

Cu siguranță ați auzit cu toții de „fenomenul” Fake News. Cum ați fi putut să vă ascundeți de așa ceva? Este peste tot, unii oameni purtându-se de parcă ar fi descoperit focul și apa caldă. Numai că vorbim despre un fenomen ceva mai vechi, milenar. Problema e că până acum nu a avut parte de un nume după care să fie recunoscut imediat. Înainte se spunea că ar fi minciuni, șiretlicuri, înșelăciuni, înșelătorii. Mai nou ar purta numele de propagandă, manipulare. Dar fenomenul a luat amploare anul trecut, odată cu campania electorală și alegerea conducătorului-mult-iubit al Americii. Știm cu toții cât de mult s-a vorbit pe tema asta și câte știri au apărut despre acest personaj (nu pot să-i spun „persoană”), ce să mai spun despre campania pe care mass-media americană și vedetele de toate felurile au dus-o împotriva sa. Oare cum putea acest personaj să distragă atenția?

A da vina pe Fake News nu știu dacă a fost ideea personajului sau a consilierilor săi, dar un lucru este clar: a funcționat și a creeat un adevărat fenomen la nivel internațional. Brusc, toată lumea și-a dat seama că există știri false, acuzând în stânga și-n dreapta posturi TV, trusturi de presă, ziare, jurnaliști etc. de răspândirea de informații false, ca și cum ar fi fost ceva nou. Problema cea mai mare, din punctul meu de vedere, nu stă în amploarea pe care a luat-o fenomenul, ci în faptul că adevărul a devenit și mai relativ decât era înainte. Astfel, unii oameni judecă astfel: eu cred că X, Y, Z și astea reprezintă adevărul; cine vine să-mi spună că X, Y, Z nu sunt adevărate, este un mincinos și răspândește informații false aka Fake News. Sigur, exemplul meu este foarte general, dar oamenii nu mai stau să verifice informațiile care le parvin. Pur și simplu le iau de bune, iar dacă li se pare că s-ar lega cu niște cunoștințe anterioare (nu contează dacă sunt sau nu adevărate), atunci acele informații sunt bune. Dacă se întâmplă să intre în contradicție, sunt minciuni, manipulări etc.; nici nu se pune problema ca acele cunoștințe anterioare să fie puse sub semnul întrebării. În orice caz, ăsta este unul dintre motivele pentru care nu mai dau atât de multă atenție știrilor; eventual le „stochez” în memoria mea și le verific în mod spontan.

Cred că am mai spus-o și în alte articole: informați-vă din mai multe surse, pentru a fi mai aproape de adevăr. Fiți foarte atenți la clickbait; în zilele noastre, există oameni care ar face orice pentru un click, un like, un share, un comentariu sau pentru a stârni controverse. Că doar de aici vin banii, iar banii sunt noul Dumnezeu.

duminică, 12 martie 2017

10 years ago...

Anii trec foarte repede, iar asta mă ia prin surprindere uneori. Eu am genul ăla de memorie muzicală, în sensul că îmi amintesc de anumite evenimente în funcție de o melodie, de un ritm, de un cântăreț sau o trupă. După aia mă uit la anul lansării acelei piese și îmi dau seama... 10 ani?! Au trecut atât de repede?! Dar parcă mai ieri ascultam piesa asta în heavy rotation și...

Și da. Anii au trecut foarte repede, aparent. Acum o să fac ceva ce-mi propusesem încă de prin ianuarie, dar nu am avut, din motive obiective - sesiune, proiecte, referate... Cred că o să fac vreo două sau trei părți ale seriei ăsteia, un soi de „Hituri și Hitulețe”. Sau... văd eu cum fac.

Cele străine ar fi...

1.Nelly Furtado feat. Timbaland - Say it right

Piesa e de pe acel album senzațional al lui Nelly Furtado, produs de Timbaland. „Loose” e numele acelui album, care parcă a fost lansat prin 2006. Hiturile de pe acest album sunt binecunoscute: „Maneater”, „Promiscuous”, „All good things (come to an end)” și, cel mai mare dintre ele, „Say it right”. Multă vreme această piesă a fost cea mai de succes în topurile din România, fiind number one în Romanian Top 100 vreo 12 săptămâni. Comparând cu un exemplu recent... cam cât a fost „Rockabye” number one în UK Top 40.


2.September - Cry for you

Mi-a plăcut foarte mult activitatea muzicală a Petrei Marklund, cât timp a cântat sub numele de scenă September. Poate cândva o să revină, deși în ultimii ani s-a concentrat mai mult pe o carieră muzicală în interiorul țării ei, Suedia. Nu știu de ce am impresia că pentru ea apăruseră la un moment dat probleme cu casa de discuri cu care semnase contract în străinătate...


3.Rihanna feat. Jay-Z - Umbrella

N-o să ascund că nu mi-a plăcut niciodată piesa asta. Au trecut 10 ani și nu mi-am schimbat părerea. La fel cum nu mi-a plăcut niciodată muzica făcută de Jay-Z. Dar ce să faci? N-ai ce să faci? „Umbrella” a fost unul dintre cele mai puternice hituri din anii 2000, iar Jay-Z este, poate, cel mai puternic MC din hip hop-ul mainstream. Sau... cel puțin, a fost.


4.Timbaland feat. Keri Hilson, D.O.E. & Sebastian - The way I are

Asta e de pe vremea când Nicki Minaj nu pătrunsese atât de adânc în mainstream. E de pe vremea când muzica Urban din mainstream era frumoasă, ascultabilă, rupea boxe mai ceva ca „I like the trumpet”. Iar muzica asta mai și spunea ceva. Iată, asta este o piesă de dragoste. Amprenta lui Timbaland se simte. Normal, doar e de pe albumul lui, „Shock Value”, care a avut parte de niște recenzii moderate din partea criticilor. Zece ani mai târziu avem de-a face cu muzică fără ritm, fără versuri, fără mesaj. 


5.Beyonce feat. Shakira - Beautiful liar

Două artiste complete și foarte puternice, poate cele mai bune ale generației. Cam toate single-urile pe care le-au lansat au fost niște hituri nebune. Mie, unuia, „Beautiful liar” nu mi-a plăcut, dar doar din niște motive subiective. Între timp... am reevaluat-o, spre deosebire de „Umbrella”. Încă n-am uitat cum Rihanna era pe toate posturile de muzică în același timp, în 2008, cu single-uri diferite. Dar o să scriu despre asta la anul. :))


6.Timbaland feat. OneRepublic - Apologize

Da, iar Timbaland. Chiar dacă pe melodia asta nu spune mai multe decât pe „Say it right”, omul i-a promovat foarte bine pe băieții de la OneRepublic. La zece ani distanță, OneRepublic este una dintre cele mai tari trupe din lume, iar de Timbaland nu se mai aude mare brânză...


7.Akon feat. Eminem - Smack that

Akon era peste tot în muzica anilor 2000. Când ți-era lumea mai dragă, începea la posturile de muzică sau la radio câte o piesă a lui. „Smack that” a fost o colaborare surprinzătoare cu Eminem, căruia i se poate atribui o parte importantă a meritului pentru succesul piesei. Încă este foarte puternic hitul, îl mai difuzează pe la radio.


8.Justin Timberlake - What goes around... comes around

Presa mondenă a anilor 2000 avea niște „victime” preferate, asemenea presei de astăzi. Una dintre aceste victime a fost Britney Spears, care înnebunise lumea cu hiturile pe care le lansase la sfârșitul anilor '90. Încă era adolescentă pe vremea aia, după care... a început să crească. S-a făcut mai frumoasă, tot mai frumoasă. Presa mondenă o urmărea peste tot, o cupla cu diferite personalități ale momentului. Sigur, frumusețea ei a reprezentat cumva o sabie cu două tăișuri, în această epocă în care sexualizarea muzicii și filmelor era în plină ascensiune (apogeul l-a reprezentat începutul anilor 2010), iar Britney a devenit subiectul mai multor scandaluri, care se pare că au deranjat-o destul de mult (vezi clipul la „My Prerogative”). 



9.Fergie - Big girl don't cry

Black Eyed Peas au fost (și încă sunt) o trupă de foarte mare succes. I-am apreciat pe membrii trupei pentru felul cum s-au reinventat de fiecare dată și s-au adaptat trendului. Cât despre Fergie... ea a fost, evident, membrul care a ieșit cel mai mult în evidență. Femeie, frumoasă, sexy, talentată. A fost primul membru al trupei care a scos album solo. Și ce succes a avut... „Big girl don't cry” este un hit atât de mare, încât încă mai este difuzat pe la radio și TV, ceea ce înseamnă mult, având în vedere că au trecut 10 (zece) ani.



10.Enrique Iglesias - Do you know? (The Ping-Pong Song)

Vara 2007. Aveam microfon pe vremea aia, încă mai înregistram piese. Într-o zi mi-a trecut prin cap ideea să înregistrez un „interviu” la „radio” cu Gigi Becali (îl imitam destul de bine pe atunci; pac-pac, mă-nțelegi?). Și cum abera „Becali” acolo, băiatul care realiza „emisiunea” mai lua și pauze muzicale. Și piesa asta a fost una dintre cele pe care le-am pus la „radio” atunci. :))
Amintiri, amintiri...



Ca să fiu corect, o să introduc și niște hitulețe străine, care au făcut deliciul nostru pe atunci.

1.Tom Novy & Lima - Take it

Nu cred că Tom Novy este un one-hit wonder. Nici nu știu pe unde a mai avut succes piesa asta. Cert este că în România era peste tot, difuzată pe la toate posturile de muzică și de radio. Uneori o difuzau atât de des, că mă și enerva. Dar acum mi se pare OK. Mai ales că trezește amintiri. Doar au trecut 10 ani, no?



2.Outlandish - Callin' U

Outlandish este o trupă care îmi place foarte mult. Îmi place chimia dintre niște oameni din culturi, totuși, diferite - unul are origini marocane, unul e pakistanez, iar al treilea este latino-american. Am ascultat mai multe piese de pe albumele lor. Pot să spun că-s super tari.



3.Yves Larock - Rise up

Poate că se încadrează mai mult în zona hiturilor, dar având în vedere că, totuși, nu a avut un impact global atât de puternic precum cele 10 de mai sus, cred că se potrivește și aici. Îmi plăcea moda asta cu piese vesele, de vacanță, care au clipuri cu tineri ce se joacă sau fac scheme pe skateboard, trotinetă, bicicletă, sărind coarda etc. Sunt curios care va fi hitul care va aparține genului anul ăsta.



4.Bob Sinclar - Sound of freedom

Tot genul ăla de hit care miroase de fapt a hituleț. A fost destul de puternic pe toată durata anului, din câte țin minte. Erau la modă piesele de genul, iar Bob Sinclar a avut vreo 2-3 ani foarte buni, piesele lui au rupt multe boxe. După aia... nu prea a mai găsit hitul. Sau, cel puțin, piesele lui n-au mai ajuns până la noi.



5.Roger Sanchez - Lost

Ăsta este cu adevărat un hituleț. Genul ăla de piesă pe care o difuzează la radio, o auzi mereu, o și fredonezi (că îți place), dar nu știi cine o cântă. Poți doar să intuiești titlul ei, că se aude destul de des pe refren („Lost”, „Without your love”, „I won't survive” - credeam că titlul era cel din urmă). Oricum, sună bine piesa și în 2017. La 10 ani distanță.



6.RBD - Ser o parecer

Oare îmi pun în cap toți fanii nostalgici ai trupei RBD, dacă nu consider „Ser o parecer” a fi hit, ci hituleț? I don't care. Piesa e drăguță, dar nu e tocmai ce aș numi un hit. Deși fenomenul RBD a prins destul de bine în România. Cam cum prinsese cu vreo patru ani înainte fenomenul Erreway.



7.Sharam - Party all the time

Pe cuvântul meu, abia acum am aflat cine cântă piesa asta și care este titlul ei. Și abia acum aflu că Sharam este unul dintre cei doi membri ai trupei Deep Dish, care era foarte la modă prin anii 2000. Super piesa asta!



8.Deep Dish - We gonna feel it

Costinești. August 2007. Megadiscoteca Tineretului. Toată ziua auzeam piesa asta de acolo. Timp de o săptămână. Așa ceva nu se uită. E și unul dintre motivele pentru care nu vreau să merg la mare. :))



9.Outwork feat. Mr. Gee - Elektro

Și asta e tot de vară. Și a fost puternică pe timpul verii. Nu cred că am ascultat-o vreodată cap-coadă din propria inițiativă.



10.Erick E - The beat is rockin'

Poate că omul a mai scos și alte piese care au rupt boxele, dar la noi ăsta a fost cel mai mare hit al lui. Un exemplu tipic de one-hit wonder. Sau poate că a mai scos și altceva, dar sub un alt nume de scenă. Who knows?



Iar dintre cele românești...

1.DJ Project - Două Anotimpuri

De pe vremea când Ellie White era solista trupei. Mereu mi s-a părut că piesa asta seamănă mult cu „Privirea ta”. Și mi s-a părut că multe dintre piesele lor seamănă cu ea. Și de ce mă deranja asta? Piesele lor au fost mereu frumoase. Mi-e dor de DJ Project...



2.Voltaj - MSD2

„De prea mulți ani noi repetăm doar un sincron: un pas înainte și-apoi doi înapoi.” 10 ani au trecut, iar lucrurile nu s-au schimbat, din păcate. In the meantime, Voltaj au participat la Eurovision cu piesa „De la capăt”, una dintre cele mai frumoase pe care le-au scos. Îmi place că băieții se implică în probleme sociale. Nu mai scot ei hiturile de pe vremuri, dar show-urile lor sunt mereu frumoase și pline de energie.



3.Hi-Q - Bună Dimineața

Chiar și acum, la 10 ani distanță, piesa asta mi se pare adorabilă. „Ce frumoase sunt toate iubirile la început!” A cam fost melodia primei mele iubiri. Cred că și asta a contat destul de mult, chiar dacă acea iubire n-a ținut prea mult. :)



4.Korekt feat. Rafaga - Sabes

Nici că-mi pasă că n-a rupt topurile. „Sabes” a fost un hituleț de vară, ce a circulat mai mult în mediul online decât pe la radio și TV. Nu știu să fi văzut clipul de prea multe ori pe posturile de muzică. Unde mai pui că-i și una dintre cele mai tari colaborări ale unei trupe românești cu o trupă străină.



5.Simplu - Mr. Originality

Cei de la Simplu au sperat să repete succesul din 2006, când ne-au înnebunit cu „Oficial îmi merge bine”. Într-o oarecare măsură, au reușit să facă asta. „Mr Originality” are și un clip genial, pe care îmi place să-l revăd, chit că pentru o singură scenă - cea în care Maia Morgenstern îi dă un cap în nas lui Moga. Mai ales că scena a fost pe bune. :))



6.Crush feat. Alexandra Ungureanu - Inima mea

Clipul are prea puține vizualizări pentru a arăta exact cât de mare a fost hitul. Nu mi-am dat seama niciodată cât de mult îmi plăceau piesele proiectului ăstuia muzical. Poate doar atunci când au încetat să mai colaboreze. Cam cum s-a întâmplat și cu DJ Project.



7.Class - Ocean în deșert

Din zona muzicii mainstream am avut două trupe favorite - Akcent și Class. Din păcate, niciuna dintre ele nu mai există. Îmi e dor de acele piese „altfel” ale trupei Class. Muzica românească ar avea nevoie de o astfel de trupă, dar... știți deja ce părere am despre ce se lansează în zilele noastre.



8.Alex (Velea) feat. Connect-R - Dragoste la prima vedere

Din zilele când cei doi erau portoricani. :))
Mie mi-a plăcut mult piesa asta. Chiar dacă n-a fost un hit atât de puternic, îmi plăcea și povestea din clip. Prima parte a fost „Yamasha”, a doua a fost asta, iar a treia e „Dacă dragostea dispare”, care cred că va apărea printre hiturile din 2008. Dar mai e un an până împlinește 10.



9.DJ Rynno feat. Sylvia - Feel

Un hit care a luat lumea prin surprindere. Cine e DJ Rynoo? Cine e Sylvia? Oricum, aveam să aflăm în curând. Ăsta e doar hitul care i-a făcut cunoscuți. A rupt multe boxe piesa asta. Și normal că au apărut multe remixuri.



10.DJ Sava feat. Connect-R - Sunshine

Pe DJ Sava îl știm cu toții. Pe vremea aia însă nu-l știam. Iar Connect-R... Stai un pic, Connect-R?! Ăla de la R.A.C.L.A.? S-a dat pe comercială? S-a vândut?
Neah, doar și-a schimbat stilul. Rappin' on!



Cred că o să mai fac o postare de genul, pentru că sunt destule piese puternice pe care le-am trecut cu vederea. Nu le-am uitat. O să revin. Și sper să revin destul de repede, însă totul depinde de timp și inspirație. Totuși, au trecut aproape 10 ani de când am început acest blog. :)

sâmbătă, 11 februarie 2017

Chiar mă bucur...

Se mai întâmplă uneori ca eu să mă uit la televizor. De obicei nu o fac, pentru că găsesc alte activități mult mai interesante, ca scrisul și cititul. Dar mă mai uit din când în când și observ o tendință drăguță a unor posturi TV. 

Mie, unuia, mi-a plăcut televiziunea de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000. Cu acele emisiuni ușurele, de care mulți râdeau - acum poate că e mai bine că în loc de „Big Brother” și „95-95” avem „Mireasă pentru fiul meu” și „Acces Direct”, huh? Așa... Cu acele emisiuni-concurs, ca „Știi și câștigi” sau „Vrei să fii miliardar?” - acum avem „Te pui cu blondele?” și „Roata Norocului”... pe stil nou. Dar astea sunt lucruri care s-au remediat cumva. 

Adică au apărut niște emisiuni care îmi aduc aminte de ce era înainte. Chiar dacă pare ușor stupidă, emisiunea „Vorbește lumea” (Pro TV) are un aer mai relaxat, simpatic... adică este o formă de divertisment. O altă emisiune care cred că face bine televiziunii românești este „Ce spun românii?” (Pro TV), prezentată de Cabral. Acest format a mai fost difuzat și la Antena 1, sub numele „FamiliaDA” și îl avea ca prezentator de Cosmin Seleși. Nu am urmărit audiențele variantei de pe Antena 1 - era difuzată și la niște ore mai ciudate, că în timpul zilei „Mireasă pentru fiul meu” era în toți și în toate. Pe Pro TV se pare că stă bine din punct de vedere al rating-ului. Cred că e și mai bine realizată emisiunea. Și Cabral e mai popular. 

Oricum, mă bucur că astfel de emisiuni și-au făcut loc în grila unui post de televiziune. Nu sunt tocmai un fan al Pro TV - chiar dimpotrivă -, dar pentru grila pe care o au de ceva vreme încoace (că știu și că aceste emisiuni sunt difuzate de mai multe luni) merită apreciat. Good job! :D

luni, 6 februarie 2017

10 ani

Au trecut aproape 10 ani de când am început să scriu pe blogul ăsta. 2007... Era o vreme când blogurile erau cumva la modă în mediul online. De mai multă vreme îmi spuseseră prietenii mei de atunci să îmi fac un blog. Nu mai țin minte de ce am amânat atât de mult. Practic, mai sunt vreo cinci luni până când Living it Blue va împlini 10 ani.

De-a lungul vremii am scris aici fel de fel de lucruri. Opinii muzicale, politice, filosofice. Am postat chiar și fragmente din romanele pe care le-am scris, dar nu le-am tipărit. Poate în lunile sau în anii ce vor urma o să și public ceva. Mai am niște romane la care lucrez, unul fiind început în anul când a „venit” Sfârșitul Lumii - 2012.

Privind în urmă, am postat și unele lucruri mai ciudate, niște opinii pe care le-am schimbat între timp. Am învățat multe de la This is this... încoace. Pe atunci ziceam „poate gândesc mult prea departe, am doar cinșpe' ani jumate” (deși nu aveam încă). Făceam un soi de rap (având în vedere ce personaje au apărut în mainstream acum, îndrăznesc să spun că nu suna chiar atât de rău), abia începeam liceul. Lăsam în urmă niște ani care lăsaseră câteva cicatrici destul de urâte pe felul meu de-a fi - bullying and shit like that. Uneori a fost vina mea, alteori n-a fost. Dar anii ăia au trecut.

Și au venit anii de liceu. Fusesem avertizat că s-ar putea să dau de un colectiv urât acolo, dar n-a fost cazul. Nu, n-a fost. Colectivul a fost frumos. Bineînțeles, am avut frustrările și nemulțumirile mele, așa cum avem cu toții. Dar, una peste alta, am întâlnit niște oameni foarte frumoși, deschiși. Și, dacă se întâmpla ca lucrurile să nu meargă bine între mine și ei, cred că vina era a mea. Cam asta era situația. 2007, 2008 și 2009 au fost niște ani foarte frumoși, deși am făcut și multe greșeli. Da, am făcut. Poate că pe vremea aia n-aș fi recunoscut, dar am făcut.

După care vin anii 2010-2012. Nu știu ce s-a întâmplat, dacă a fost în întregime vina mea sau pur și simplu nu am fost înțeles. Eu sufăr de scleroză multiplă, o boală autoimună, din cauza căreia am suferit pe toate planurile - puțini sunt cei care știu prin ce am trecut. Sigur, tratamentul, pe care îl iau și acum, este unul standard, însă având în vedere cum a fost anul 2010 (recesiune, chestii de genul), ce siguranță aș fi avut că tratamentul nu avea să fie sistat din lipsa de bani?

Dar a trecut acea perioadă. Am fost timp de 40 de zile în China, ceea ce mi-a schimbat perspectiva asupra lumii mai mult decât aș fi crezut vreodată. Am început Facultatea de Istorie, în 2013 - ea reprezentase a patra opțiune pentru mine, dar până la urmă s-a dovedit a fi ceva frumos și constructiv, în ciuda primului an, care a fost mai... ciudat, ca să zic așa.

Până la urmă, totul a trecut. Sunt aici, în 2017. În 2007 eram în primul an de liceu. La zece ani distanță sunt la Masteratul de Studii Medievale. Om vedea care o să fie situația peste alți zece ani. Nu-s nici optimist, nici pesimist. Iau orice lucru ca atare.