Este o aglomerație de nedescris. Pretutindeni vezi oameni. Fel de fel de oameni, care mai de care cu o gândire pe care și-o consideră a fi cea adevărată, cea dreaptă. Fiecare are adevărul său, fiecare are dreptatea sa, fiecare crede că lumea funcționează conform concepțiilor lui, iar șansele ca el să se înșele sunt inexistente. Cu siguranță toți ceilalți sunt niște imbecili, în timp ce acești deținători ai adevărului și păreriști de profesie au întotdeauna dreptate. Și s-ar putea să aibă toată lumea dreptate, nu neg acest fapt, întrucât fiecare se concentrează numai pe o anumită latură a problemei, iar soluția pe care o găsește este, de obicei, corectă, însă doar dintr-un anumit punct de vedere. Trebuie să recunosc că și eu cad în această capcană și nu privesc lucrurile în întregime, ceea ce reprezintă o greșeală. De multe ori nici eu nu-mi dau seama care este problema în întregime și poate părea că o judec simplist, superficial, însă încerc să mă perfecționez în ceea ce fac și să descopăr cât mai multe despre lume, pentru a o putea înțelege din cât mai multe puncte de vedere.
Ceea ce este extrem de ușor de zis și aproape imposibil de făcut. În calea unei judecăți raționale stau atât de multe piedici. Poate fi vorba despre experiențe anterioare, probleme emoționale, prejudecăți, frică, necunoscut etc. Din cauza acestor factori perturbatori se întâmplă cele mai mari greșeli de judecată, uneori niște atrocități care prind la public. Pentru că publicul nu stă să cerceteze despre ce este vorba în „propoziție” și înghite gălușca. Iar aceasta crește încontinuu, ca un bulgăre de zăpadă, care se rostogolește la vale, până când devine uriaș, putând cauza pagube majore. Iar după ce acest bulgăre produce pagubele, oamenii nu știu ce i-a lovit și încearcă să analizeze ce s-a întâmplat, existând riscul apariției multor alți bulgări. Dar asta pe termen lung.
Spuneam că am căzut și eu uneori în capcană și am judecat greșit anumite aspecte, pe care le veți sesiza destul de ușor dacă veți citi postările mai vechi de pe blog. Postări pe care nu vreau să le șterg, pentru că sunt parte din ce și cine am fost eu odinioară.
Oricum, subiectul acestei postări mi-a venit în minte azi-dimineață, când mi-am dat seama că, de fapt, cele mai multe scandaluri și dispute sunt cauzate de niște lucruri cu care oamenii nu au intrat în contact. Iată, de exemplu cazul ordinului prin care ministra mediului vrea să omoare peste 140 de urși, din cauză că ei s-au înmulțit peste măsură și pun în pericol viețile cetățenilor. Având în vedere că ministra e de la pesede, normal că i-a sărit tot internetul în cap, că pesedeul e nașpa și corupt și există o soluție mai bună pentru a scăpa de urși. Eu însumi am distribuit știrea cu pricina și i-am îndemnat pe cititori să facă un exercițiu de imaginație și să își închipuie un univers paralel, unde urșii sunt la conducere și iau astfel de decizii în privința oamenilor. Îmi păstrez această poziție, chiar cred că există o soluție mai bună, însă oare ce gândesc acei oameni ale căror vieți sunt puse în pericol de urșii care îi vizitează în căutare de mâncare? Credeți că le-ar păsa atât de mult dacă sunt uciși sau transportați în rezervații sau în alte țări? Eu cred că singura dorință a acelor oameni este să trăiască liniștiți, fără să le fie teamă că vor fi vizitați de urși când le este lumea mai dragă. Eu sunt un iubitor al naturii și mi-aș dori să existe o politică sănătoasă, coerentă și constructivă în ceea ce privește protecția ei, a pădurilor, a florei și a faunei; sunt conștient că așa ceva este de domeniul S.F.-ului în România, dar sunt dispus să înțeleg și cealaltă parte a problemei, că doar nu le știu eu pe toate.
Dar din cauza tuturor factorilor care perturbă rațiunea, astfel de cazuri vor fi judecate doar dintr-un punct de vedere. Ceea ce duce la dezordine, dezbinare, tensiuni. Nervi. Tristețe. Depresie. Deznădejde. Lumea este rea, este urâtă. Nu este bine unde locuiești, nu îți place ceea ce faci. Nu îți plac oamenii, nu ai încredere în nimeni. La TV, radio sau pe internet vezi fel de fel de știri care te bagă și mai tare în depresie. Este nașpa să trăiești în România, dar în Paris sau Barcelona este posibil să intre nenea islamistul cu camionul în tine și să mori. La americani iar e nașpa, fiindcă zice presa așa. În Orient ăia sunt gălbejiți, mănâncă câini, iar conducătorul-mult-iubit Kim face răsboiu nuclear. Așa că mai bine rămâi acolo unde ești, lucrează pe un salariu mic, iar singura ta fericire în viață să fie certurile cu lumea pe Facebook sau distribuirea unor postări ipocrite de tip clickbait (știți și voi care sunt paginile care distribuie mizerii de genul). Dar ne complăcem în această situație. Cam atât de ușor de controlat suntem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu