şi tac...
stau nemiscat
şi aştept să se întâmple ceva
un semn, o secundă,
o stea
un scurt cântec
o vară, un zâmbet
cuvinte spuse devreme,
târziu
în noapte sau după
când totul pare pustiu.
dar n-aud nimic
cel puţin deocamdată
stau singur şi simt
cum încă o dată
aştept în zadar
o voce, un ecou,
o şoaptă ascunsă
într-un vechi stilou.
ce-ncepe să scrie
tablouri şi scene
"asta sunt eu" zise
şi-ntre gene-i
se scurse uşor
semnul aşteptat.
"îţi mulţumesc mult
că nu m-ai uitat."
