La radio și TV sunt promovate o mulțime de non-valori, drame, nedreptăți, abuzuri etc., lucruri ce ne fac să credem că România este o țară de căcat, iar mulți iau calea străinătății fără să privească înapoi... cică. Dar eu sunt convins că, dacă ar fi promovate mai multe valori și știri pozitive, moralul oamenilor ar fi altul și ar fi mai dornici să realizeze ceva bun și frumos. Da, sunt o mulțime de probleme în România, dar nu o să le rezolvi dacă stai pe fotoliu, în fața televizorului, și te uiți la posturi de știri, emisiuni mondene și filme ieftine. În aceste condiții, tu devii o parte a problemei. Poți să spui că „eh, doar nu se duce dracu' țara din cauza mea”, dar la fel ca tine sunt alte milioane de români. Și asta este o problemă uriașă.
Uite, se fac lucruri bune și în România. Unele, chiar foarte bune. Dar cârcoteala, miștourile ieftine și convingerea asta dubioasă că deții adevărul absolut te fac să le pierzi din vedere. Pentru că așa ai fost îndoctrinat (în mod normal, aș spune „dresat”) în ultimii 26 de ani de către politicieni, presă, profesori... Se fac lucruri foarte bune, iar eu am încredere că mai avem o șansă. O să dau un exemplu foarte accesibil pentru toată lumea - muzica. Este foarte ușor să ajungi la ea, site-ul YouTube este plin de muzică. Dar și la noi se fac lucruri bune; nu există doar mainstream. Sau, mă rog, și în mainstream mai apar lucruri bune.
De exemplu...
1.Carla's Dreams feat. Loredana - Lumea ta
Melodia asta are mult prea puține like-uri pentru cât de frumoasă și de pozitivă este. Ce-i drept, cârcotași există și aici, dar ăștia sunt pretutindeni. Luați ceea ce este bun și frumos dintr-o operă și folosiți-l în avantajul vostru. Prin urmare, cum zice și mesajul piesei, nu uita să fii copil.
2.Feli - Va urma
Pe Feli cred că o voi mai nominaliza în această colecție de muzică bună și frumoasă. Piesa este cunoscută datorită reclamei la LIDL. Meriți să fii surprins. Dar doar dacă „lași loc de 'va urma'”. Altfel, îți închizi niște porți care s-ar putea să îți fie de mare folos pe viitor. Mulți nu au știut să facă asta și nu au mai fost primiți înapoi nici după ce s-au întors cu coada între picioare.
3.Vița de Vie feat. Blue Noise - Luna și noi
O altă piesă cu mult prea puține vizualizări. Cred că e cea mai frumoasă piesă românească din ultimii ani. Și aș vrea ca toată lumea să simtă tipul de dragoste pe care îl transmite. Este o dragoste nevinovată, protectivă, Și e unul din motivele pentru care voi renunța la principiile mele și voi vrea să mă uit la filmul românesc „Ziua când am dat de aripi”.
4.Cred Că Sunt Extraterescu feat. Bean MC - Floare de Maidan
Melodia asta este incredibilă. O piesă despre dragostea de muzică. Pentru că AFO și Bean fac muzică frumoasă, fac exact ceea ce le place și transmit foarte mult prin melodiile lor. Nu este nicidecum mainstream, dar merită să asculți. Chiar s-ar putea să-ți placă. :)
5.Zdob și Zdub - Om cu inimă de lemn
Am vrut să postez versiunea asta a melodiei, pentru că mi se pare mai profundă. Reușește să transmită acel specific românesc. Nu este o melodie de băută, ci o piesă foarte profundă, în care vinul joacă rolul unei poțiuni magice care te transformă dintr-un „om cu inimă de lemn” care „de iubire nu dă semn”, într-un om asemănător unui „buștean” din care „să crească floare”.
6.Bosquito - Prieteni
O piesă simplă, fără prea multă promovare. Nu știu s-o fi văzut la TV decât de vreo 2-3 ori. Dar transmite un mesaj foarte frumos, acela al prieteniei. Ceva care s-a cam denaturat în ultimii ani, din cauze... mă rog, știți și voi de ce. Aici e vorba despre prietenie adevărată, o altă piesă foarte frumoasă făcută de Bosquito. Dar e vreo surpriză că ei fac muzică bună?
7.Adda - Lupii
Am mai vorbit despre „Lupii”. Are atât de multe înțelesuri, încât mai mult ca sigur mi-au scăpat destule elemente de analizat. Dar... se poate fac muzică și în mainstream. Iar următoarea nominalizată chiar a fost un mare hit.
8.Feli - Creioane colorate
Asta este ultima piesă din acest scurt colaj. E o nouă trimitere la viața frumoasă a copilăriei, alături de o doză de optimism, „Lumea noastră-i desenată în creioane colorate”.
Deci da, se poate. Dacă se vrea, se poate. Se pot face lucruri bune și frumoase, dar mulți ipocriți o ard gen „dacă publicul cere târfe crăcănate și manele...”. Publicul nu cred că cere așa ceva. Pur și simplu nu are la ce să se uite, pentru că presa dorește „profit rapid și sigur”. Cu toate astea, jumătate din trusturi sunt în insolvență, iar un sfert sunt chiar în faliment. În ceea ce privește asta, chiar cred că este dorința publicului.
vineri, 22 aprilie 2016
sâmbătă, 16 aprilie 2016
Haters gonna hate, but...
În muzică există un număr uriaș de artiști. Unii sunt mai talentați, alții parcă n-au nicio treabă cu muzica. Dar nu ar fi corect să considerăm că nu ar putea să facă și niște piese foarte reușite, poate chiar incredibil de profunde. Sunt destule astfel de piese care le scapă din vedere așa-zișilor „hateri” care consideră că acei artiști considerați „comerciali” nici măcar nu merită ascultați. Printre artiștii pe care îi voi nominaliza aici sunt și unii pe care nu-i prea înghit.
1.Grasu XXL feat. Guess Who & Florin Chilian - Dl. Destin
Grasu XXL este un veteran al hip hop-ului românesc. Cum zicea și pe o piesă, „fac rap din '95”. Omul este foarte bun în ceea ce face, are un flow mai altfel față de ceilalți emcees din muzica românească. Și, pe lângă asta, a lansat unele dintre cele mai tari piese. Nu trebuie să uităm că apare pe melodia „Îngeri pierduți”, împreună cu Caddy și Mario. Acum vreo 10 ani lansa albumul „Curaj”, de pe care melodia cu același titlu este unul dintre cele mai puternice manifeste din muzica românească; dar destul de puțin apreciat în comparație cu valoarea sa. „Dl. Destin” este o piesă despre neprevăzut, dar și o provocare adresată destinului, care este considerat în mod tradițional a fi inevitabil. Rolul jucat de Florin Chilian este straniu, pentru că... a răspuns provocării. Da, el este Dl. Destin.
2.Anna Lesko feat. Alex Velea - Nu mai am timp
Poate că nu este atât de profundă ca prima melodie nominalizată, dar arată clar că cei doi artiști știu să facă muzică bună și frumoasă, în ciuda controverselor care-i înconjoară. Aparent, este doar o altă piesă de dragoste rezultată dintr-o colaborare între o ea și un el. E un pic mai mult de atât, pentru că arată o maturitate artistică surprinzătoare a Annei, dar îl și promovează într-un mod constructiv pe Alex Velea, pe vremea aia, proaspăt câștigător al unui talent-show.
3.B.o.B. feat. Hayley Williams - Airplanes
Ăsta a fost un hit interstelar acum vreo 6 ani. O să mă refer strict la B.o.B., un MC care se remarcase prin mixtape-uri de foarte bună calitate înainte să ajungă în mainstream. Dar apoi a ieșit în față cu „Beautiful girls” - colaborare cu Bruno Mars - și au început să apară contestatari. Ce-i drept, omul păstrează multă calitate în flow, în versuri. Nu este tocmai comercial (gen... comercial-stupid) ca unii dintre rapperii apăruți ca ciupercile după ploaie în ultimii ani. „Airplanes” chiar este o piesă frumoasă, despre dorința de a schimba ceva în viața noastră și apelarea la niște superstiții copilărești pentru a spera ca dorințele să se împlinească. Mai mult sau mai puțin profund, dar e altceva în comparație cu restul pieselor din mainstream.
4.Lil' Wayne feat. Bruno Mars - Mirror
Iată, Lil' Wayne e unul dintre artiștii pe care nu-i suport. Cu toate astea, apreciez melodia „Mirror”, care cred că a fost un adevărat apogeu al creației artistice pentru el. E o piesă despre căutarea sinelui. În călătoria pentru găsirea sinelui, eul întâlnește numeroase obstacole, din cauza cărora uneori este pe punctul de a ceva. Totuși, nu o face. Ajunge în fața oglinzii, față în față cu propria persoană, și se încurajează să meargă mai departe.
5.Kanye West feat. Chris Martin - Homecoming
Să fim serioși, Kanye West este unul dintre personajele de care s-a făcut cel mai mult mișto în ultimii ani, atât din cauza muzicii foarte proaste pe care a făcut-o, cât și din cauza anumitor ieșiri... nu excentrice; Lady Gaga s-ar simți complet jignită dacă l-aș numi pe ăsta excentric. Ieșirile lui au fost de-a dreptul cretine. Dar aici vorbim despre o melodie foarte reușită, din perioada când încă mai știa să facă și muzică. „Homecoming” este o piesă despre întoarcerea acasă. Nostalgie, melancolie... în stilul dubios Kanye West. Dar tot e o piesă reușită. Iar prezența lui Chris Martin pe refren ridică mult melodia.
6.Katy Perry - Firework
Mie chiar îmi place Katy, mi se pare o artistă talentată, cu melodii foarte reușite. Bine, uneori a mai dat-o în bară și a mai lansat ceva cel puțin ciudat, dar nu e cazul piesei „Firework”. Este foarte pozitivă, cu mesaje de încurajare către toți cei care întâmpină greutăți în viață. Greutăți de orice fel - boli grave, discriminare religioasă, sexuală sau de gen, miștouri gratuite legate de greutate sau alte aspecte fizice etc.
7.The Black Eyed Peas feat. Justin Timberlake - Where is the love?
Atunci când te gândești la trupa asta, îți vin în minte niște melodii foarte trăznite, apariția dubioasă a lui will.I.am, hiturile lui dubioase. Dar, fără îndoială, și ăsta a fost un hit uriaș. Păi a fost prima opțiune pe YouTube când am scris în search bar „Black Eyed Peas”. Trupa e trăznită, dar asta nu înseamnă că nu sunt niște artiști foarte buni și cu suflet. Iar „Where is the love” a venit cumva pe fondul șocului cauzat de 9/11.
8.Cabron feat. Deliric - Țara arde
Cabron e un MC destul de controversat din cauza alegerilor pe care le-a făcut în carieră. Țin minte că era contestat și pe vremea când făcea parte din Codu Penal, împreună cu Shoby; acum, aceiași hateri de atunci ridică în slăvi albumele alea vechi - „În familie (Pentru bani” (2003) și „Pe viață” (2005). Mie mi se pare că există o evoluție clară din punct de vedere artistic. Cabron, cu toate că nu este un MC care să iasă în evidență prin jocuri de cuvinte sau versuri cu multiple înțelesuri, are capacitatea de a transmite niște mesaje sociale foarte puternice, prin niște piese reușite.
9.Holograf - Fără ea
Aș fi putut alege aproape orice melodie pe care Holograf a lansat-o în ultimii 20 de ani. Contestațiile la adresa lor poate nu sunt atât de evidente, dar este cumva tot o controversă de genul „sunt comerciali”. Și, într-adevăr, Holograf nu mai cântă rock. E pop-rock, cel mult, dar asta nu înseamnă că trupa nu mai produce muzică bună. Am ales „Fără ea”, pentru că e o piesă specială pentru mine. O piesă de dragoste, care, la prima audiție, poate nu pare atât de sensibilă și pătrunzătoare ca „Și n-am iubit pe nimeni” sau „Să nu-mi iei niciodată dragostea”, dar, la o audiție mai atentă, percepția se va schimba.
10.DOC & Motzu - Doc Quijote
O piesă pe care o consider cea mai reprezentativă pentru poporul român în zilele noastre. Dar DOC „s-a vândut”, că a „semnat cu HaHaHa”, iar „conflictul” cu Ombladon a făcut doar să dea apă la moară unor copilași dornici să se umfle în pene pe internet. Mie mi se pare că muzica lui DOC sună foarte bine; nu contează că acum este la casa de producție a lui Smiley și Velea. El e un artist mult prea tare și inteligent; va face muzică bună în continuare, deși va fi considerat „comercial” de către hateri.
1.Grasu XXL feat. Guess Who & Florin Chilian - Dl. Destin
Grasu XXL este un veteran al hip hop-ului românesc. Cum zicea și pe o piesă, „fac rap din '95”. Omul este foarte bun în ceea ce face, are un flow mai altfel față de ceilalți emcees din muzica românească. Și, pe lângă asta, a lansat unele dintre cele mai tari piese. Nu trebuie să uităm că apare pe melodia „Îngeri pierduți”, împreună cu Caddy și Mario. Acum vreo 10 ani lansa albumul „Curaj”, de pe care melodia cu același titlu este unul dintre cele mai puternice manifeste din muzica românească; dar destul de puțin apreciat în comparație cu valoarea sa. „Dl. Destin” este o piesă despre neprevăzut, dar și o provocare adresată destinului, care este considerat în mod tradițional a fi inevitabil. Rolul jucat de Florin Chilian este straniu, pentru că... a răspuns provocării. Da, el este Dl. Destin.
2.Anna Lesko feat. Alex Velea - Nu mai am timp
Poate că nu este atât de profundă ca prima melodie nominalizată, dar arată clar că cei doi artiști știu să facă muzică bună și frumoasă, în ciuda controverselor care-i înconjoară. Aparent, este doar o altă piesă de dragoste rezultată dintr-o colaborare între o ea și un el. E un pic mai mult de atât, pentru că arată o maturitate artistică surprinzătoare a Annei, dar îl și promovează într-un mod constructiv pe Alex Velea, pe vremea aia, proaspăt câștigător al unui talent-show.
3.B.o.B. feat. Hayley Williams - Airplanes
Ăsta a fost un hit interstelar acum vreo 6 ani. O să mă refer strict la B.o.B., un MC care se remarcase prin mixtape-uri de foarte bună calitate înainte să ajungă în mainstream. Dar apoi a ieșit în față cu „Beautiful girls” - colaborare cu Bruno Mars - și au început să apară contestatari. Ce-i drept, omul păstrează multă calitate în flow, în versuri. Nu este tocmai comercial (gen... comercial-stupid) ca unii dintre rapperii apăruți ca ciupercile după ploaie în ultimii ani. „Airplanes” chiar este o piesă frumoasă, despre dorința de a schimba ceva în viața noastră și apelarea la niște superstiții copilărești pentru a spera ca dorințele să se împlinească. Mai mult sau mai puțin profund, dar e altceva în comparație cu restul pieselor din mainstream.
4.Lil' Wayne feat. Bruno Mars - Mirror
Iată, Lil' Wayne e unul dintre artiștii pe care nu-i suport. Cu toate astea, apreciez melodia „Mirror”, care cred că a fost un adevărat apogeu al creației artistice pentru el. E o piesă despre căutarea sinelui. În călătoria pentru găsirea sinelui, eul întâlnește numeroase obstacole, din cauza cărora uneori este pe punctul de a ceva. Totuși, nu o face. Ajunge în fața oglinzii, față în față cu propria persoană, și se încurajează să meargă mai departe.
5.Kanye West feat. Chris Martin - Homecoming
Să fim serioși, Kanye West este unul dintre personajele de care s-a făcut cel mai mult mișto în ultimii ani, atât din cauza muzicii foarte proaste pe care a făcut-o, cât și din cauza anumitor ieșiri... nu excentrice; Lady Gaga s-ar simți complet jignită dacă l-aș numi pe ăsta excentric. Ieșirile lui au fost de-a dreptul cretine. Dar aici vorbim despre o melodie foarte reușită, din perioada când încă mai știa să facă și muzică. „Homecoming” este o piesă despre întoarcerea acasă. Nostalgie, melancolie... în stilul dubios Kanye West. Dar tot e o piesă reușită. Iar prezența lui Chris Martin pe refren ridică mult melodia.
6.Katy Perry - Firework
Mie chiar îmi place Katy, mi se pare o artistă talentată, cu melodii foarte reușite. Bine, uneori a mai dat-o în bară și a mai lansat ceva cel puțin ciudat, dar nu e cazul piesei „Firework”. Este foarte pozitivă, cu mesaje de încurajare către toți cei care întâmpină greutăți în viață. Greutăți de orice fel - boli grave, discriminare religioasă, sexuală sau de gen, miștouri gratuite legate de greutate sau alte aspecte fizice etc.
7.The Black Eyed Peas feat. Justin Timberlake - Where is the love?
Atunci când te gândești la trupa asta, îți vin în minte niște melodii foarte trăznite, apariția dubioasă a lui will.I.am, hiturile lui dubioase. Dar, fără îndoială, și ăsta a fost un hit uriaș. Păi a fost prima opțiune pe YouTube când am scris în search bar „Black Eyed Peas”. Trupa e trăznită, dar asta nu înseamnă că nu sunt niște artiști foarte buni și cu suflet. Iar „Where is the love” a venit cumva pe fondul șocului cauzat de 9/11.
8.Cabron feat. Deliric - Țara arde
Cabron e un MC destul de controversat din cauza alegerilor pe care le-a făcut în carieră. Țin minte că era contestat și pe vremea când făcea parte din Codu Penal, împreună cu Shoby; acum, aceiași hateri de atunci ridică în slăvi albumele alea vechi - „În familie (Pentru bani” (2003) și „Pe viață” (2005). Mie mi se pare că există o evoluție clară din punct de vedere artistic. Cabron, cu toate că nu este un MC care să iasă în evidență prin jocuri de cuvinte sau versuri cu multiple înțelesuri, are capacitatea de a transmite niște mesaje sociale foarte puternice, prin niște piese reușite.
9.Holograf - Fără ea
Aș fi putut alege aproape orice melodie pe care Holograf a lansat-o în ultimii 20 de ani. Contestațiile la adresa lor poate nu sunt atât de evidente, dar este cumva tot o controversă de genul „sunt comerciali”. Și, într-adevăr, Holograf nu mai cântă rock. E pop-rock, cel mult, dar asta nu înseamnă că trupa nu mai produce muzică bună. Am ales „Fără ea”, pentru că e o piesă specială pentru mine. O piesă de dragoste, care, la prima audiție, poate nu pare atât de sensibilă și pătrunzătoare ca „Și n-am iubit pe nimeni” sau „Să nu-mi iei niciodată dragostea”, dar, la o audiție mai atentă, percepția se va schimba.
10.DOC & Motzu - Doc Quijote
O piesă pe care o consider cea mai reprezentativă pentru poporul român în zilele noastre. Dar DOC „s-a vândut”, că a „semnat cu HaHaHa”, iar „conflictul” cu Ombladon a făcut doar să dea apă la moară unor copilași dornici să se umfle în pene pe internet. Mie mi se pare că muzica lui DOC sună foarte bine; nu contează că acum este la casa de producție a lui Smiley și Velea. El e un artist mult prea tare și inteligent; va face muzică bună în continuare, deși va fi considerat „comercial” de către hateri.
vineri, 8 aprilie 2016
Controversa muzicală
Acum vreo 20 și ceva de ore, a apărut o piesă care a iscat noi controverse, cu toate că mesajul este unul foarte frumos, realist și creștinesc. De fapt, nu Iisus a fost cel care i-a alungat pe cei care vindeau porumbei și schimbau bani în templu? Biserica este un loc în care te rogi și te reculegi; nu faci comerț în biserică, întrucât se știe că banul pângărește. Sau poate că și Iisus a fost cam dur atunci când a „răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele acelor ce vindeau porumbei.” (Marcu, 11:15). Iisus a refuzat bogățiile. El a spălat picioarele unor oameni cât se poate de obișnuiți. Și tot așa. Oricum, ideea este că etalonul spre care ar trebui să tindem este Iisus Hristos și se pare că avem nevoie întruna să ne aducă aminte cineva de asta. Indiferent de cine te îndrumă.
Apoi că „Dumnezeu preferă lemnul”. Luată mot-a-mot, ideea asta parcă ar spune că Dumnezeu încurajează defrișările pentru ca din lemn să fie construite biserici. Dar lemnul este folosit ca o primă metaforă pentru smerenie, acea calitate pe care o au tot mai puțini oameni în societatea contemporană. Tocmai din cauza lipsei smereniei tindem să interpretăm greșit metaforele în care apare, așa cum se întâmplă și în cazul clasicului „întoarce și obrazul celălalt” - aici, o persoană ignorantă sau răuvoitoare ar putea spune că ești îndemnat să fii prost, când colo, ești îndemnat să fii smerit. Așa se întâmplă când nu-i dai omului mură-n gură, ca să-nțeleagă și el despre ce e vorba în propoziție.
„Lemnul și spațiile mici” completează metafora de smerenie și modestie. Luxul ostentativ pe care unele fețe bisericești îl afișează - nu numai la noi - în niște vremuri atât de ciudate, în care omul tinde să se depărteze de Dumnezeu, arată doar cât mult a degenerat această instituție cu niște baze atât de frumoase. Dumnezeu ne îndeamnă să ne iubim între noi, să ne ajutăm, să ne înțelegem. În schimb, au loc numeroase abuzuri de putere și în cadrul Bisericii. Trecând peste asta, i-ați auzit pe marii noștri duhovnici vorbind? I-ați văzut cum arătau? Ei aveau o atitudine frumoasă, smerită, și duceau cuvântul lui Dumnezeu mai departe, către noi. Dar noi îl primim? La ce comentarii am văzut la unele clipuri cu mari duhovnici, unii chiar îl resping categoric.
Și o ultimă observație, tot despre oameni ai Bisericii. În calendarul creștin-ortodox sunt cinstiți numeroși sfinți mucenici, cuvioși, ierarhi, martiri etc. Cea mai importantă caracteristică a lor este credința uriașă în Dumnezeu, în ciuda tuturor opreliștilor și prigoanelor; pe locul doi în „topul” caracteristicilor lor sunt smerenia și modestia de care au dat dovadă în viața lor, de multe ori foarte scurtă. Poate cei care au cea mai mare apropiere de Dumnezeu sunt pustnicii. Aceia care își improvizează o chilie - în munte, își construiesc una din lemn sau... alte metode - și se roagă zi și noapte. Modestie și smerenie. Asta înseamnă modestie și smerenie. Ați fost vreodată în chilia unui astfel de pustnic? Ar trebui s-o faceți; ați înțelege mult mai bine ce înseamnă creștinismul trăit la intensitate maximă.
Foarte mulți au sărit la gâtul celor care cântă melodia asta. Foarte mulți iau textul mot-a-mot și refuză să-i găsească înțelesul, care este foarte simplu, de altfel. Foarte mulți consideră piesa asta un atac la adresa „credinței strămoșești” - Doamne ferește! Foarte mulți consideră că există probleme mai mari în România decât Catedrala Mântuirii Neamului - sunt probleme relativ apropiate ca intensitate, iar de undeva tot trebuie început, altfel nu vom reuși să evoluăm. Și foarte mulți îi contestă pe unii dintre „prietenii” celor de la Taxi - oh, da, iudeomasoneria în chiloți de tablă.
Nu sunt împotriva Catedralei Mântuirii Neamului!
Nu sunt împotriva credinței strămoșești!
Nu Îl neg pe Dumnezeu - dimpotrivă, Îl iubesc!
Nu spun că toți preoții sunt la fel - în orice domeniu există și bălării.
Știu că sunt catedrale uriașe și în alte țări din lume, dar la noi e cu totul altceva - alea sunt foarte vechi, a noastră se construiește în niște vremuri foarte tulburi.
Una peste alta, dacă se va construi, sper ca în această Catedrală să existe loc pentru Dumnezeu...
Apoi că „Dumnezeu preferă lemnul”. Luată mot-a-mot, ideea asta parcă ar spune că Dumnezeu încurajează defrișările pentru ca din lemn să fie construite biserici. Dar lemnul este folosit ca o primă metaforă pentru smerenie, acea calitate pe care o au tot mai puțini oameni în societatea contemporană. Tocmai din cauza lipsei smereniei tindem să interpretăm greșit metaforele în care apare, așa cum se întâmplă și în cazul clasicului „întoarce și obrazul celălalt” - aici, o persoană ignorantă sau răuvoitoare ar putea spune că ești îndemnat să fii prost, când colo, ești îndemnat să fii smerit. Așa se întâmplă când nu-i dai omului mură-n gură, ca să-nțeleagă și el despre ce e vorba în propoziție.
„Lemnul și spațiile mici” completează metafora de smerenie și modestie. Luxul ostentativ pe care unele fețe bisericești îl afișează - nu numai la noi - în niște vremuri atât de ciudate, în care omul tinde să se depărteze de Dumnezeu, arată doar cât mult a degenerat această instituție cu niște baze atât de frumoase. Dumnezeu ne îndeamnă să ne iubim între noi, să ne ajutăm, să ne înțelegem. În schimb, au loc numeroase abuzuri de putere și în cadrul Bisericii. Trecând peste asta, i-ați auzit pe marii noștri duhovnici vorbind? I-ați văzut cum arătau? Ei aveau o atitudine frumoasă, smerită, și duceau cuvântul lui Dumnezeu mai departe, către noi. Dar noi îl primim? La ce comentarii am văzut la unele clipuri cu mari duhovnici, unii chiar îl resping categoric.
Și o ultimă observație, tot despre oameni ai Bisericii. În calendarul creștin-ortodox sunt cinstiți numeroși sfinți mucenici, cuvioși, ierarhi, martiri etc. Cea mai importantă caracteristică a lor este credința uriașă în Dumnezeu, în ciuda tuturor opreliștilor și prigoanelor; pe locul doi în „topul” caracteristicilor lor sunt smerenia și modestia de care au dat dovadă în viața lor, de multe ori foarte scurtă. Poate cei care au cea mai mare apropiere de Dumnezeu sunt pustnicii. Aceia care își improvizează o chilie - în munte, își construiesc una din lemn sau... alte metode - și se roagă zi și noapte. Modestie și smerenie. Asta înseamnă modestie și smerenie. Ați fost vreodată în chilia unui astfel de pustnic? Ar trebui s-o faceți; ați înțelege mult mai bine ce înseamnă creștinismul trăit la intensitate maximă.
Foarte mulți au sărit la gâtul celor care cântă melodia asta. Foarte mulți iau textul mot-a-mot și refuză să-i găsească înțelesul, care este foarte simplu, de altfel. Foarte mulți consideră piesa asta un atac la adresa „credinței strămoșești” - Doamne ferește! Foarte mulți consideră că există probleme mai mari în România decât Catedrala Mântuirii Neamului - sunt probleme relativ apropiate ca intensitate, iar de undeva tot trebuie început, altfel nu vom reuși să evoluăm. Și foarte mulți îi contestă pe unii dintre „prietenii” celor de la Taxi - oh, da, iudeomasoneria în chiloți de tablă.
Nu sunt împotriva Catedralei Mântuirii Neamului!
Nu sunt împotriva credinței strămoșești!
Nu Îl neg pe Dumnezeu - dimpotrivă, Îl iubesc!
Nu spun că toți preoții sunt la fel - în orice domeniu există și bălării.
Știu că sunt catedrale uriașe și în alte țări din lume, dar la noi e cu totul altceva - alea sunt foarte vechi, a noastră se construiește în niște vremuri foarte tulburi.
Una peste alta, dacă se va construi, sper ca în această Catedrală să existe loc pentru Dumnezeu...
joi, 7 aprilie 2016
Gratis iz better
Suntem români, ne plac gratuitățile, nu-i așa? De fapt, cui nu-i plac? De-asta sunt pline magazinele astea de discount, atât la noi, cât și în străinătate. Apare câte o ofertă, iar oamenii răsar de nicăieri pentru a beneficia de ea. Poate că la noi se mai explică chestia asta, că România e o țară sărăcită (evit să spun săracă, fiindcă avem atâtea chestii aici, încât chiar am putea fi o mare economie a Europei, cu puțină bunăvoință) și e un pic mai dificil să dai bani mulți pe lucruri care nu sunt de strictă necesitate. Dar la noi avem de-a face cu ceva ce ne este specific. Da, românismele alea pe care cei mai mulți le condamnă, dar le și practică.
Și azi s-a întâmplat cam așa... În weekend am văzut pe Facebook că urmează să aibă loc un eveniment foarte fain, cu muzică de Mozart, la Palatul Șuțu. Serios, ce poate fi mai fain decât muzică clasică într-un palat? E de vis, aproape că ajungi să călătorești în timp. Și, când să spui că o să călătorești în timp și o să te cultivi cu niște muzică bună, te lovești de românisme din alea în doze foarte, foarte mari. Mai pe scurt, aglomerație. Și, până la urmă, de ce m-am mai mirat de asta? Concertul era gratis. Pentru că gratis iz better.
Da, mare, mare aglomerație la Palatul Șuțu în jurul orei 6:30, adică cu jumătate de oră înainte începerii concertului. Eram cu o colegă și ne îndreptam spre Palatul Șuțu. De la distanță, nu părea să fie atât de rău. I-am spus, așa, mai în glumă, mai în serios, că nu sunt atât de mulți și... poate prindem unul din cele 100 de locuri. Trecurăm noi prin pasajul de la Universitate, urcarăm scările și văzurăm armata lui Genghis Khan aflată în fața palatului. Ne uitarăm unul la celălalt și ne întrebarăm din priviri dacă să continuăm ori nu. Și am mers mai departe, că poate-poate...
Că poate ce? În Palatul Șuțu cică sunt 100 de locuri - e normal, nici nu-i atât de mare - iar doar afară eram peste 100. Și tot mai veneau din urma noastră, deci urma să fie ceva gen care pe care. Erau tot felul de oameni acolo... Studenți, elevi, pensionari, familiști. Toți uimiți de ce era acolo. Unii mă mai și împingeau din spate în purul stil românesc. Alții se foiau de colo-colo. Nu știu cum, dar am ajuns aproape de ușa de la intrare; mă rog, de una dintre ele. Lângă cealaltă erau niște fete dintr-o țară străină, care făceau cunoștință cu tipul ăsta de românisme.
Înăuntru, pentru că palatul are vedere în interior, erau deja vreo... foarte mulți oameni. Nu pot să estimez câți erau. Cert e că unii stăteau pe scări, alții erau îngrămădiți, iar o altă tranșă de însetați după cultură era gata să intre. Asta, în timp ce afară erau 20 și multe grade într-o zi obișnuită de aprilie. Văzându-i pe cei din interior și simțind căldura de afară, i-am zis colegei mele:
-Pariu că n-au dat drumul la aerul condiționat?
La auzul replicii mele, s-au întors mai multe persoane la mine și au zâmbit aprobator. Normal că nu era dat drumul la aerul condiționat.
Oricum, șansele ca noi să ne bucurăm de muzica lui Mozart scădeau cu fiecare secundă care trecea. În timp ce persoanele din interior cel mai probabil fierbeau în suc propriu, în urma noastră mai veneau alte grupuri de oameni. Alții s-au descurajat și au plecat, uimiți de românismele la care asistaseră. La un moment dat, a ieșit din palat paznica și ne-a spus că nu mai intră nimeni, fiindcă cei dinăuntru erau deja înghesuiți și era și foarte cald - exact cum anticipasem, nu se dăduse drumul la aerul condiționat. Sau, chiar dacă fusese dat drumul, nu făcea față. Eu am zis atunci către paznică, în spirit de glumă:
-N-ar fi venit atâția, dacă ar fi fost cu bilete de intrare.
Altcineva m-a contrazis, spunând că ar fi venit mulți, că lumea e dornică de astfel de spectacole. Poate că este, dar mă îndoiesc că ar fi venit măcar 10 % din cei care au venit astăzi.
Nu vreau să par ipocrit sau ceva. Nici eu nu m-aș mai fi dus, dacă ar fi fost cu plată, fiindcă sunt student și... n-am bani. Nu acuz pe nimeni pentru că vine la spectacole gratuite. Eu acuz doar atitudinea asta dubioasă, de a te îmbulzi, de a împinge de parcă cel din fața ta nu ar avea, la rândul lui, pe cineva în față la distanța de 30 de centimetri. Așa ceva se întâmplă oriunde. În autobuz, la coadă la supermarket, în metrou, în tren. Și dacă e gratis, și dacă tre' să plătești.
Dar gratis iz better!
Și azi s-a întâmplat cam așa... În weekend am văzut pe Facebook că urmează să aibă loc un eveniment foarte fain, cu muzică de Mozart, la Palatul Șuțu. Serios, ce poate fi mai fain decât muzică clasică într-un palat? E de vis, aproape că ajungi să călătorești în timp. Și, când să spui că o să călătorești în timp și o să te cultivi cu niște muzică bună, te lovești de românisme din alea în doze foarte, foarte mari. Mai pe scurt, aglomerație. Și, până la urmă, de ce m-am mai mirat de asta? Concertul era gratis. Pentru că gratis iz better.
Da, mare, mare aglomerație la Palatul Șuțu în jurul orei 6:30, adică cu jumătate de oră înainte începerii concertului. Eram cu o colegă și ne îndreptam spre Palatul Șuțu. De la distanță, nu părea să fie atât de rău. I-am spus, așa, mai în glumă, mai în serios, că nu sunt atât de mulți și... poate prindem unul din cele 100 de locuri. Trecurăm noi prin pasajul de la Universitate, urcarăm scările și văzurăm armata lui Genghis Khan aflată în fața palatului. Ne uitarăm unul la celălalt și ne întrebarăm din priviri dacă să continuăm ori nu. Și am mers mai departe, că poate-poate...
Că poate ce? În Palatul Șuțu cică sunt 100 de locuri - e normal, nici nu-i atât de mare - iar doar afară eram peste 100. Și tot mai veneau din urma noastră, deci urma să fie ceva gen care pe care. Erau tot felul de oameni acolo... Studenți, elevi, pensionari, familiști. Toți uimiți de ce era acolo. Unii mă mai și împingeau din spate în purul stil românesc. Alții se foiau de colo-colo. Nu știu cum, dar am ajuns aproape de ușa de la intrare; mă rog, de una dintre ele. Lângă cealaltă erau niște fete dintr-o țară străină, care făceau cunoștință cu tipul ăsta de românisme.
Înăuntru, pentru că palatul are vedere în interior, erau deja vreo... foarte mulți oameni. Nu pot să estimez câți erau. Cert e că unii stăteau pe scări, alții erau îngrămădiți, iar o altă tranșă de însetați după cultură era gata să intre. Asta, în timp ce afară erau 20 și multe grade într-o zi obișnuită de aprilie. Văzându-i pe cei din interior și simțind căldura de afară, i-am zis colegei mele:
-Pariu că n-au dat drumul la aerul condiționat?
La auzul replicii mele, s-au întors mai multe persoane la mine și au zâmbit aprobator. Normal că nu era dat drumul la aerul condiționat.
Oricum, șansele ca noi să ne bucurăm de muzica lui Mozart scădeau cu fiecare secundă care trecea. În timp ce persoanele din interior cel mai probabil fierbeau în suc propriu, în urma noastră mai veneau alte grupuri de oameni. Alții s-au descurajat și au plecat, uimiți de românismele la care asistaseră. La un moment dat, a ieșit din palat paznica și ne-a spus că nu mai intră nimeni, fiindcă cei dinăuntru erau deja înghesuiți și era și foarte cald - exact cum anticipasem, nu se dăduse drumul la aerul condiționat. Sau, chiar dacă fusese dat drumul, nu făcea față. Eu am zis atunci către paznică, în spirit de glumă:
-N-ar fi venit atâția, dacă ar fi fost cu bilete de intrare.
Altcineva m-a contrazis, spunând că ar fi venit mulți, că lumea e dornică de astfel de spectacole. Poate că este, dar mă îndoiesc că ar fi venit măcar 10 % din cei care au venit astăzi.
Nu vreau să par ipocrit sau ceva. Nici eu nu m-aș mai fi dus, dacă ar fi fost cu plată, fiindcă sunt student și... n-am bani. Nu acuz pe nimeni pentru că vine la spectacole gratuite. Eu acuz doar atitudinea asta dubioasă, de a te îmbulzi, de a împinge de parcă cel din fața ta nu ar avea, la rândul lui, pe cineva în față la distanța de 30 de centimetri. Așa ceva se întâmplă oriunde. În autobuz, la coadă la supermarket, în metrou, în tren. Și dacă e gratis, și dacă tre' să plătești.
Dar gratis iz better!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)