Sunt destul de puține trupe ce reușesc să te treacă prin atâtea stări, de la veselie, fericire, dans, până la dor, dragoste, chiar și un soi de melancolie. Sunt destul de puține trupe cu o astfel de originalitate stranie, pentru că este stranie. Să fim serioși, ceva similar s-a mai realizat, dar ei au ceva aparte, pe care nu știu exact cum să-l definesc. Dar ei sunt una dintre trupele mele preferate încă de când eram copil - Zdob și Zdub.
Primul contact pe care l-am luat cu muzica lor a fost cam atunci când postul TV la care mă uitam cel mai des a devenit Atomic, adică prin 2002. Și am descoperit bijuteria asta:
Sau cel puțin așa credeam, că e primul contact. Îmi plăcea mult combinația asta de muzică rock cu influențe folclorice, dar ei îmi păreau cunoscuți. Încă nu știam de unde să-i iau. Și mi-am dat seama că îi știam de prin 2001, după ce am intrat iar în contact cu:
Da, am intrat iar în contact cu extratereștrii. Mi se părea o piesă tare simpatică, cu extratereștri, chestii; îmi plăceau mult filmele și serialele Sci-Fi pe vremea aia, iar perspectiva ca un țigan să fie răpit din șatră de extratereștri mi se părea foarte amuzantă. Și mi s-a părut în continuare o trupă amuzantă după ce am văzut clipul ăsta:
Și numele albumului pe care era piesa mi se părea genial: „450 de oi”. Un album pe care îl consider unul dintre cele mai mișto care au fost lansate în muzica românească și... unul dintre cele mai tari din mileniul ăsta. Pentru că aici mai avem și o piesă de nuntă:
Cu „Ștefănel și Mărioară”, lăutari, masa mare. Nuntă Extremală. Și totuși, cel mai mare hit de pe album a fost nebunia asta, pentru care au colaborat cu Surorile Osoianu:
Dar pe același album se afla și o piesă pe care am înțeles-o și apreciat-o ceva mai târziu. O piesă complexă, atât în privința compoziției, cât și a mesajului transmis. Poate și din cauza complexității și a puterii hitului „DJ Vasile”, „Cucușor” este uneori o piesă uitată a lor:
Iar prin 2005-2006 țin minte că ascultam o altă piesă nebună a lor, care mi se părea foarte simpatică:
Dar la nivel internațional au devenit celebri după participarea la Eurovision 2005, cu cea mai nebună melodie a lor:
Și totuși, Zdob și Zdub era o trupă veche. Povestea lor nu a început odată cu „Țiganii și OZN”, iar în 2006 au lansat un album Best-Of, numit „Ethnomecanica”, pe care l-am ascultat în heavy rotation pe atunci. Și astfel am ajuns să îndrăgesc melodii ca:
Sau...
Sau reinterpretarea asta a Horei Cosmice:
Și, bineînțeles, minunea asta:
O perioadă de timp ei nu au mai scos melodii foarte cunoscute... în spațiul românesc. Pentru că în 2010 au lansat un album în limba rusă. Nu știu exact ce conține, poate e frumos, dar eu prefer să-i ascult într-o limbă în care să înțeleg. Și au mai participat o dată la Eurovision, în 2011, cu o melodie la fel de nebună ca „Bunica bate toba”:
Iar show-ul a fost foarte simpatic, cu căciulile alea dubioase, cât toate zilele și nopțile, și cu îngerașa aia care se plimbă pe scenă cu un monociclu. 2013 a venit cu un nou album al Zdubilor, „Basta Mafia”, cu un sound care combina nebunia și veselia cu o profunzime incredibilă. Hitul a fost, în mod evident, ăsta:
Dar pe acest album se găsește și cea mai frumoasă melodie a lor. Iar versiunea de pe album este superbă, are un farmec și mai puternic decât versiunea din videoclip, căpătând chiar aspectul unui descântec, așa cum au făcut și în „Cucușor”. Atunci când Roman Iagupov începe să cânte la rând strofele ca pe un refren prelungit are loc adevărata magie. Din păcate nu am găsit pe YouTube versiunea de pe album, dar...
Este o adevărată bijuterie de melodie. La fel cum sunt și alte piese profunde de pe acest album:
Și o altă piesă foarte interesantă și complexă, despre cel pe care manualele de istorie din învățământul preuniversitare îl consideră întemeietor al Moldovei, dar îl și acuză cumva că a fost credincios regelui Ungariei, care l-a trimis să întemeieze o marcă de apărare. Ooo... să-l uităm pe Dragoș Vodă; adevăratul întemeietor e Bogdan, no? Eh, de fapt întemeietorul este Dragoș Vodă, indiferent dacă vă place sau nu. Iar Zdubii au cântat cumva legenda lui:
Iar ei chiar sunt patrioți:
Și of, ce chin, ce dor, ce jale...
Și o ultimă piesă, care ar fi ieșit foarte, foarte tare, dacă nu se implica și repărașul ăla bănățean, care prin 2005 umbla teleleu:
Chiar sunt curios ce mai pregătesc băieții de la Zdob și Zdub. Nu am inclus piese în limba rusă nu din naționalism sau ceva de genul, ci pentru că fie nu-mi plac atât de mult, fie nu le știu. Oricum, sunt convins că vor continua să facă muzică de calitate.
Big UP, Zdob și Zdub!
