Călătorii în timp

Acum 70 și ceva de ani, un om genial a făcut un experiment nebunesc cu privire la un fenomen la care mulți oameni visează în zilele noastre: călătoria în timp. Sunt destul de puțin informat în acest domeniu, așa că nu o să dau detalii tehnice. Știu sigur un lucru: experimentul acesta nebunesc nu a dat rezultatele scontate, iar geniul, în înțelepciunea sa, nu a dorit să îl repete. Omenirea nu era pregătită pentru așa ceva și este greu de zis dacă va fi vreodată. Unii savanți spun că ar fi posibil să călătorești în timp, dar doar în trecut. Alții că ar fi posibil să călătorești și în viitor, și în trecut. De asemenea, există și destui sceptici, care consideră că este imposibil să călătorești în timp. Părerea mea este irelevantă și fantezistă, având în vedere că, exact așa cum am zis mai sus, nu am cunoștințe în domeniu. Dar mi-aș dori să poată fi posibilă măcar o călătorie în timp a conștiinței, să vezi ce este acolo, dar să nu poți schimba nimic. Iar această călătorie în timp să se poată face în ambele direcții - trecut sau viitor. Implicațiile unei astfel de călătorii în timp ar da naștere unor paradoxuri temporale, pentru că... Să zicem că te vezi pe tine peste 20 de ani. Ai un anumit loc de muncă, un anumit statut, o anumită viață și mentalitate etc. Apoi te întorci în prezent, știi ce ai văzut și ești fericit că o să ajungi așa. Dar oare vei ajunge? Cum vei ajunge? Pentru că atunci când conștiința ta a călătorit 20 de ani în viitor nu a primit informații despre modul în care s-au desfășurat evenimentele până la momentul respectiv. Prin urmare, cărțile nu sunt jucate, iar lucrurile pot oricând să pornească pe un alt drum. Din cauza asta tind mai degrabă spre a crede că, dacă este posibilă călătoria în timp (chiar și numai cea a conștiinței), ea s-ar putea face doar spre trecut. Astfel nu ar exista riscul creerii unor paradoxuri temporale. Teoretic, trecutul este scris deja (și nu mă refer la cronici, lucrări istorice sau la alte însemnări care au o oarecare doză de subiectivism), iar tot ce ar face călătorul ar fi să îl cunoască mai îndeaproape.
Normal, acest animal cumplit care este omul își dorește mai mult, și mai mult, tot mai mult. Dar acest „mai mult” îl va distruge la un moment dat. Mă refer acum la posibilitatea să se construiască o mașină a timpului, iar călătorul să se poată implica în anumite evenimente și să schimbe cursul istoriei. Einstein (și nu numai) ne-a învățat că totul este relativ, chiar și timpul. Dar totul funcționează într-o anumită ordine. Odată schimbată ordinea, pot apărea complicații care mai de care mai ciudate. Iar odată apărute aceste complicații, ele vor fi din ce în ce mai greu de remediat, până când, eventual, totul va dispărea în neant. Prin urmare, dorința de „mai mult” trebuie tratată cu foarte mare prudență, iar călătoria în timp ipotetică să se facă numai în condițiile în care călătorul nu poate schimba lucrurile la care este martor.
Totuși, o călătorie în timp se poate face și cu ajutorul diverselor surse, izvoare sau opere pe care oamenii din trecut le-au lăsat posterității. Citești o poezie de George Coșbuc în care îți este descris un sat sau munca de la țară, iar cu ajutorul imaginației călătorești cu aproape 100 de ani în trecut. Citești un roman de Dostoievski sau Dickens și călătorești cu 100 și ceva de ani în trecut în Rusia sau Anglia secolului al XIX-lea; ești martor la situațiile prezentate în romane, dar îți imaginezi și alte situații ipotetice din perioada respectivă. La fel, poți să asculți o melodie a lui Louis Armstrong (perioada târzie) sau Frank Sinatra și te transporți în „The Golden Age”. Și așa mai departe...
Eu sunt și nu sunt un fan al epocii în care trăiesc. Viața în fiecare perioadă din istorie are avantajele și dezavantajele ei, iar eu încerc să găsesc întotdeauna soluția cea mai bună; încerc să privesc lucrurile într-un mod cât mai realist cu putință, cu toate că sunt conștient că tot ce știu despre trecut este manipulatoriu într-o oarecare măsură, din cauza subiectivismului autorilor și a tehnologiei încă destul de puțin avansate (în opinia mea) pentru a putea oferi o imagine fidelă a vieții din urmă cu peste... 10.000 de ani, să zicem. Sunt dispute și în ceea ce privește evenimente actuale, ce să mai zicem despre cele de atunci?! Din cauza asta consider că o călătorie în trecut a conștiinței ar deschide foarte mult ochii oamenilor. Și dacă va exista ocazia să fiu parte a unui proiect de călătorie în timp, îl voi sprijini cu tot ce pot.
Până atunci, să călătorim în timp până prin anii 80, în „The Land Down Under”. :)