Se știe că omul este un animal foarte ciudat, crud și perfid. Biblia ne învață că a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar mi-e destul de greu să cred că e adevărat. Este o idee scoasă din context și cu multe însemnătăți. Știți cum se spune, doi oameni pot să se uite la ceva, dar să vadă două lucruri cu totul diferite. La fel se întâmplă și atunci când citești. Tu poți să interpretezi într-un fel ce a vrut să spună autorul X, prietenul tău poate să vadă altceva, eu pot să înțeleg o chestie cu totul diferită de ce ați înțeles voi și așa mai departe. O carte care este pe cât de apreciată și slăvită, pe atât de controversată, ca Biblia, nu avea cum să scape de diferitele interpretări. Deci omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar oare este vorba despre trup? Dumnezeu poate să ia orice formă Își dorește, El nu are o înfățișare anume; astea sunt elemente lumești. Imaginația noastră poate doar să se joace și să-L înfățișeze în mii și mii de feluri, și tot degeaba. Omul, ca animal, a fost creat de Dumnezeu, dar nu după chipul și asemănarea Lui. Dacă vorbim însă despre partea abstractă, nevăzută, adică despre suflet, aici este cu totul altă poveste. Toate ființele vii au suflet, dar din cauza aroganței pe care o afișează omul de mii de ani, el poate să creadă că animalele nu au.
Deci omul este specia superioară... cică. Are conștiință de sine și ar fi singurul dintre toate cu această capacitate minunată, care se poate transforma uneori într-un blestem atât pentru propria persoană, cât și pentru tot ce se află în jurul său. Spune că este specia superioară, cu toate că se pot observa mai multe calități „umane” la diferite animale, decât la om. Asta este societatea în care trăim. Tehnologia tinde să aibă un cuvânt tot mai important de spus în viața de zi cu zi, în timp ce sufletul omului zace acolo, într-un soi de hibernare combinată cu o indiferență mârșavă. Și postarea asta nu este 100 % referitoare la religie. Până la urmă, toate religiile au în frunte oameni și propăvăduiesc aceleași lucruri: pace, iubire, înrajutorare. Doar că zeul este denumit altfel. Iar interpretarea vine și ea ca o bomboană pusă pe colivă, distrugând esența frumoasă a religiilor și îndemnându-i pe neștiutori fie să dea bani, fie să își omoare aproapele în numele divinității... Oricum, omul a degenerat mult. De la societățile care mergeau pe sistemul „eu sunt pentru că ei sunt” s-a ajuns la societăți unde individualismul este una dintre principalele caracteristici. Nu-ți pasă de cel de lângă tine; important e să-ți fie ție bine. Faci exact ce te pune șeful să faci, că altfel nu primești banii (it's nothing personal; it's just business). Banii fac lumea să se învârtă, cică (deși eu am învățat altceva la orele de fizică). Prin urmare, s-a ajuns la o societate atât de bizară și de superficială. Contează doar banii, exteriorul, cum te văd alții, să-ți fie ție bine.
Dar, în fine, asta este ordinea pe care ne-am creat-o singuri. Cei mai mulți oameni consideră că asta este singura care poate să meargă cu adevărat. Idealiștii visează la o lume utopică, în care fiecare să ocupe poziții de conducere și alte funcții datorită meritelor (meritocrație & shit), ceea ce nici într-o lume utopică nu cred că s-ar întâmpla. Ar trebui ca în lumea aia personajele să nu fie oameni pentru ca fiecare să primească ce merită.
De ce am început să scriu postarea asta... Pentru că mi se pare că văd tot mai multe specimene care îmi provoacă dezgust. Mă refer la acei zombi care au ochelarii de cal la purtător, privesc drept înainte, nu se uită-n stânga sau în dreapta și nu vor să audă, să afle, să înțeleagă nimic altceva decât ce este în orizontul lor vizual. Nu contează că te lovesc în drumul lor, nu contează nimic altceva decât să meargă drept înainte, parcă hipnotizați că vor reuși ceva semnificativ în viața asta. Și ceva semnificativ nu înseamnă să câștige foarte mulți bani sau să ocupe funcții importante, ci, din punctul meu de vedere, niște lucruri foarte obișnuite, umane, care țin și de interiorul omului. Zombii au fost dresați în așa fel încât să creadă că cel puțin 8 ore pe zi la un loc de muncă pe care nu-l agreează, dar care le oferă o sursă de venit, reprezintă un scop în viață. Au fost dresați în așa fel încât să creadă că a trăi într-un apartament sau într-o căsuță și a se uita la televizor la toate mizeriile posibile și imposibile reprezintă un scop în viață. Și tot așa, și tot așa... Dar asta este o viață trăită în mediocritate, exact ce își doresc pentru noi cei puțini și bogați. De bine, de rău, România nu este o țară de lumea a treia. Ai o oarecare libertate, dar pentru cât timp? Regimurile politice tind spre constrângeri din ce în ce mai mari și apelează la metode de manipulare din ce în ce mai multe și mai des. Și ne vom trezi la un moment dat în mijlocul unor regimuri politice care le vor face pe cele mult hulite și condamnate să pară pașnice și constructive. Mai devreme sau mai târziu...
O concentrare mai atentă asupra mesajelor care vin din interior este cel mai bun răspuns pe care îl putem primi la întrebările care ne macină. Dar preferăm să gândim cu mințile altora...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu