Dialog

Vrei sa vezi ce se intampla
Te uiti in jur
Nimic
Zboara...
Cu capul in nori

Gol in stomac
In piept o durere pe care
Nu o poti stapani

Normal, nu poti stapani totul
Nu dictezi
Nu esti tiranul propriei inimi
Si nici al sufletului

Iti bei cafeaua
Sa citesti semne
Ce semne sa citesti?
Zambesti
Zbori
Nu iti mai pasa

Si vezi cum fiecare celula tresare
Cand infloreste marul
Salcamul
Si iei o floare instinctual
Si nu stii de ce

Acesta e motivul
Care?
Asculta...

Ciudat

Cu o ultima suflare zambeste si spune "adio"
Nu o va mai vedea vreodata, nu-i va mai spune "amore mio"
Se pune in genunchi si incepe sa planga
Nu-si doreste decat ca lacrimile sa-i ajunga

Simte o durere sfasietoare venita din interior
Simte cum si viata sa ii trece prin fata ochilor
Isi sfasie camasa si ii acopera rana
Desi afara-i vara in sufletul sau domina toamna

Ofteaza si suspina, scoate un racnet de durere
Incearca sa-si stearga lacrimile, sa vada printre ele
Simte ca nu are putere din genunchi sa se ridice
Scopul sa in viat-a disparut, nu mai poate fi ferice

In fata ochilor vede doar intunericul pieirii
Nu i-a mai ramas in suflet decat durerea amintirii
Amintirea celei ce-a fost in trecut fericirea
A celui care putea fi pentru ea omenirea

Plange
Si nu vede decat cum
Ar fi fost sa fie
Dar nu e
Si zambeste
Si spune "adio"