Rabdare

Doamne, cat urasc sa postez asa ceva... Sunt un om calm in situatii in care multi ar izbucni. Sunt pasnic, indemn la pace, iubesc, indemn la iubire. Unul din principalele defecte ale mele este, de departe, lipsa rabdarii. Nu am rabdare, nu am calmul unui sahist si nu sunt tocmai omul care sa suporte ceva la infinit.
La ce ma refer acum... Pai, m-am abtinut de atatea si de atatea ori sa nu postez asa ceva, insa m-am saturat. Efectiv m-am saturat. Dupa cum stiti, eu sunt buzoian, locuiesc in judetul Buzau. O data la cateva sfarsituri de saptamana merg la tara cu parintii mei (da, merg la tara), intr-o localitate din afara judetului. Cand ne intorceam si intram in municipiul Buzau, eram intampinati de un extraordinar, fenomental, mirobolant miros de RAHAT! Nu este vorba de Turkish delight, desi mancarea turceasca e la moda in oras, ci de RAHAT. Orasul miroase a RAHAT (nu stau sa enumar sortimentele, deoarece imi este mila de cititorii mei, putini, dar sunt). Vara ai de ales intre doua morti groaznice: de cald, in casa, cu geamul inchis, sau intoxicat cu mirosul de RAHAT, care intra in casa daca deschizi geamul.
Ok, acum sa gasim vinovatii. Sunt 100 % sigur ca nu se va face nimic, dar eu zic ca merita nominalizati:
1.Autoritatile locale, care ori directioneaza fondurile in alte directii, ori nu sunt in stare sa aduca o firma care sa se ocupe de canalizari, ori amandoua.
2.Muncitorii cretini, platiti, desigur, cu salariul minim pe economie, care sparg soselele, dorm pe conducte (sau oriunde, ca de-asta-i viata frumoasa). Desigur, dupa ce astupa, la o saptamana trebuie sa sparga din nou (treaba facut prost).
Probabil e si vina mea, ca om, ca am nevoi fiziologice. Uneori ma intreb, care e diferenta dintre un WC din fundul curtii si orasul Buzau. Ambele put, ambele sunt pline de RAHAT si in ambele ti-e sila sa intri... Asta e Buzaul.