Bun
venit în jocul meu. Este foarte simplu, dar şi foarte complicat în acelaşi
timp. Cum să mă exprim... Nu e unul din rahaturile alea pe care le vedeţi la
TV, la posturile alea care spală oamenii pe creier pentru a îi face să ignore
problemele adevărate ale vieţii. Într-adevăr, este importantă o detaşare de
ele, însă tot ce e mult strică. Ştiţi zicala, „somnul raţiunii naşte monştri”.
Mă rog, joaca de-a Aniri n-are nimic de-a face cu alea.
E
interesant că eu sunt singura care se poate juca, iar voi îmi puteţi urmări
opera chiar fără să ştiţi că este a mea. Schimbaţi pe orice canal de ştiri
doriţi şi o să găsiţi o parte din capodopera mea.
Şi de
unde a început totul? Păi, să o luăm cu începutul.
Primul
ingredient a fost saltul într-o fâşie temporală al unei zeiţe ipocrite care ne
dădea tuturor lecţii, chiar dacă nu a ştiut niciodată ce e viaţa. Ce dracu’
poţi să înveţi despre viaţă în doar 15 ani, 11 luni şi 6 zile?
Al
doilea ingredient este trezirea mea dintr-o comă prelungită care ar fi trebuit
întreruptă din prima secundă. Poate că în lumea mea nu m-aş mai fi trezit
deloc, iar totul ar fi mers perfect pentru toţi. Dar zeiţa ipocrită a avut alte
planuri.
Al
treilea ingredient este detaşarea completă de cine ştiam că sunt şi crearea
unei alte personalităţi, o schimbare radicală. Mai întâi mi-am tăiat părul, am
înlocuit tunsoarea aia banală cu o tunsoare măsura 1. Mă uitam în oglindă şi
simţeam că mă iubesc din ce în ce mai mult. De multe ori mi-am şi sărutat
reflecţia, simţind că eu sunt singura persoană cu care aş face dragoste cu
adevărat. Când ieşeam la plimbare, mă îmbrăcam cu nişte haine banale, însă îmi
puneam o perucă. În fiecare zi o altă perucă, de altă culoare. Blondă, brunetă,
roşcată, şatenă, albastră, verde, roşie şi tot aşa. Fiecare culoare mă
influenţa în felul ei, de parcă ar fi avut şi ea propria personalitate. Chiar
şi acum obişnuiesc să îmi schimb perucile. Măcar atâta originalitate să aibă şi
criminala asta în serie. Marele meu noroc este că atunci când sunt în pat cu
cineva, nu contează cât de lung am părul. Mă rog, am mai folosit şi diferite
tipuri de machiaj, până când am ajuns la concluzia că nu am nevoie de aşa ceva.
Doar sunt cea mai sexy persoană pe care o cunosc, deşi un pic de ruj pe buze îmi
conferă senzualitatea de care am nevoie pentru a obţine ce îmi doresc de la
cineva.
Al
patrulea ingredient este norocul (da, dracul ăla de noroc) de a avea acest
admirator secret care îmi oferă mai mulţi bani decât aş fi sperat vreodată. Nu
ştiu cine este, cum îl cheamă, dacă e bărbat, femeie, cal sau maimuţă. Ştiu
doar că, prin conversaţiile pe care le-am avut pe net, m-a convins că TREBUIE
să încep o nouă viaţă COMPLET diferită de cea pe care o dusesem până atunci,
pentru a putea supravieţui. Într-adevăr, printre „vechii” mei prieteni nu
puteam să supravieţuiesc. Eu veneam dintr-o altă lume, aveam TOATE amintirile
de acolo, în timp ce ei aveau şi amintiri de aici. Ar fi fost o confuzie
totală, pe care am simţit-o chiar şi de fiecare dată când stăteam în preajma
Geaninei. Să nu mă înţelegeţi greşit, e o fată minunată, dar simpla ei prezenţă
mă înnebunea. Ştiam că e ea, dar o simţeam ca pe o străină şi asta mă durea
cumplit. Închipuiţi-vă cum m-aş fi simţit în preajma celor din gaşcă. Cea mai
bună decizie a fost să plec fără să mai iau legătura cu nimeni. Admiratorul meu
m-a asigurat că o să-mi spună din când în când ce mai fac foştii mei prieteni.
Aparent, are nişte surse foarte bune şi credibile. Sincer, nu-mi pasă cine e.
Atâta vreme cât îmi oferă bani, este prietenul meu. Poate cândva o să ne şi
întâlnim şi o să-l cunosc pe cel care se ascunde în spatele cuvintelor
motivaţionale. Nu pot să spun dacă simt ceva pentru el, deşi nu ştiu cum o să
reacţionez în ziua aia.
Al
cincilea ingredient este clar ştiinţa de a-i manipula pe cei din jurul meu aşa
cum îmi doresc. Până să încep viaţa asta n-am avut nicio idee că mă pricep la
aşa ceva. Acum simt că pot să devin orice îmi doresc, dar doar pentru o scurtă
perioadă de timp. Cât trăieşte, Aniri nu trebuie să fie descoperită de nimeni.
După ce
adăugăm aceste cinci ingrediente stranii, le amestecăm, le punem la blender,
după care turnăm pasta rezultată peste lumea întreagă fără nici cea mai mică
urmă de regret.
Acum această joacă de-a Aniri
are loc într-unul din cele mai fierbinţi puncte din lumea întreagă. Aici să
fiţi siguri că vor cădea multe, multe capete, atât de o parte, cât şi de
cealaltă, pentru că nici nu vă puteţi închipui câţi trădători există. Deci o să
dureze ceva până voi scrie din nou.
