duminică, 26 octombrie 2014

Joaca de-a Aniri

Bun venit în jocul meu. Este foarte simplu, dar şi foarte complicat în acelaşi timp. Cum să mă exprim... Nu e unul din rahaturile alea pe care le vedeţi la TV, la posturile alea care spală oamenii pe creier pentru a îi face să ignore problemele adevărate ale vieţii. Într-adevăr, este importantă o detaşare de ele, însă tot ce e mult strică. Ştiţi zicala, „somnul raţiunii naşte monştri”. Mă rog, joaca de-a Aniri n-are nimic de-a face cu alea.
E interesant că eu sunt singura care se poate juca, iar voi îmi puteţi urmări opera chiar fără să ştiţi că este a mea. Schimbaţi pe orice canal de ştiri doriţi şi o să găsiţi o parte din capodopera mea.
Şi de unde a început totul? Păi, să o luăm cu începutul.
Primul ingredient a fost saltul într-o fâşie temporală al unei zeiţe ipocrite care ne dădea tuturor lecţii, chiar dacă nu a ştiut niciodată ce e viaţa. Ce dracu’ poţi să înveţi despre viaţă în doar 15 ani, 11 luni şi 6 zile?
Al doilea ingredient este trezirea mea dintr-o comă prelungită care ar fi trebuit întreruptă din prima secundă. Poate că în lumea mea nu m-aş mai fi trezit deloc, iar totul ar fi mers perfect pentru toţi. Dar zeiţa ipocrită a avut alte planuri.
Al treilea ingredient este detaşarea completă de cine ştiam că sunt şi crearea unei alte personalităţi, o schimbare radicală. Mai întâi mi-am tăiat părul, am înlocuit tunsoarea aia banală cu o tunsoare măsura 1. Mă uitam în oglindă şi simţeam că mă iubesc din ce în ce mai mult. De multe ori mi-am şi sărutat reflecţia, simţind că eu sunt singura persoană cu care aş face dragoste cu adevărat. Când ieşeam la plimbare, mă îmbrăcam cu nişte haine banale, însă îmi puneam o perucă. În fiecare zi o altă perucă, de altă culoare. Blondă, brunetă, roşcată, şatenă, albastră, verde, roşie şi tot aşa. Fiecare culoare mă influenţa în felul ei, de parcă ar fi avut şi ea propria personalitate. Chiar şi acum obişnuiesc să îmi schimb perucile. Măcar atâta originalitate să aibă şi criminala asta în serie. Marele meu noroc este că atunci când sunt în pat cu cineva, nu contează cât de lung am părul. Mă rog, am mai folosit şi diferite tipuri de machiaj, până când am ajuns la concluzia că nu am nevoie de aşa ceva. Doar sunt cea mai sexy persoană pe care o cunosc, deşi un pic de ruj pe buze îmi conferă senzualitatea de care am nevoie pentru a obţine ce îmi doresc de la cineva.
Al patrulea ingredient este norocul (da, dracul ăla de noroc) de a avea acest admirator secret care îmi oferă mai mulţi bani decât aş fi sperat vreodată. Nu ştiu cine este, cum îl cheamă, dacă e bărbat, femeie, cal sau maimuţă. Ştiu doar că, prin conversaţiile pe care le-am avut pe net, m-a convins că TREBUIE să încep o nouă viaţă COMPLET diferită de cea pe care o dusesem până atunci, pentru a putea supravieţui. Într-adevăr, printre „vechii” mei prieteni nu puteam să supravieţuiesc. Eu veneam dintr-o altă lume, aveam TOATE amintirile de acolo, în timp ce ei aveau şi amintiri de aici. Ar fi fost o confuzie totală, pe care am simţit-o chiar şi de fiecare dată când stăteam în preajma Geaninei. Să nu mă înţelegeţi greşit, e o fată minunată, dar simpla ei prezenţă mă înnebunea. Ştiam că e ea, dar o simţeam ca pe o străină şi asta mă durea cumplit. Închipuiţi-vă cum m-aş fi simţit în preajma celor din gaşcă. Cea mai bună decizie a fost să plec fără să mai iau legătura cu nimeni. Admiratorul meu m-a asigurat că o să-mi spună din când în când ce mai fac foştii mei prieteni. Aparent, are nişte surse foarte bune şi credibile. Sincer, nu-mi pasă cine e. Atâta vreme cât îmi oferă bani, este prietenul meu. Poate cândva o să ne şi întâlnim şi o să-l cunosc pe cel care se ascunde în spatele cuvintelor motivaţionale. Nu pot să spun dacă simt ceva pentru el, deşi nu ştiu cum o să reacţionez în ziua aia.
Al cincilea ingredient este clar ştiinţa de a-i manipula pe cei din jurul meu aşa cum îmi doresc. Până să încep viaţa asta n-am avut nicio idee că mă pricep la aşa ceva. Acum simt că pot să devin orice îmi doresc, dar doar pentru o scurtă perioadă de timp. Cât trăieşte, Aniri nu trebuie să fie descoperită de nimeni.
După ce adăugăm aceste cinci ingrediente stranii, le amestecăm, le punem la blender, după care turnăm pasta rezultată peste lumea întreagă fără nici cea mai mică urmă de regret.
Acum această joacă de-a Aniri are loc într-unul din cele mai fierbinţi puncte din lumea întreagă. Aici să fiţi siguri că vor cădea multe, multe capete, atât de o parte, cât şi de cealaltă, pentru că nici nu vă puteţi închipui câţi trădători există. Deci o să dureze ceva până voi scrie din nou.

Niciun comentariu: