Cutremur

scoarța pământului se crapă
iar tot ce-i împrejur
începe să se zbată
din ce în ce mai dur
iar din interior se-aude
un foșnet ne-ncetat
ce se-nvârte, se propagă
este tot mai iritat

frica nu îi stă în fire
ea chiar îi este hrana
care-i crește și nucleul
citoplasma și membrana
fiecare celulă
naște alta și mai mare
iar cutremurul ce vine
le oferă tuturor vigoare

din adânc stă să erupă
să omoare tot ce-i pur
inimile să le corupă
va reuși fără cusur
valul iese la suprafață
explodând fără regete
împroșcând cu sânge-n viață
dup-atâția ani de sete

după ce visul se sfârșește
te trezești într-un coșmar
mintea ta se răvășește
amintindu-și foarte clar
că răul pe care îl dorești
ți se întoarce negreșit
cu un efect de bumerang
dar de ură înroșit