Strălucire

și ți-o spun de mii de ori
de parc-ar vrea uitarea
să se aștearnă peste noi
și să ne ia culoarea
pe care-o emanăm întruna
și tu, și eu, iubirea crește
mai mult decât furtuna
și o trăim pân' se-adeverește

nu-i vis, nu-i glumă, e doar acum
momentul pe care-l oprim
nu e nicicum final de drum
e-un început ce ni-l dorim
de-atâta timp și-amar de vreme
cât viața tot a încercat
să dea și lecții, și blesteme,
dar noi tot ne-am ridicat

mai presus de fum și ceață
stă lumina ce răsare
printre frunzele de gheață
ce se topesc și fac cărare
pentru drumul ce-l pornim
și mergem, pas cu pas, fără oprire
uneori mai și cârmim
dar doar spre noi, spre nemurire

căci ăștia suntem noi în lume
doi copii nemuritori
n-avem nici măști și nici costume
noi suntem îmbrăcați în flori
și noi vom fi un singur eu
în drum spre cer, spre fericire
și-l vom atinge la apogeu
plini de parfum, în strălucire