Un alt strop de Asia

Pe mine mă fascinează ceea ce reprezintă Asia, cred că știți asta de mai mult timp. Urmăream într-o vreme serialele coreene, începusem și cu cele chinezești. Am urmărit și câteva anime-uri, dar n-am ajuns chiar atât de addicted cum s-a întâmplat în cazul unora dintre cunoscuții mei. Ce mă fascinează cel mai mult? Istoria, cultura, mentalitatea, oamenii.

Am intrat în contact cu istoria asiatică destul de târziu, prin 2009, după ce am început să urmăresc serialele coreene. Înainte nu mă pasiona atât de mult Asia, mi se părea destul de dubioasă. La orele de istorie, atunci când ni se preda despre Asia, începea cu Mesopotamia, India și alte chestii de genul. Pe prima am reevaluat-o și nu-mi mai este tocmai antipatică; pe cea din urmă încă nu pot s-o suport. Dar să trecem peste asta. Până în 2009 nu m-a interesat Asia. Dar urmărind serialele alea, am devenit tot mai curios și am mai căutat pe net una, alta - nu, nu mă bazez doar pe ceea ce prezentau pe ecran; mai și „cercetez” un pic.

Iar pasiunea mea pentru Asia a crescut treptat. Am început să ascult și muzică de-a lor (sunt cel mai mare fan al lui Sa Ding Ding din România; și nu, nu sunt singurul), să mă interesez cum au evoluat lucrurile pe acolo de-a lungul timpului. Și este foarte interesant. Am fost în China în decembrie 2012-ianuarie 2013; o experiență pe care aș vrea să o repet, dar să aibă și alte motivații în afară de cele medicale. Nu-i tocmai iadul pe pământ, așa cum suntem noi făcuți să credem de către mass-media din zonă. E chiar frumos pe acolo. Arhitectură faină, populație cumsecade (care nu prea vorbea altă limbă în afara celei locale, din păcate). A fost ceva inedit, care a avut și plusuri, și minusuri. Dar minusurile au fost niște lucruri mai mult subiective. Diferențele dintre noi și ei sunt foarte mari, vă asigur. E nevoie de multă deschidere pentru a putea să îi înțelegi și pentru ca ei să te poată înțelege.

În ciuda acelor minusuri, pasiunea mea pentru Asia nu a scăzut în intensitate, iar în 2013 am decis să merg la facultate. Inițial mă pregăteam pentru admiterea la Facultatea de Limbi Străine, dar, după ce studiasem cam 90 și ceva la sută din materie, m-am sucit și am dat la Istorie. Mă gândeam că, vai, o să fie mișto, cu somități ale domeniului, că o să aflu multe lucruri despre ceea ce îmi place etc. Adevărul este că n-am aflat absolut nimic din ceea îmi doream. Ba mai mult, se bagă politică la greu acolo, „istorie” contemporană fără număr.

Dar visul meu trăiește și se va împlini cât de curând. Pasiunea mea n-o s-o poată omorî nimeni și nimic niciodată, nici măcar europocentrismul extremist pe care îl vedem peste tot în zilele noastre. Există atât de multe lucruri frumoase și în afară sferei noastre vizuale, dar mulți preferă să se limiteze. Între Occident și Orient, eu prefer...

și...

dar să nu uităm de...

Frumosul are o infinitate de forme; cine suntem noi să-l limităm?