Noua Ordine Mondială 1

De vreo sută de ani încoace lumea se confruntă cu o adevărată spaimă legată de cei care îi conduc, de elita care le decide soarta tuturor oamenilor. Spaima asta și-a făcut apariția mai ales după sfârșitul Primului Război Mondial, când oamenii au descoperit proporțiile ororilor anilor precedenți. Este evident că tuturor le era frică să nu mai aibă loc o astfel de conflagrație, însă Revoluția Bolșevică a arătat clar că pacea nu avea să țină prea mult timp. Printre marile personalități care au făcut referiri la emergența unei „Noi Ordini Mondiale” se numără Woodrow Wilson (președintele Statelor Unite în timpul Primului Război Mondial) și Winston Churchill (prim-ministrul Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Deci, fără îndoială, acest concept, al Noii Ordini Mondiale, este o realitate, dar ce înseamnă ea cu adevărat?

Până la căderea Uniunii Sovietice, existau două mari blocuri politico-militare, care s-au confruntat mai mult prin „intermediari” între 1945 și 1991. Dar din anii '90 a început o adevărată manie, că o organizație ocultă urmează să dărâme toate valorile lumii contemporane și să instaureze „Noua Ordine Mondială”, înțeleasă a fi... nașterea lui Antihrist și Apocalipsa. Faptul că se apropia anul 2000 a făcut doar să dea apă la moară teoriilor apocaliptice, însă, așa cum cred că era de așteptat, am trecut și de acest „prag”. Dar spaima schimbării a continuat și în noul mileniu, lucru devenit din ce în ce mai evident. Se întâmplă multe lucruri în neregulă în lumea asta și... adevărul e că a trecut cam mult timp de la Al Doilea Război Mondial. Al treilea trebuie să înceapă în curând și o să murim cu toții, nu? Și apoi se va ridica Antihrist și așa mai departe. Astea sunt niște mici aberații, pentru că, în fapt, nimeni nu își permite să înceapă un război de anvergura asta, având în vedere cât de mult a evoluat armamentul. Bun, să zicem că începi un astfel de război; ai impresia că o să mai ai pe cine să conduci la sfârșitul lui? E destul de greu de crezut.

Revenind la Noua Ordine Mondială, cred că oamenii nu sunt cu adevărat conștienți de câte ori s-au schimbat polii de putere în istorie. Și nu mă refer acum la secolul XX; este mult prea apropiat de noi, iar lucrurile acolo sunt destul de clare. Când o să ajung la secolul XXI o să fie și mai interesant. Dar, respectând cronologia, ar fi bine să conștientizăm că, la un moment dat în istorie, cea mai mare putere la nivel mondial era prin Mesopotamia. Sumerieni, akkadieni și alte popoare din acea zonă au fost centre de putere. Având în vedere că oamenii de atunci nu aveau atât de multe cunoștințe despre lumea înconjurătoare, se poate spune că ordinea mondială era dictată de ei. Apoi, egiptenii. A fost o epocă foarte interesantă, aceea în care ordinea „mondială” era dictată de egipteni. Bine, și aici încă este impropriu spus. Au mai trecut niște secole, milenii. S-au ridicat persanii, atenienii, spartanii. Și apoi, romanii. Cred că de abia de acum putem vorbi despre o ordine mondială propriu-zisă, fiindcă, să fim serioși, Imperiul Roman a fost cel mai dezvoltat și influent stat al epocii lui. Ce-i drept, nu au avut de-a face cu chinezii, dar acolo încă nu putea fi vorba despre un singur stat, ci despre mai multe regate. Deci, cumva, ordinea mondială era dictată de romani. Interesant, nu-i așa?

Dar ordinea mondială nu este niciodată ceva stabil, oricât de mult ar ține unii sau alții cu dinții de ea. Astfel, Imperiul Roman a căzut din cauza corupției, a autosuficienței conducătorilor și aristocrației și a scindării. Se pare că înțeleseseră greșit de la Iulius Caesar, care spunea „divide et impera”; acesta se referea la scindarea inamicilor, nu a propriului stat. Era doar o chestiune de timp până când Roma avea să cadă în urma scindării. Și ordinea mondială a fost dictată de... Să zicem că din acest punct Costantinopolul era „capitala” lumii, deși în China deja se uniseră regatele. În Europa a domnit un soi de anarhie, până când creștinismul a devenit o mare politică de stat, iar lumea acolo era, aparent, bipolară. Biserica Romană versus Biserica Ortodoxă, un soi de SUA vs. URSS în mileniul I după Hristos. Doar că la un moment dat a apărut și un al treilea jucător pe tabla de joc - Islamul. Acesta a pus în mare pericol ordinea mondială dictată de cele două Biserici creștine și... chiar a impus alta, la mijlocul mileniului I. Pentru că, indiferent de ce se întâmpla pe teritoriul Europei, exista acest pericol în sudul Mediteranei, care plutea deasupra capetelor tuturor.

Să zicem că ordinea mondială s-a mai schimbat de câteva ori până la sfârșitul acestui mileniu, datorită suișurilor și coborâșurilor marilor puteri existente în epocă. Unele dintre ele au dispărut cu totul, altele au evoluat, până când... ajungem la momentul 1054, cel al Marii Schisme, care s-a lăsat cu multe blesteme preoțești din partea ambelor tabere implicate. Deocamdată, musulmanii stăpânesc Peninsula Iberică, nordul Africii, iar Bizanțul e într-un soi de cădere. După nebunia asta, urmează ordinea mondială dictată de Biserica Catolică, cu toate Cruciadele lor, așa-zisele „războaie sfinte” împotriva „păgânilor”, „necredincioșilor”. Știu că în secolul XII au avut loc invaziile mongolilor, care au indus o mare spaimă și o schimbare a lucrurilor la nivel mondial. Dar nu a fost lungă durată; doar un secol.

Să zicem că până la Cruciada a IV-a puterile occidentale nu erau neapărat personaje negative, dar după cucerirea Constantinopolului din 1204... hm, da, s-a instaurat o nouă ordine mondială. Adică Biserica Catolică era cea mai mare putere la nivel mondial, chiar și peste Imperiul Mongol, care stăpânea China după ce a cucerit-o în timpul lui Kubilai Khan. Au mai fost evenimente din Evul Mediu care au dus la schimbare acestei Ordini. Luate cronologic, să zicem că ar fi creșterea puterii turcilor, apoi execuția lui Jacques de Molay (ultimul Mare Maestru al Cavalerilor Templieri), sfârșitul Dinastiei Capețienilor, începutul Războiului de 100 de ani, scindarea Bisericii Catolice, intrarea turcilor în Europa, rezolvarea conflictului din interiorul Bisericii Catolice, cucerirea Constantinopolului (de acum putem vorbi despre un stat cu adevărat puternic - Imperiul Otoman, care se va juca un pic cu ordinea mondială vreo două secole), cucerirea Belgradului, bătălia de la Mohacs (și, deci, cucerirea Ungariei de către turci), alianța încheiată între regele francez Francois I și Suleyman Magnificul (care va sta în picioare vreo două secole și ceva).

Și apoi vine Reforma în Biserica Catolică. Printre cei care au schimbat lumea în felul ăsta se numără Martin Luther și Jean Calvin. Deci, mijlocul secolului al XVI-lea înseamnă, pe de-o parte, pericolul imens reprezentat de otomani, și, pe de altă parte, o scindare permanentă a Bisericii Catolice. Faptul că a fost descoperită America de Columb la sfârșitul secolului XV încă nu are implicații atât de mari în ordinea mondială; dar va avea prin secolul XVIII. Mai departe... ordinea asta va ține destul de mult. Biserica Catolică va încerca să recupereze din terenul pierdut cu ajutorul Ordinelor și a Inchiziției, dar îi este destul de greu, din cauza aderării tot mai multor oameni la ideile protestante. Deci ordinea mondială să zicem că e constantă până pe la începutul secolului XVIII, când Imperiul Otoman dă din ce în ce mai multe semne de slăbiciune, iar unele state puternice în anii precedenți pierd și ele mult teren. Mă refer aici la regatul polon și la cel suedez. Pe de altă parte, se ridică destul de mult Rusia, care va spune un cuvânt din ce în ce mai important în zonă (nu am trecut domnia lui Ivan cel Groaznic printre evenimentele care au schimbat ordinea mondială, pentru că a reprezentat o epocă importantă mai mult pentru acea zonă).

Ordinea mondială în secolul XVIII este caracterizată de haos, fiindcă au loc foarte multe războaie pentru împărțirea zonelor de dominație. În Europa de Est avem războaiele ruso-austro-turce, destul de multe la număr. În Occident, Franța și Anglia se luptau pentru supremație, iar confruntările au cauzat întotdeauna pierderi numeroase. Motiv pentru care englezii și francezii s-au luptat și pe teritoriul coloniilor din America. Doar că acolo erau niște comunități care se stabiliseră de mai mult timp și nu mai doreau să accepte să primească ordine de la „centru”. Și a avut loc Războiul de Independență American, care a schimbat cu adevărat ordinea mondială. Menționez că nu am trecut revolta lui Oliver Cromwell și Revoluția Glorioasă în rândul evenimentelor importante la nivel mondial, pentru că Anglia stătea închisă în cercul ei strâmt, nemuritoare și rece.

Iluminismul, de asemenea, a reprezentat un curent care a schimbat ordinea mondială, pentru că de la ideile gânditorilor aparținând acestuia a pornit Revoluția Franceză, evenimentul care a schimbat cu totul fața lumii. Pentru unii, poate că acesta este un eveniment care a instaurat cu adevărat o Nouă Ordine Mondială. Pentru că de aici au pornit mișcările liberale din secolul XIX, mișcările naționale și scăderea prestigiului Bisericii la nivel mondial. Și ajungem în secolul XX, cu SUA, Germania și Anglia ca principale centre de putere. Vechii inamici devin aliați, pentru „binele suprem”. Și începe Primul Război Mondial, care șochează lumea întreagă din cauza pierderilor imense pe care le-a cauzat în cei peste patru ani de lupte crâncene; fără să punem la socoteală și epidemia de gripă spaniolă din 1919-1920.

În perioada interbelică are loc creșterea mișcărilor extremiste. În Uniunea Sovietică avem comunismul, în Italia e Partidul Fascist, în Germania e Partidul Național-Socialist, în SUA e Ku Klux Klan - assta ca să luăm doar punctele cele mai importante ale celui de-al Doilea Război Mondial (singurul motiv pentru care am inclus Italia aici este faptul că fascismul a reprezentat un model pentru Hitler). Deci ordinea mondială în perioada interbelică a fost o pace aparentă și foarte fragilă, la nivel internațional; la nivel intern, avem autosuficiență, extremism, aroganță și foarte multă prostie. Deci erau toate șansele ca războiul să înceapă, iar „Noua Ordine Mondială” să fie instaurată. La fel ca în cazul primei conflagrații mondiale, germanii au pornit ca din tun și păreau să aibă toate șansele să câștige, însă, din cauza aroganței și prostiei conducătorului mult-iubit, lucrurile au început să meargă din rău în mai rău. Iar, în 1945, Germania Nazistă era ocupată de englezi, francezi, americani și sovietici. Deutschland Uber Alles, nu? Ordinea mondială după Al Doilea Război Mondial a fost o lume bipolară, cu doi giganți (SUA și URSS). Fiecare dintre cele două și-a format un sistem de alianțe - NATO, respectiv Tratatul de la Varșovia. După căderea comunismului am zis ce s-a întâmplat și...

Ajungem în secolul XXI. Cum ziceam, aici avem niște lucruri foarte interesante, fiindcă s-au schimbat foarte multe în acești 16 ani din noul secol. Dragii mei, ordinea mondială s-a schimbat chiar din primul an al secolului al XXI-lea, odată cu 9/11. De atunci a început acest război împotriva terorismului islamist. De fapt, aici e vorba despre o altă mișcare extremistă, islamiștii neavând nimic de-a face cu adevărații musulmani; dar cred că am mai vorbit despre asta și cu altă ocazie. De asemenea, ordinea mondială a fost schimbată și odată cu emergența internetului, care a devenit un fenomen foarte greu de stăpânit și locul unde oamenii pot avea parte de vieți paralele mai ușor decât pe vremea când accesul la informație nu era atât de ușor de obținut. A treia schimbare a ordinii mondiale a venit odată cu Criza Financiară de la mijlocul anilor 2000. Nu știu să spun dacă a fost mai gravă decât cea din anii 1920-30, însă a reprezentat un mare șoc pentru lumea întreagă, care a fost forțată să accepte câțiva ani de austeritate. Salarii și pensii scăzute, șomaj ridicat, creșterea taxelor și impozitelor și alte măsuri „de dreapta” pentru ieșirea din criză. Chiar în mijlocul crizei a început să prindă aripi fenomenul care va schimba ordinea mondială pentru a patra oară în secolul XXI - Facebook. Iar lumea tinde chiar spre o a cincea schimbare în doar 16 ani. Nu știu exact cum se va încheia aceasta - cauzată de emergența SI, a valurilor de refugiați, de războiul din Siria și pretențiile tot mai mari ale Rusiei în estul Europei.

Trebuie să fim conștienți de schimbările care se întâmplă în jurul nostru și să nu ne mai temem atât de mult de ele. Fiindcă acesta este unul dintre motivele pentru care Noua Ordine Mondială este privită cu spaimă. Ne temem de schimbări, pentru că acestea implică o mare doză de necunoscut. Iar necunoscutul este un lucru înfiorător pentru orice om, oricât de viteaz ar dori să pară în fața celorlalți. Ordinea actuală nu este perfectă. Ordinea actuală este destul de infectă, din punctul meu de vedere, deci aș fi deschis unei schimbări, cu riscurile de rigoare. Pentru că, dacă în istorie nu ar fi existat oameni curajoși care să dorească să facă o schimbare, acum poate că eram în peșteri și pictam pe pereți, în timp ce mai mușcam o dată din halca de carne crudă, pe care e clar că n-am fi pus-o la foc; nah, focul arde.