Maestre...

Doar câteva cuvinte aş vrea să-ţi
transmit, Maestre,
Vorbele mor; deşi bat insistent
în ferestre,
Şi noi ne temem să deschidem,
aşa, ca şi cum
La primul sunet am dispărea,
ne-am face scrum,
Dar arta nu moare, căci arta
a fost şi este,
Sufletul pus pe hartie... pânză...
şi trece peste
Mii de ani, vieţi, generaţii de aur,
Orice secundă-i va fi un tezaur;
Maestre,
nu uita aceste cuvinte,
vom şti ce a fost,
deşi privim înainte...