De mult timp urmăresc cu atenţie ce melodii româneşti sunt difuzate la radio şi la TV. Rezultatul este destul de trist din punctul meu de vedere: foarte puţine melodii în limba română şi extraordinar de multe în limba engleză. Nelson Mandela, un nume mare în istoria contemporană a omenirii, zicea "If you talk to a man in a language he understands, that goes to his head. If you talk to him in his language, that goes to his heart." ("Dacă îi vorbeşti unui om într-o limbă pe care o înţelege, acest lucru merge către mintea lui. Dacă îi vorbeşti în limba lui, acest lucru merge către inima lui."). Acesta este principalul meu argument pentru muzica în limba română. Nu vreau să aud cântăreţii români compunând piese şi cântând în limbi străine, ci vreau să îi aud compunând şi cântând în limba mea, în limba noastră, a tuturor românilor.
Cei care nu ţin neapărat să audă muzică în limba română vor spune că "parcă voiam ca muzica noastră să fie ascultată şi peste hotare, că muzica este un ambasador foarte bun (...)". De acord, muzica este un ambasador foarte bun, dar în primul rând nu mi-am dorit neapărat ca muzica noastră să rupă topurile, pentru că, până la urmă, topurile nu reprezintă altceva decât marketing şi nu valoare. Acest lucru ar trebui să îl înţelegem cu toţii. În al doilea rând, contează destul de mult şi cu ce te prezinţi. Noi ne prezentăm cu ceea ce eu am numit club-dance-house în romgleză cu mult zdringhi-zdringhi, pe scurt "zdrăngăneală" sau, şi mai pe scurt, "popcorn". Nu vreau să se creadă că sunt arogant sau că mă consider un individ foarte deştept, dar eu ştiu engleză mai bine decât 90 % dintre cei care compun şi cântă melodiile acestea. Sunt sigur că o bună parte dintre cititori ştiu mai multă engleză decât aceştia. Una din replicile care mi s-ar putea da ar fi "păi de ce nu compui tu muzică, bă deşteptule?". Eu sunt doar un ascultător. Cum ar fi ca eu să compun muzică doar ca să o ascult eu? Desigur, poate ar fi ascultată şi de altcineva, dar în principiu eu vreau muzică pe care să o ascult eu. O altă replică ar fi "nu-ţi place, nu asculţi; gusturile nu se discută". Am mai avut discuţii pe tema asta, cum că gusturile nu s-ar discuta. Eu nu am voie să spun nimic despre muzica asta care este populară azi, dar în schimb... gusturile mele sunt discutate. Îmi pare rău să spun asta, dar gusturile SE discută întotdeauna, s-au discutat dintotdeauna şi se vor discuta în continuare, necontând aici vorbele pline de înţelepciune moştenite din bătrâni.
Astfel, revin la topuri; în mentalitatea colectivă, topurile par să fie un fel de formator de opinie care nu dă niciodată greş. Atunci când o melodie este în top, cu toţii se grăbesc să o elogieze în cele mai dubioase feluri. Nu contează foarte mult dacă acea melodie ar vreun dram de originalitate, nu contează că melodii ca aceea sunt zeci, sute, mii. "Nu-ţi place, nu asculţi" nu prea se poate. Nu întotdeauna se întâmplă să ai la dispoziţie un calculator, laptop, ca să pui ce muzică vrei tu să asculţi, ci ai doar un radio sau un televizor. Vrei să asculţi muzică şi ai doar 3-6 posturi de muzică la TV şi 8 de radio. Toate dau acelaşi tip de muzică şi, dacă ai ghinion, se poate întâmpla să dea chiar aceeaşi melodie. Păi atunci cum vine asta cu "nu-ţi place, nu asculţi?". Fanilor unui gen de muzică foarte popular le convine să dea astfel de sfaturi. De fapt, oricui se află într-o postură favorabilă îi convine să dea sfaturi, negândindu-se că există cineva care nu îi împărtăşeşte opinia.
Soluţia este clară: trebuie să ne adaptăm, dar aici este vorba de limba noastră, limba poporului nostru, limba pe care mulţi o urâm atât de mult atunci când stăm în România şi îi auzim pe unii indivizi înjurând şi bălăcărindu-se, dar pe care o iubim atât de mult în momentul în care stăm în străinătate mult timp fără să o auzim vorbită de nimeni altcineva decât de noi sau de eventuali membri ai familiei care s-au mutat cu noi. Există destule melodii în limba română, dar întotdeauna apare acea dorinţă de nou. Din cauza asta aşteptăm să apară albume noi ale artiştilor noştri preferaţi, din cauza asta ne dorim (în mod normal) să apară ceva original.
Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu