5 noiembrie 2010

În ceea ce am scris eu, 4 noiembrie era, în general, data la care se întâmplau cele mai multe tragedii, evenimente triste. Realitatea m-a învins... 5 noiembrie este într-adevăr una dintre cele mai triste zile ale culturii româneşti contemporane. Adrian Păunescu, Maestrul căruia îi este dedicată poezia "Maestre...", după cum probabil că v-aţi dat cu toţii seama, a murit.
Se poate spune despre mine că sunt comunist, că ofer atâta respect unui om care a cântat osanale unui dictator. Cine mă cunoaşte, ştie că eu nu îi am la inimă pe acei oameni care fac astfel de lucruri şi chiar sunt foarte acid la adresa lor, dacă NU ŞTIU SĂ FACĂ DECÂT ASTA. Nu sunt de acord cu osanalele la adresa lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu, dar de ce să uităm ceea ce a făcut Adrian Păunescu bun pentru cultura românească? De ce să facem asta? Pentru că a fost comunist? Până la urmă fiecare artist a avut convingerile lui politice, pentru care a fost apreciat, dar mai ales hulit în timpul vieţii. Un lucru trebuie să fie clar: nimeni nu poate să fie pe placul tuturor. În această lume, nici măcar Dumnezeu nu a scăpat de hulă...
Revenind la ceea ce a făcut Maestrul Adrian Păunescu pentru cultura românească, este de ajuns să spun doar două cuvinte: Cenaclul Flacăra. Nu ştiu dacă mai există cineva în ţara asta care să poate să creeze o mişcare de o asemenea amploare, de o asemenea importanţă pentru România. Un adevărat festival de poezie şi muzică bună, de fiecare dată când Cenaclul Flacăra venea într-un oraş, stadioanele, sălile erau neîncăpătoare. De ce veneau oamenii? Pentru că aceasta era oaza lor de fericire, de libertate într-un regim care a nenorocit România. Am mai fi auzit noi de Vasile Şeicaru, una dintre cele mai bune voci din România, fără Cenaclul Flacăra creat de Adrian Păunescu? Dar de Ştefan Hruşcă, Tatiana Stepa, Nicu Alifantis? Versurile lui Adrian Păunescu reuşeau să sensibilizeze fiecare spectator, fiecare artist prezent la aceste adunări. Dacă ar mai avea acelaşi impact Cenaclul Flacăra în zilele noastre? Eu îmi doresc sincer să cred că da, dar foarte important este să existe oameni care să se ocupe de el, să îl promoveze. Cred că este imperativ necesară o astfel de mişcare, mai ales dacă avem în vedere prezentul pe care îl ducem atât de greu cei mai mulţi dintre noi.
La ora 7 şi 10 minute am avut o viziune cu medicii care încercau din răsputeri să îl resusciteze pe Maestru, pentru ca să aflu că avea să moară cinci minute mai târziu... Ceea ce îmi doresc eu cel mai mult în acest moment este ca Adrian Păunescu să primească respectul pe care îl merită pentru tot ceea ce a făcut pentru cultura românească. În manualele noastre de Limba şi Literatura Română se găsesc texte ale lui Mihail Sadoveanu, unul dintre FRUNTAŞII PARTIDULUI COMUNIST SUB REGIMUL GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, deci păcatele trecutului au fost iertate. Acum există mii, zeci de mii de ignoranţi care nu ştiu să zică decât "bine că a murit porcul", dar trag nădejde că în 10-20 de ani valoarea Maestrului va fi recunoscută de toţi românii.
Ceea ce m-a durut şi m-a deranjat foarte mult a fost o pseudo-emisiune a unor pseudo-oameni, pseudo-jurnalişti sportivi, care nu ştiu să aibă decât nişte pseudo-păreri despre lumea înconjurătoare. Această pseudo-emisiune se difuzează, din păcate, pe una dintre pseudo-televiziunile de sport din România. Această pseudo-emisiune despre care vorbesc eu a fost difuzată ieri şi l-a avut ca subiect pe Adrian Păunescu. Cei doi pseudo-prezentatori au început să pună întrebări, că "de ce i se acordă atâta importanţă", că "uite, ăstora nu le acordă atenţia pe care o acordă lui Păunescu", etc. Nu neg valoarea celor enumeraţi, din moment ce eu sunt unul dintre cei care îşi doresc ca valorile să nu fie uitate şi să fie cu adevărat promovate, dar pseudo-prezentatorii uită, totuşi, cât de important a fost Maestrul pentru părinţii noştri, cei născuţi după '89. Mă gândesc că părinţii mei aveau aceeaşi vârstă pe care o am eu acum atunci când Cenaclul Flacăra strângea zeci de mii de oameni la fiecare adunare. Referitor la acea pseudo-emisiune, invitat era Radu Valahu, un om promovat de un pseudo-trust. Tocmai acest Radu Valahu, care nu părea să ştie decât skandenberg, era singurul care GÂNDEA dintre cei trei. Mi se pare de prost gust ca atunci când un om este pe moarte să faci o pseudo-emisiune în care să loveşti în el cât poţi de tare...
Maestre, îmi doresc ca spiritul Cenaclului Flacăra creat de dumneavoastră să revină cât se poate de repede. Eu nu TE voi uita! Dumnezeu să TE odihnească în pace.

Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.