În spiritul iernii - "Ninsoarea de adio"

Este marţi, 21 decembrie 2010. Iarna a pus stăpânire pe ţara noastră, însă noi încercăm să nu dăm atenţie subiectului acestuia. În curând vine Crăciunul, sărbătoare care aduce fericirea în sufletele tuturor (cel puţin teoretic), deci atenţia noastră este îndreptată către Naşterea Domnului nostru, Iisus Hristos.
Cu toate că temperaturile cresc, încă mai avem iarna şi este posibil să avem, în sfârşit, un Crăciun cu zăpadă. Ce îmbină excelent spiritul iernii cu cel al Crăciunului? Evident, colindele. Ce poate să fie mai frumos decât să asculţi colinde ROMÂNEŞTI, cântate de artişti în adevăratul sens al cuvântului? Cu siguranţă, nimic. Colindele sunt cele care reuşesc să liniştească sufletul în clipele cele mai grele. Ce voi prezenta, însă, acum nu este neapărat un colind, ci o baladă în spiritul iernii. Aceasta se numeşte "Ninsoarea de adio", este cântată de Beatrice Cristea, o voce absolut senzaţionale, muzica este compusă de Vanghele Gogu, iar versurile sunt scrise de Maestrul Adrian Păunescu.



1. Aseara cand ne desparteam, aseara
Tot mai era un pic de primavara
Si-acum arunca ochii pe fereastra
A viscolit pe despartirea noastra
Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte
Departe s-a facut foarte departe
Si ninge intre noi ninsoare mare
Ninsoare de sfarsit de calendare

R: Si ochii nu mai au ce sa mai vada
Doar urme de jivine prin zapada
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi siciliana

2. Si vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunta trist violoncelul
Si harpa, si pianul ma omoara
Reverberandu-mi fulgii de afara
Mai latra undeva de frig un caine
Dar tu ce faci in ziua fara maine
De fapt, de ce te-ntreb, cand eu din mine
Mi-am interzis sa stiu de-i rau sau bine

3. Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru
Sa iasa lupii, agentii foamei sure
Din fiecare palcuri de padure
Sa vina prin orase mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii
Si posta, in aceste vremuri stranii
Sa-ntarzie cu lunile si anii

R: Sa vezi si tu ce strigat tragic este
Sa nu mai dai de tine nicio veste
Pe ochi am doar cand ninge praf de raza
Si drumurile noastre se blocheaza
Nici nu mai stiu de-i noapte sau e ziua
E doar ninsoarea noastra de adio

Bucuraţi-vă de Artă,
MariusZ.

5 noiembrie 2010

În ceea ce am scris eu, 4 noiembrie era, în general, data la care se întâmplau cele mai multe tragedii, evenimente triste. Realitatea m-a învins... 5 noiembrie este într-adevăr una dintre cele mai triste zile ale culturii româneşti contemporane. Adrian Păunescu, Maestrul căruia îi este dedicată poezia "Maestre...", după cum probabil că v-aţi dat cu toţii seama, a murit.
Se poate spune despre mine că sunt comunist, că ofer atâta respect unui om care a cântat osanale unui dictator. Cine mă cunoaşte, ştie că eu nu îi am la inimă pe acei oameni care fac astfel de lucruri şi chiar sunt foarte acid la adresa lor, dacă NU ŞTIU SĂ FACĂ DECÂT ASTA. Nu sunt de acord cu osanalele la adresa lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu, dar de ce să uităm ceea ce a făcut Adrian Păunescu bun pentru cultura românească? De ce să facem asta? Pentru că a fost comunist? Până la urmă fiecare artist a avut convingerile lui politice, pentru care a fost apreciat, dar mai ales hulit în timpul vieţii. Un lucru trebuie să fie clar: nimeni nu poate să fie pe placul tuturor. În această lume, nici măcar Dumnezeu nu a scăpat de hulă...
Revenind la ceea ce a făcut Maestrul Adrian Păunescu pentru cultura românească, este de ajuns să spun doar două cuvinte: Cenaclul Flacăra. Nu ştiu dacă mai există cineva în ţara asta care să poate să creeze o mişcare de o asemenea amploare, de o asemenea importanţă pentru România. Un adevărat festival de poezie şi muzică bună, de fiecare dată când Cenaclul Flacăra venea într-un oraş, stadioanele, sălile erau neîncăpătoare. De ce veneau oamenii? Pentru că aceasta era oaza lor de fericire, de libertate într-un regim care a nenorocit România. Am mai fi auzit noi de Vasile Şeicaru, una dintre cele mai bune voci din România, fără Cenaclul Flacăra creat de Adrian Păunescu? Dar de Ştefan Hruşcă, Tatiana Stepa, Nicu Alifantis? Versurile lui Adrian Păunescu reuşeau să sensibilizeze fiecare spectator, fiecare artist prezent la aceste adunări. Dacă ar mai avea acelaşi impact Cenaclul Flacăra în zilele noastre? Eu îmi doresc sincer să cred că da, dar foarte important este să existe oameni care să se ocupe de el, să îl promoveze. Cred că este imperativ necesară o astfel de mişcare, mai ales dacă avem în vedere prezentul pe care îl ducem atât de greu cei mai mulţi dintre noi.
La ora 7 şi 10 minute am avut o viziune cu medicii care încercau din răsputeri să îl resusciteze pe Maestru, pentru ca să aflu că avea să moară cinci minute mai târziu... Ceea ce îmi doresc eu cel mai mult în acest moment este ca Adrian Păunescu să primească respectul pe care îl merită pentru tot ceea ce a făcut pentru cultura românească. În manualele noastre de Limba şi Literatura Română se găsesc texte ale lui Mihail Sadoveanu, unul dintre FRUNTAŞII PARTIDULUI COMUNIST SUB REGIMUL GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, deci păcatele trecutului au fost iertate. Acum există mii, zeci de mii de ignoranţi care nu ştiu să zică decât "bine că a murit porcul", dar trag nădejde că în 10-20 de ani valoarea Maestrului va fi recunoscută de toţi românii.
Ceea ce m-a durut şi m-a deranjat foarte mult a fost o pseudo-emisiune a unor pseudo-oameni, pseudo-jurnalişti sportivi, care nu ştiu să aibă decât nişte pseudo-păreri despre lumea înconjurătoare. Această pseudo-emisiune se difuzează, din păcate, pe una dintre pseudo-televiziunile de sport din România. Această pseudo-emisiune despre care vorbesc eu a fost difuzată ieri şi l-a avut ca subiect pe Adrian Păunescu. Cei doi pseudo-prezentatori au început să pună întrebări, că "de ce i se acordă atâta importanţă", că "uite, ăstora nu le acordă atenţia pe care o acordă lui Păunescu", etc. Nu neg valoarea celor enumeraţi, din moment ce eu sunt unul dintre cei care îşi doresc ca valorile să nu fie uitate şi să fie cu adevărat promovate, dar pseudo-prezentatorii uită, totuşi, cât de important a fost Maestrul pentru părinţii noştri, cei născuţi după '89. Mă gândesc că părinţii mei aveau aceeaşi vârstă pe care o am eu acum atunci când Cenaclul Flacăra strângea zeci de mii de oameni la fiecare adunare. Referitor la acea pseudo-emisiune, invitat era Radu Valahu, un om promovat de un pseudo-trust. Tocmai acest Radu Valahu, care nu părea să ştie decât skandenberg, era singurul care GÂNDEA dintre cei trei. Mi se pare de prost gust ca atunci când un om este pe moarte să faci o pseudo-emisiune în care să loveşti în el cât poţi de tare...
Maestre, îmi doresc ca spiritul Cenaclului Flacăra creat de dumneavoastră să revină cât se poate de repede. Eu nu TE voi uita! Dumnezeu să TE odihnească în pace.

Pace, Lumină, Iubire şi Respect,
MariusZ.

Romania, in curand tara fara poeti

Un nume curat - iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborăt în pământ" (Grigore Vieru)

Poetul roman (da, roman), Grigore Vieru (foto), a murit astazi, 18 ianuarie 2009, la varsta de 73 de ani, la un spital din Chisinau, dupa ce a fost internat in urma unui accident rutier ce a avut loc in noaptea de 15 spre 16 ianuarie. Grigore Vieru, bun prieten cu Adrian Paunescu, se intorcea de la un concert organizat in sudul Moldovei in cinstea lui Mihai Eminescu. Trebuia sa fie consultat de un specialist german in domeniul neurochirurgiei, care urma sa vina in Moldova special pentru el.
Grigore Vieru s-a nascut la 14 februarie 1935, in Pererita, judetul Hotin. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX”. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voronet, Sucevita, Dragomirna si Varatec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: "Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul".

Opera:

• 1957 - Alarma (versuri pentru copii)
• 1958 - Muzicuţe (versuri pentru copii)
• 1961 - Făt-Frumos curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
• 1963 - Mulţumim pentru pace" (versuri) şi Făguraşi' (versuri, povestiri şi cântece).
• 1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
• 1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefaţat de Ion Druta pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).
• 1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
• 1967 - Bărbaţii Moldovei cu o dedicaţie pentru „naţionalistul” Nicolae Testimiţeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă.
• 1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniţă de copii.
• 1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru)
• 1970 - Trei iezi
• 1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustraţii color de Isai Carmu)
• 1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
• 1976 - Un verde ne vede! ( editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
• 1991 - Metafore albastre (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecţia Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev. (Wikipedia)
  

Stiti, in momente ca acestea simt ca nu mai am cuvinte. Practic, totul se destrama in cultura romaneasca. Sunt promovati tot felul de inapti care scriu poezii pe care le pot scrie si elevi de clasa a treia, in timp ce adevaratele valori sunt date la o parte, aruncate la gunoi. Parca nimanui nu i-ar pasa de acestea. Dar de ce i-ar pasa cuiva? Cumva fac rating? Vor cumpara mai multe persoane ziarul? Nu, niciodata nu se va intampla asa ceva. Rareori mai apare la televizor domnul Adrian Paunescu, in opinia mea, cel mai mare poet roman din toate timpurile, insa nu pentru a-si expune imensa sa capacitate, ci pentru a fi facut praf, pentru a fi injurat, blamat, pentru a se arunca in el cu noroi, pentru ca "a fost comunist". Dragi prieteni de 30+ ani, toti ati fost comunisti, toti trebuia sa pupati acolo unde acum scuipati. De ce credeti dvs. ca sunteti mari moralisti? Cu ce sunteti mai buni decat domnul Adrian Paunescu? Va zic eu: CU NIMIC. Voi nu reprezentati absolut nimic, numele vostru va fi uitat pentru totdeauna, in timp ce domnul Adrian Paunescu a fost, este si va fi cel mai mare poet roman. Nimeni nu-i poate lua aceste lucruri.
Stiti ce este si mai dureros? Ca astazi a murit unul din putinii poeti romani adevarati si...nimanui nu pare sa-i pese.
Americanii sunt patriotii fara patrie, americanii nu reprezinta un popor. Se poate spune despre americani orice, insa ei stiu sa isi aprecieze si sa isi onoreze valorile. Aceasta reprezinta civilizatia.

Edit: Poza nu poate sa arate cat de mare a fost ca om Grigore Vieru.