Câţi ani să fi trecut de atunci,
Doamne? Să tot fie vreo cinci-şase sute de ani de când, undeva prin Europa
Centrală, se năştea Arben Nishliu, într-o fostă familie nobilă albaneză, ai
cărei membri au devenit iobagi din cauza presupuselor datorii. La prima vedere,
situaţia părinţilor lui nu-i oferea nicio oportunitate să realizeze ceva ieşit
de comun, oricât de mult s-ar fi străduit. Soarta lui ar fi fost aceeaşi ca a
părinţilor lui: să muncească pământul boierilor până la extenuare şi să moară
în mizerie, de ciumă sau de foame. Totuşi, se întâmpla ceva deosebit cu el.
Încă de mic copil, Arben lua câte o bucată de lemn pe care scrijelea cu orice
avea la îndemână nişte scene ciudate pe care nimeni nu reuşea să le descifreze
la momentul respectiv. Chiar şi aşa, el a continuat să facă asta, fără să
neglijeze munca pământului. Era unul dintre cei mai apreciaţi ţărani de către
boieri de fiecare dată când veneau să îşi vadă pământurile, deşi simţeau şi ei
că era ceva ciudat la el. Cum putea un copil de 11-12 ani să muncească atât de
mult şi eficient?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu