Hituri și Hitulețe 2016 - Partea a 4-a

Și asta este partea a patra, cea cu hiturile toamnei sau, mă rog, ale finalului de an. Mai sunt cinci zile și trecem în 2017, iar o parte dintre hiturile de acum o să se găsească și printre hiturile iernii 2016-2017, cum s-a întâmplat și în seria de anul ăsta. Unele dintre ele sunt foarte puternice - sigur o să recunoașteți care anume.

1.The Chainsmokers feat. Halsey - Closer

Uite, ăsta este unul dintre cele mai puternice hituri ale anului. 12 săptămâni ca number one în SUA, patru săptămâni în UK. Plus multe alte clasări asemănătoare în topurile din lumea întreagă. „Closer” e lansat la sfârșitul lui iulie, pe vremea când „Don't let me down” spărgea fără milă boxele din cluburile din lumea întreagă. Ăsta este un concurent foarte puternic pentru titlul de Hitul anului.



2.James Arthur - Say you won't let go

Și cu asta a dovedit că nu este un one-hit wonder, ci un artist care poate deveni de referință. Recunosc, „Impossible” mi s-a părut imposibil de ascultat - piesa era caraghioasă cântată de un băiat. Dar „Say you won't let go” e chiar drăguță și a fost number one în UK vreo trei săptămâni. Nu-i neapărat un candidat la titlul de „Hitul anului”, dar s-ar putea să apară printre hiturile iernii.



3.Shawn Mendes - Treat you better

M-am gândit un pic dacă să-l pun printre hiturile verii sau ale toamnei. Ăsta este un hit un pic problematic, pentru că nu a atins apoegul peste tot  în același timp - sunt convins că încă nu l-a atins în alte topuri. Dar îl simt mai mult ca pe un hit al toamnei. Încă este foarte puternic, deși a fost „doar” pe locul 6 în SUA și UK. Are și niște vânzări foarte bune, câștigând multiple Discuri de Platină. Shawn Mendes o să rupă topurile mult timp de acum înainte - are doar 18 ani.



4.DJ Snake feat. Justin Bieber - Let me love you

Ce drăguț... Încă o piesă a lui Justin Bieber printre Hituri și Hitulețe. A avut un impact imediat, debutând pe locul 2 în UK, pe 12 august, în săptămâna când a fost lansat. Putea fi printre hiturile verii? Destul de greu de spus; a fost mai puternic în timpul toamnei - și încă este -, atingând apogeul în multe locuri din lume prin septembrie-octombrie. Și chiar și acum.



5.The Weeknd feat. Daft Punk - Starboy

Asta e o piesă căreia nu i-am dat mare atenție. Astăzi am ascultat-o pentru prima dată, când au difuzat-o în retrospectiva celor de la Music Channel. Este un hit foarte puternic al toamnei, care a ajuns la un moment dat pe locul 2 și în UK, și în SUA. Lansat în septembrie. Poate că nu și-a atins apogeul, deși e un hit foarte mare în UK, care e de șapte săptămâni pe primul loc. Adică de pe la mijlocul lui noiembrie. Și o să apară imediat în postarea asta...



6.Clean Bandit feat. Sean Paul & Anne-Marie - Rockabye

Acesta este un hit foarte puternic, în plină ascensiune. Deocamdată este un hit european - rupe topurile, rupe boxele. Locul 1 în UK, în topul European, în Italia, Germania, Rusia, Israel etc.. Locul 8 în Spania și Franța. A pătruns și în SUA, dar mai mult în topurile de nișă - locul 7 în Hot Dance/Electronic Songs. La nivel de 20 decembrie, este pe locul 90 în Billboard Hot 100 - o să crească în continuare!



7.Little Mix - Shout out to my ex

Timp de trei săptămâni a fost number one în UK. Mai sunt și alte clasări destul de bune, dar urmează să fie lansat în SUA abia în ianuarie. O să ne întâlnim cu hitul ăsta și la anul. Little Mix o să crească mult în topuri; deci moda trupelor de fete încă nu a dispărut.



8.Charlie Puth feat. Selena Gomez - We don't talk anymore

Ăsta e un foarte puternic hit al toamnei, inclusiv la noi. Locul 9 în SUA și locul 14 în UK arată că nu prea ar fi hitul anului, dar a fost foarte difuzat. La noi a ocupat un onorabil loc 7, ceea ce e foarte bine, având în vedere că radiourile și posturile de muzică primesc destul de greu piese noi în playlist. Verificați pe MediaForest topul difuzărilor de la mijlocul lui februarie și pe cel de la mijlocul lui aprilie; veți găsi cam aceleași piese.



9.Lil Wayne, Wiz Khalifa & Imagine Dragons, cu Logic & Ty Dolla Sign & X Ambassadors - Sucker for Pain

Mamă, câtă lume cântă melodia asta! Și hitul ăsta este de pe coloana sonoră a „Suicide Squad”, genul ăla de film care te lasă cu impresia că se putea mult mai mult, dar cu o coloană sonoră foarte mișto. „Sucker for pain” nu a fost pe primul loc în topurile importante, dar s-a clasat foarte bine și a obținut destule Discuri de Aur și de Platină. Lansat în iunie, a fost puternic toamna.



10.Sia - The Greatest

Cred că este un hit în ascensiune la noi. Lansat în septembrie, este clar un hit al toamnei, deși nu s-a clasat pe primul loc în multe locuri. Dar pentru „The Greatest” nu o să folosesc aceeași unitate de măsură ca pentru celelalte hituri - ăsta a devenit un soi de fenomen, un imn asemănător cu „We are the Champions”, care cred că o să fie ascultat multă vreme de acum înainte. Pentru asta ar putea să fie chiar Hitul anului.



11.Rag'n'Bone Man - Human

Și ăsta este un fenomen. Lansat în iulie, „Human” este într-o continuă ascensiune, iar unii îl compară cu „Take me to church”, 62.5 milioane de vizualizări pe YouTube? Cui îi pasă? Piesa asta e peste tot! Nu s-a clasat prea bine în topuri? Cui îi pasă? Este una dintre cele mai difuzate piese ale anului!



12.Bruno Mars - 24K Magic

Nu am auzit de prea multe ori melodia asta, dar e un hit foarte puternic al perioadei de toamnă-iarnă. E posibil să-și fi atins apogeul, ajungând pe 5 în UK și pe 4 în SUA, dar cred că o să o vedem și în lista hiturilor și hitulețelor iernii 2016-2017. În unele locuri „24K Magic” este în ascensiune.



13.Carlos Vives & Shakira - La Bicicleta

Iată aici un alt exemplu de hit puternic pentru o perioadă mai lungă de timp. În unele locuri a atins apogeul prin iunie; în altele, printre care și la noi, a atins apogeul toamna. E un hit foarte puternic, cu aproape 600 de milioane de vizualizări pe YouTube la momentul scrierii acestei postări.



Iar cele românești vin cam așa:

1.Carla's Dreams - Imperfect

47 și ceva de milioane de vizualizări pe YouTube, de la începutul lui septembrie și până acum. A fost un an plin de Carla's Dreams. Băieții ăștia au mai avut „Aripile”, „Unde”, „Ne bucurăm în ciuda lor” și piesa aia în limba rusă. Toate sunt foarte vizualizate pe YouTube. Incredibil an pentru Carla's.



2.Randi - Ochii ăia verzi

Și ăsta este un hit incredibil, cu un efect instantaneu. Clipul este postat pe 15 septembrie; astăzi este 26 decembrie, iar el are ceva mai mult de 32 de milioane de vizualizări. Mă îndoiesc că succesul de pe YouTube se datorează prezenței tipei sexy în clip; sunt destule clipuri mult mai sexy care nu au nici jumătate din vizualizările ăstuia. Oare care o fi explicația? Nu cumva melodia asta chiar este foarte bună?



3.Vescan feat. Mahia Beldo - Tic-Tac

Cât de tare e asta?! Clipul este postat în iunie, dar melodia a devenit un hit puternic prin septembrie. Și reprezintă o nouă doză de nostalgie după timpurile trecute, mai exact după copilărie. Și, ca în cazul clipurilor oricărui rapper din România care a ieșit din underground, comentariile sunt dezactivate. Cam ăsta e efectul haterilor.



4.Feli - Timpul

Clipul este lansat în noiembrie; nu e neapărat un hit al toamnei, cât e al sfârșitului de an. Din nou trebuie remarcată calitatea ridicată a piesei, datorată faptului că e compusă de interpretă. Melodia pare a fi în ascensiune.



5.Ruby feat. Uzzi - Nu caut iubiri

Unul dintre puținele clipuri în care Ruby poartă ceva mai multe haine. Explicația ar putea sta în faptul că e regizat de Roman Burlaca. Oare cine e acest om? Uitați-vă la clipurile celor de la Carla's și o să înțelegeți. Ăsta are aproape 20 de milioane de vizualizări. Piesa îmi place, pentru că... Uzzi. De-asta!



6.Delia - Cine m-a făcut om mare

Asta este a doua cea mai enervantă piesă din toamna anului 2016. E destul de ciudată cronologia ei. Adică... astă-vară era gen „1, 2, 3, 4, ușurel, că rupem patul”, iar în toamna asta o ardea melancolică. OK... Se pare însă că melodia asta a atins destule corzi sensibile. Aproape 17.5 milioane de vizualizări în două luni arată că ăsta e un hit serios.



7.Smiley - Îndrăgostit (deși n-am vrut)

Cum se poate ca o piesă atât de frumoasă și sensibilă să aibă jumătate din vizualizările de la „Cine m-a făcut om mare” sau „Nu caut iubiri”?! Sensibilitatea adevărată nu mai este la modă?



8.AMI - Te aștept diseară

Ar trebui să spun ceva aici? Nu pot. În afară de faptul că n-am ascultat niciodată piesa. Și nici acum n-o fac. 20 de milioane de vizualizări...



9.Lidia Buble feat. Matteo - Mi-e bine

Și mie mi-e bine. Sunt în vacanță, acasă. E Crăciunul, nu am prea multe griji.
Ah, piesa era despre altceva. Lidia strânge din dinți. Credeam că este într-o relație serioasă cu Răzvan...
Mă rog, e greu de ascultat chestia asta până la final. Lidia și Matteo au 16 milioane de vizualizări? Să fie la ei, acolo...



10.JO - Cu un picior în Rai

Era să uit de melodia asta foarte frumoasă. A fost puternică și astă-vară, dar apogeul l-a atins prin septembrie. Și încă este destul de puternică și azi. La început nu mi-a plăcut, dar pe parcurs am prins drag de melodia asta.



11.Andra feat. Dorian - Floare de nu-mă-uita

„Cine m-a făcut om mare” este a doua cea mai enervantă piesă de astă-toamnă; asta e pe primul loc. Nu știu... pur și simplu nu-mi place Andra... Dar a fost un hit foarte puternic. 18.2 milioane de vizualizări pe YouTube. Viața-i dură...



12.Subcarpați - Rabdă inimă / De dor și de bucurie

Nu mai pot să continui cu (s)hiturile toamnei, că simt că intru în depresie (am mai găsit o piesă plângăcioasă a lui Nicole Cherry, pe care prefer să o înlocuiesc cu ceva frumos și constructiv). Subcarpați au lansat la sfârșitul lui august albumul „Statele Unite ale Balcanilor”, care arată că sunt în plină ascensiune. Trupa sună senzațional! :)



Cam astea sunt Hiturile și Hitulețele toamnei și sfârșitului de an. Pe unele nu le-am luat în considerare, pentru că nu prea îndeplineau cerințele necesare. Iar un număr mare de vizualizări pe YouTube nu înseamnă neapărat că melodia respectivă este un hit atât de mare pe cât ar sugera-o ele. Care este hitul anului? Păi... asta rămâne de văzut. Până atunci, bucurați-vă de Muzică!

Hituri și Hitulețe 2016 - Partea a 3-a

Iată că vine și partea a treia, cu hiturile verii. Surprinzător sau nu, pe unele dintre ele nu le-am auzit niciodată până acum, pentru că n-au prins la noi, dar o să le includ aici datorită clasării foarte bune în topurile importante din lume, dar și a vânzărilor foarte mari. Iar o astfel de situație întâlnim chiar de la primul astfel de hit.

1.Drake feat. Kyla & Wizkid - One dance

Serios, n-am ascultat niciodată melodia asta. Sau oi fi ascultat-o și nu i-am acordat atenție; habar n-am care-i situația. În mintea mea, asta n-ar fi fost niciodată printre hiturile verii, dar a fost number one și în SUA, și în Marea Britanie, și în multe alte locuri ale minunatei noastre planete. Deci îl includ aici. Poate fi hitul anului, dar să vedem ce va apărea în continuare în listă...

2.Justin Timberlake - Can't stop the feeling

Asta e o piesă foarte frumoasă, care sună a vacanță. I got Sunshine in my pocket, no? Am auzit prima dată piesa la Eurovision. Și m-a făcut să-mi doresc să vină mai repede vacanța. Chiar a fost un hit uriaș, deși nu a petrecut multe săptămâni pe primul loc în SUA (doar una), iar în Marea Britanie a fost doar pe locul 2. Dar a fost pe primul loc în multe alte locuri, iar vânzările vorbesc de la sine. Hitul anului? Foarte posibil.

3.Major Lazer feat. Justin Bieber & MØ - Cold Water

Lansat vara, „Cold Water” a avut succes imediat. Câteva zile după lansare, melodia asta era deja pe primul loc în Marea Britanie. Plus multe alte plasări foarte bune în topurile din lumea întreagă, inclusiv un loc 2 în SUA. Cum ar fi ca ăsta să fie, de fapt, hitul verii? Și așa, ca fapt divers... Din nou avem Justin Bieber în top, Omul chiar colaborează cu cine trebuie.



4.Sia (feat. Sean Paul) - Cheap Thrills

Motivul pentru care l-am pus pe Sean Paul în paranteză e că au circulat două versiuni ale piesei - una, cu el, iar alta, fără el -, ambele cu un succes uriaș. Locul 1 în SUA, locul 2 în UK, locul 2 la noi; locul 1 în multe alte locuri, vânzări extrem de mari. „Cheap Thrills” este un candidat extrem de serios la titlul de Hitul anului.



5.Calvin Harris feat. Rihanna - This is what you came for

N-are nicio importanță că n-a fost number one nici în SUA și nici în UK; piesa asta a fost un hit uriaș! Era peste tot, peste tot! Un miliard și ceva de vizualizări în jumătate de an?! Și ăsta e un foarte serios candidat la titlul de Hitul anului. Deși... departajarea s-ar face la numărul de țări unde a fost number one. Aici cred că ar cam pierde.



6.The Chainsmokers feat. Daya - Don't let me down

Mai țineți minte „#Selfie”, (s)hitul cu care s-au făcut cunoscuți The Chainsmokers? Uitați-l! Băieții ăștia chiar sunt foarte talentați și mai știu să scoată și piese foarte bune, foarte puternice. „Don't let me down” a fost un hit uriaș al acestei veri; la fel ca „This is what you came for”, n-a fost pe primul loc în prea multe locuri, dar a fost difuzat peste tot. Iar fetele din videoclip sunt vrăjitoare. Inclusiv Daya. Să nu care cumva să o supărați, că ridică mașina și nu v-o mai aduce pe pământ!



7.Coldplay feat. Beyonce - Hymn for the Weekend

Uite, că tot ziceam despre un alt hit al băieților de la Coldplay, ăsta se încadrează foarte bine aici. Lansat pe la sfârșitul lui ianuarie, a fost cam tot anul în topuri, dar astă-vară a atins apogeul și cred că merită să se afle aici. S-a clasat pe locuri foarte înalte în mai multe topuri, deși n-a fost pe primul loc de prea multe ori, „Hymn for the Weekend” a fost un imn al anului 2016. Și al verii. Hitul anului? Neah, nu e.



8.twenty one pilots - Heathens

Lansat în iunie, a devenit un hit uriaș după succesul filmului „Suicide Squad”. Da, filmul ăla în care Jared Leto a jucat cel mai prost Joker din toate timpurile. Locul doi în SUA, locul 5 în UK, Niște vânzări foarte mari, tot datorită succesului filmului. Nu e hitul anului, e clar, dar merită menționat.



9.Adele - Send my love (to your new lover)

Astă vară eu am auzit melodia asta chiar mai des decât „Cheap Thrills” (Sia) și „Without you” (Andra & David Bisbal). Mă așteptam să fi fost number one în foarte multe locuri; când colo, a fost „doar” locul 5 în UK și locul 8 în SUA. A fost pe locul 1 doar în topuri de nișă. Deci e un hit mare, cu vânzări considerabile, dar... nu e nici măcar hitul verii?!



10.Enrique Iglesias feat. Wisin - Duele el corazon

De exemplu, ăsta a fost hitul verii. La noi nici nu cred că încape discuție. Cea mai difuzată piesă la TV, cea mai difuzată la radio. Spre deosebire de „Send my love”, „Duele el corazon” a fost number one în foarte multe locuri; în UK nu a intrat în top, iar în SUA a fost doar pe 82. Ca vânzări, stă destul de prost, dar ca difuzări și vizualizări stă foarte, foarte bine. Se clasează măcar în top 10 al hiturilor anului.



11.LP - Lost on you

Ăsta este un hit european, incluzând aici și Libanul și Israelul, care se află cumva în aria de influență a Europei. Number one în foarte multe locuri - la noi, în Franța, Spania, Serbia, Israel, Turcia, Polonia. Numărul de vizualizări este foarte mic, în comparație cu celelalte hituri, dar „Lost on you” a fost uriaș! Hitul anului? Foarte posibil.



12.Mahmut Orhan feat. Sena Sener - Feel

Multă vreme n-am înțeles ce zicea fata asta. Și nici acum nu sunt sigur că limba în care cântă este engleza. Dar a fost piesa mea preferată de astă-vară, pe aceeași treaptă cu o alta pe care o voi menționa mai târziu. „Feel” a fost un hit local, făcând senzație în Balcani. Tebrikler, Mahmut!



13.Alvaro Soler - Sofia

Un alt hit european foarte puternic. Number one în Italia, Elveția, Slovacia, Polonia, Belgia. Mare succes și în Cehia, Spania, Ungaria. Chiar și la noi, deși n-a fost atât de difuzată. Deși nu pare a fi prea fericită („por que no me digas la verdad”), are un ritm pozitiv, ceea ce îmi place foarte mult. Felicitaciones, Alvaro!



14.Sak Noel & Salvi feat. Sean Paul - Trumpets

E doar un hituleț, chiar mai mic decât „Ego” al lui Willy William, dar a rupt prea multe boxe pentru a nu fi menționat aici. A fost number one doar la noi și a mai avut succes prin Liban, Polonia, Olanda, Belgia, chiar și Franța. A fost o vară bună pentru Sean Paul.



15.Jonas Blue feat. JP Cooper - Perfect Strangers

Piesa asta vine ca o completare. Am uitat-o mai mult pentru că este un hit puternic al părții de final a verii, când am avut și alte preocupări în afară de cele obișnuite din vacanță. Un loc 2 în UK și mai multe clasări bune în topurile din întreaga lume, inclusiv din România, arată că „Perfect Strangers” a fost un hit puternic. Iar urme ale lui se simt chiar și acum, la final de an.



Și acum... cele românești.

1.Nosfe feat. Ruby - Condimente

Sau invers - Ruby feat. Nosfe. E destul de incertă treaba. Mă rog, ca orice clip al lui Ruby, are foarte multe vizualizări - 45 de milioane și ceva la momentul scrierii postării ăsteia. Dar nu e cel mai de succes din punctul ăsta de vedere. „Condimente” nici nu a fost atât de difuzat precum...



2.Carla's Dreams - Acele

46.6 milioane de vizualizări, la momentul ăsta. E o piesă foarte frumoasă și romantică. Și are al doilea cel mai vizualizat clip românesc al anului 2016. Această piesă, cu „acele” ei, este la fel de controversată ca (h)eroina.



3.Mario Joy - California

Părerea mea e că melodia asta nu și-a atins încă apogeul. Dacă o să apară pe coloana sonoră a „Fast & Furious 8”, o să fie un hit uriaș. Până atunci, e doar un hituleț al verii 2016. Merita mai mult? Evident. Va primi mai mult? Vom vedea.



4.Alexandra Stan feat. Havana - Ecoute

Je croix qu'Inna et Alexandra Stan aime chanter en Francais. „Ecoute” a fost un hit puternic, frumos și difuzat în heavy rotation într-o vreme. Îmi place că Alexandra Stan experimentează mai multe stiluri.



5.Inna - Heaven

Că tot ziceam de Inna, iată că și ea are câteva versuri en Francais. Acest puternic hit regional are un succes mai mare decât se vede din numărul de vizualizări.



6.Monoir & Osaka feat. Brianna - The Violin Song

Aceasta este melodia care, pentru mine, se află pe aceeași treaptă cu „Feel” a lui Mahmut Orhan. Am impresia că „The Violin Song” a fost mai puternic spre finalul verii și chiar în toamnă. Sample-ul cu vocile bulgăroaicelor și vioara ridică foarte mult melodia.



7.DJ Sava feat. Faydee - Love in Dubai

Ce s-ar putea spune despre melodia asta? Inspiră vacanță, petrecere, Dubai. Și mai are și amprenta inconfundabilă a lui DJ Sava.



8.Vescan feat. Florin Ristei - Las-o...

Vescan a făcut-o din nou - a lansat un superhit. Difuzat și superdifuzat și dat pe toate radiourile, posturile de televiziune și așa mai departe, „Las-o...” e și unul dintre cele mai vizualizate clipuri românești ale anului. Iar Florin Ristei este genial pe refren.



9.Irina Rimes - Visele

Visele le le le le... Le le... Le... le-am auzit prea mult. E un hit mult mai puternic decât o arată vizualizările. Și asta a fost una dintre melodiile care m-au „bântuit” când scriam licența, în campusul din Grozăvești și... tindeam să-l trec la hituri ale primăverii, dacă n-ar fi fost atât de puternic vara.



10.Delia - Ce are ea

Momentul ăla când ești interpreta a două melodii complet opuse: una, foarte sensibilă, precum „Ce are ea”, iar alta, foarte perversă, ca „1234”. Goddammit!



11.B.U.G. Mafia feat. Sergiu Ferat - Pe coastă

După succesul nebun al hitului „Să cânte trompetele”, B.U.G. Mafia a încercat să repete figura și anul ăsta. Și le-a ieșit... într-o oarecare măsură. „Pe coastă” a fost un hit important al verii ăsteia, dar nu cel mai puternic.



12.Andra & David Bisbal - Without you

No comment. Foarte multe vizualizări, foarte multe difuzări.



13.Nicole Cherry & Connect-R - Se poartă vara

Cum se poate ca doi oameni atât de talentați să scoată o melodie atât de proastă? Goddammit!



14.Raluka - Ieri erai

Și pe ăsta l-am simțit a fi un hit al primăverii, dar s-a menținut și a fost puternic și vara. Sunt cam multe onomatopee, dar măcar artista e talentată, iar piesa e cât de cât ascultabilă.



Cam atât pentru hiturile și hitulețele verii - ca de obicei, mai multe decât în alte astfel de postări. Peste câteva zile vine și postarea cu hiturile toamnei și o scurtă concluzie cu privire la această retrospectivă. Până atunci, enjoy the Music! :D

Hituri și Hitulețe 2016 - partea a 2-a

OK, am lipsit o vreme de aici, pentru că nu prea am avut timp. Proiecte și chestii de genul. Dar o să continui retrospectiva hiturilor și hitulețelor cu ceea ce s-a întâmplat astă-primăvară. Cred că o să fie destul de interesant, mai ales având în vedere că 2016 a fost un an în care au avut loc două mari evenimente sportive. Și știm doar că melodiile oficiale cam sunt mari hituri; dacă nu ale primăverii, măcar ale verii. 

Iar lista începe...

1.Rihanna feat. Drake - Work

E genul ăla de melodie care nu-mi place. N-am ascultat-o niciodată cap-coadă și n-o fac nici acum. Dar a fost un hit uriaș, care ar putea candida cu șanse la Hitul anului, dacă n-ar fi fost altele și mai mari. Și știm toți că au fost destule, cel puțin astă-vară. Și totuși... nouă săptămâni de number-one în Billboard Hot 100 arată cât de mare a fost „Work”.

2.DNCE - Cake by the Ocean

Aici nu prea vreau să țin cont de topuri și vizualizări pe YouTube, cu toate că s-a clasat foarte bine și a fost un hit foarte mare, dar eu l-am simțit strict ca un hit al primăverii. Cam pe atunci a atins apogeul și a ajuns pe cea mai înaltă poziție a sa în Billboard 100, respectiv 9. Eu am ascultat melodia asta foarte mult astă-primăvară și, deși la început îmi displăcea, a ajuns să-mi placă. Nimeni nu-i perfect.

3.Justin Bieber - Love yourself

Iată un candidat serios la titlul de Hitul anului. Nu prea îmi pasă ce face el în viața privată, poate să se poarte ca o primată, dar muzica pe care o scoate chiar a crescut calitativ. Mă rog, normal că piesa asta sună bine; doar a fost compusă (și) de Ed Sheeran. Number-one cam în toate colțurile lumii, inclusiv la noi. Un miliard și ceva de vizualizări pe YouTube (tare îi mai place băiatului să depășească miliardul). „Love yourself” a fost foarte puternic iarna trecută, dar s-a menținut foarte sus tot anul, așa că îl plasez aici.

4.Mike Posner - I took a pill in Ibiza (Seeb Remix)

Piesa asta cred că ar fi avut succes indiferent de sezonul lansării. Remixul a fost lansat astă-iarnă și a explodat aproape imediat. Number-one în foarte multe locuri, inclusiv în UK; locul 4 în Billboard 100. Multe controverse, care au adus și mulți bani. A fost un hit foarte puternic și astă-vară, dar a avut o primăvară nebună.

5.Alan Walker - Faded

Nu l-am simțit ca un hit al iernii, în ciuda atmosferei foarte reci pe care o inspiră. Alan Walker a dat lovitura cu „Faded” la vârsta de 18 ani. 18 ANI! E un hit mai puternic decât Seek Bromance al lui Avicii, care pe vremea când piesa făcea furori (2009) avea 19 ani. „Faded” nu s-a clasat prea sus în Billboard 100 (doar locul 80), iar în UK a ajuns „doar” pe locul 7; în restul lumii a fost nebunie. Și... 800 și ceva de milioane de vizualizări la momentul postării ăsteia?! OK... poate fi hitul anului.

6.Desiigner - Panda

Ca număr de vizualizări pe YouTube, n-ar avea nicio șansă să fie hitul anului. Și nici ca poziționare în topuri. Dar a fost timp de două săptămâni number-one în Billboard 100, așa că mi se pare OK să fie aici. Și nici nu sună atât de rău, având în vedere că e compusă de viitorul președinte al SUA, Kanye West.

7.Fifth Harmony feat. Ty Dolla Sign - Work from home

Un alt candidat puternic la titlul de Hitul anului. Number 4 în UK, number 2 în Billboard 100, în foarte multe alte locuri number-one și... 1.2 miliarde de vizualizări. Poate că nu este cea mai bună piesă de anul ăsta, dar e un hit uriaș.

8.Tinie Tempah feat. Zara Larsson - Girls like

Mie încă mi se pare foarte spectaculos flow-ul lui Tinie Tempah. Locul 2 în UK, poziționări mai slabe în SUA, dar noi suntem europeni și prefer să mă iau și după topurile noastre, nu doar după ale lor. Unde mai pun că-mi place mult și melodia. 

9.Meghan Trainor - No

Din nou... Știam melodia, dar nu știam cine o cântă, pentru că n-am ascultat-o niciodată cap-coadă. Și n-am făcut-o nici acum. Dar nu-i o piesă rea. A fost un hit puternic în SUA și UK, chiar dacă n-a ajuns niciodată number-one. Nu e hitul anului, dar pentru astă-primăvară este cu siguranță foarte tare. 

10.Jonas Blue feat. Dakota - Fast car

Știți cum e atunci când reinterpretarea are mai mult succes decât originalul? Păi... cam ăsta e cazul cu „Fast car”. Tracy Chapman a lansat originalul în 1988. Cred că a avut destul de mult succes la momentul respectiv: locul 5 în UK și locul 6 în SUA, într-un an plin de „Smooth Criminal” cred că înseamnă mult. Cât despre versiunea din 2016, locul 2 în UK și poziționări foarte bune în multe alte topuri o recomandă a fi un hit puternic, în ciuda numărului relativ mic de vizualizări pe YouTube, în comparație cu altele.

Iar cele românești ar fi...

1.Mihail - Mă ucide ea

Ăsta a fost un adevărat fenomen astă-primăvară. „Mă ucide ea” era peste tot, iar Mihail era invitat pe la toate posturile de televiziune și radio. 38.8 milioane de vizualizări la momentul postării, chiar ar putea fi hitul anului în România.

2.Delia & Deepcentral - Gura ta

Cred că ăsta a fost cel mai reușit duet românesc al anului, în România. Două voci foarte bune - Delia Matache și Doru Todoruț, o piesă foarte puternică, difuzată pe toată durata anului. Probabil ca număr de difuzări la radio și TV e pe primul loc. Asta dacă nu cumva au fost depășiți de una dintre melodiile celor de la Carla's Dreams. Sau două... Sau trei...

3.Carla's Dreams - Sub pielea mea | #eroina

S-a demonstrat științific că ăsta a fost cel mai vizualizat videoclip din România, în 2016. Și #eroina a fost un mare fenomen astă-primăvară; când ți-era lumea mai dragă, auzeai pe cineva cântând „O... eroină”. 

4.Andra - Iubirea schimbă tot

Când am ascultat prima dată „Iubirea schimbă tot”, mi se părea că o știu de undeva. Cel puțin începutul pare a fi inspirat din alte locuri. Oricum, e o melodie frumoasă, ceea ce spun destul de rar atunci când e vorba despre Andra. Ăsta e un hit foarte puternic, încă destul de difuzat pe la radio și TV.

5.Alexandra Stan - I did it, mama!

A fost un an foarte bun și pentru Alexandra Stan, ceea ce mă bucură destul de mult. O să mai fie prezentă într-una dintre părțile pe care urmează să le scriu. Și... având în vedere că primul ei videoclip a fost foarte sexy, oare cum ar putea fi clipurile ei la șapte ani distanță?

6.Manuel Riva & Eneli - Mhm Mhm

Serios, ăștia chiar sunt români? Bine, având în vedere că avem un DJ pe care-l cheamă Gino Manzotti, nu m-ar mira. Asta e o piesă al cărei titlu îl aflu abia acum; ceea ce nu înseamnă că nu o știam sau că n-am ascultat-o cap-coadă până acum. Astă-primăvară era destul de stresantă. :))

7.Smiley - Insomnii

Să nu luăm în seamă că este o copie aproape unu-la-unu a unei melodii mai vechi a lui Gotye. Piesa asta e foarte bună, mie mi-a plăcut mult. Sună diferit de tot ce-am auzit la radio în ultimul an. Dar să nu luăm în seamă factorul Gotye.

8.DJ Sava feat. Alina Eremia & What's Up - Dulce amar

DJ Sava are acea amprentă pe care o recunoști pe toate piesele sale, mai ales în zilele astea, când la radio și la TV nu mai este abundența aia cretină de muzică club-dance-house, în romgleză, cu mult zdringhi-zdringhi. Asta e doar muzică pop, în limba română. Și nu sună atât de rău.

9.Vanotek feat. The Code & Georgian - I'm coming home

N-ar trebui să luăm în seamă numărul mic de vizualizări de pe YouTube; canalul e destul de mic. Piesa însă este foarte tare și ar fi putut să fie unul dintre hiturile de anul ăsta, de la Eurovision. Dar n-ar fi participat, chiar dacă s-ar fi calificat. 

10.Willy William - Ego

Conform statisticilor celor de la YouTube, Willy William este român. Cine sunt eu să contrazic marele YouTube? Ah, stai... Clipul ăsta este urcat pe contul oficial al celor de la Roton. Normal că-l consideră român. Și îl consider și eu, că ăsta a fost unul dintre hiturile anului la noi. Allez! Allez! Allez!

Și avem și o mențiune:

Ovidiu Anton - Moment of Silence

O melodie care mi-a plăcut foarte, foarte mult. Mi-a părut foarte rău că nu a putut să participe din cauză că „unii” au preferat să fure de la TVR banii pentru taxa de participare la Eurovision, decât să o plătească. „Moment of Silence” ar fi fost una dintre cele mai bune piese din concurs - am văzut ediția de anul ăsta; doar vreo două piese mi-au inspirat ceva, ceea ce e destul de grav. 

Cam atât pentru partea a doua. Revin în câteva zile cu partea a treia - hiturile verii! Până atunci, enjoy the Music! :)

Îmbulzeala noastră cea de toate zilele

A venit luna decembrie, considerată de multă lume drept luna cadourilor, a sărbătorilor, când trebuie să fim cu toții mai buni și să dăruim, nu doar să așteptăm să vină alții la noi și să ne ofere cadouri. Aparent, este o lună feerică, în care totul este frumos și curat, în care fericirea își găsește locul în sufletele tuturor oamenilor, de toate vârstele, E destul de trist faptul că, cel puțin în orașele mijlocii și mari, fericirea a căpătat un alt sens.

Eu stau de trei ani și ceva în București. N-am vizitat atât de multe locuri de aici pe cât mi-aș fi dorit, dar mi-am făcut o idee despre cum este orașul, iar asta mă înfioară. Am o problemă destul de mare cu aglomerația. Nu în sensul că sufăr de agorafobie, ci doar că oamenii de aici par dezumanizați. Cum merg ei în ritmul lor - de obicei mai repede decât mine, ceea ce e destul de greu, având în vedere că am 1.92 și sunt puțini oameni mai înalți - privind înainte cu niște ochi goi, iar chipurile lor sunt pline de o înverșunare stranie, îndreptată probabil împotriva tuturor celorlalți. E ceva cu care mă întâlnesc în fiecare zi și sunt sigur că multă lume trece prin aceeași experiență.

Dar cel mai trist este când văd îmbulzeala asta cauzată de venirea sărbătorilor de iarnă. Toată lumea se duce la magazin pentru a cumpăra fel de fel de nimicuri, de kitsch-uri nefolositoare, pe care să le facă în dar altora, doar pentru a le arăta că le „pasă” de ei. Dar nu despre falsitate e postarea, ci despre mania asta, sportul ăsta național de a sta la coadă, cu toate că poate erau alte opțiuni. Oricum, nu mai contează. Sunt multe lucruri în neregulă cu lumea înconjurătoare, iar până și frumosul este pângărit de noile obiceiuri - sau vechile obiceiuri, doar că adaptate vremurilor.

Poate cândva ne vom schimba în bine, deși realitatea înconjurătoare nu-mi dă prea multe speranțe. Curând, oamenii vor fi doar niște zombi, care nu vor mai avea nici urmă de sentiment, iar singurul scop al lor va fi supraviețuirea. Sper să nu am dreptate.

Cu Soare de 1 decembrie

În ultimii ani, 1 decembrie a reprezentat un prilej numai bun pentru ca politicienii să încerce să dezbine populația. Au încercat să facă și acum același lucru, doar că nu a ieșit așa cum și-au dorit. Peste 10 zile vor avea loc alegerile parlamentare, normal că unii au impresia că un discurs ținut de, să zicem, primarul localității în care are loc festivitatea va avea un rol electoral. Deci ăștia sărbătoresc Marea Unire prin dezbinare. Foarte interesant.

Mai departe...

Am auzit știri din zilele trecute, cum că liderul unui anumit partid politic ar fi vrut să aducă oameni din provincie pentru un soi de protest. Ceea ce nu s-a concretizat, dintr-un motiv sau altul. Există fel de fel de variante acum; oare dacă acea ființă care a făcut publică această ipoteză n-ar fi spus nimic, ar fi avut loc protestele? Eu nu știu ce să zic și, să fiu sincer, nici nu mă interesează; oricum nu votez pentru niciunul dintre aceste partide, iar ambele „personaje” mi se par toxice. Că unul dintre aceste personaje nu a fost invitat la recepția lui pește prăjit, asta e altă treabă. Face parte din show-ul electoral, care ar fi trebuit evitat de Ziua Unirii. Dar, dacă e să fie dezbinare, măcar să fie până la capăt.

Românii însă au fost cam la fel ca în anii trecuți - patrioți (măcar de Ziua Națională), oarecum entuziaști, cu drapele în stânga și-n dreapta. Show-ul politic nu cred că a contat chiar atât de mult, ca în alți ani. Dar mai interesant mi se pare că vremea a ținut cu noi. A fost o zi superbă, cu cer senin, mai caldă decât o spunea prognoza meteo. Făcând comparație cu anii trecuți, a fost un 1 decembrie minunat. Parada militară a fost frumoasă, ca întotdeauna. Ce-i drept, a lipsit un simbol atât de puternic, cum era Max, câinele erou, dar ar putea să apară altul pe parcurs.

Poate că România nu este așa cum ne-o dorim cu toții. Poate că nici noi nu suntem așa cum ne-am dori. Dar, pe parcurs, lucrurile ar putea să se îmbunătățească. În principiu, totul depinde de noi și de atitudinea noastră față de viață și de țara în care trăim. La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Hituri și Hitulețe 2016 - partea 1

E acea perioadă din an, când privim în urmă, iar hiturile și hitulețele se numără. Azi e 30 noiembrie, deci s-a dus și toamna asta. În principiu, știm care sunt hiturile toamnei, dar vreau să le așez pe toate cronologic. Deci... să vedem care au fost hiturile iernii 2015-2016. Ordinea este aleatori, bien sur.

1.Adele - Hello

Lansată în octombrie 2015, piesa asta a avut un succes nebun. Cred că videoclipul este cel care a atins cel mai repede miliardul de vizualiizări pe YouTube. Anyway, astă-iarnă, „Hello” era peste tot, la toate radiourile, posturile de muzică. Era cântată pe la talent show-uri și așa mai departe. Am mai zis-o și anul trecut: dacă „Hello” era lansată un pic mai devreme, era hitul anului fără probleme. Așa... o să ocupe un loc pe podium doi ani la rând.



2.Justin Bieber - Sorry

Sau poate trebuia să-mi fac temele mai bine și să caut clipul ăsta mai întâi. 2 miliarde și ceva de vizualizări pentru o piesă lansată cam în același timp cu „Hello”. Justin Bieber is on fire! Iar piesele lui chiar sună bine. În ritmul ăsta, depășește „Gangnam Style” în jumătate de an. Justin mai are un hit foarte puternic pe iarna 2015-2016, dar o să-l trec la primăvară, pentru că atunci mi s-a părut a fi și mai și.



3.Zayn - Pillowtalk

Până să caut piesa acum, nu știam nici cum se cheamă sau cine o cântă. Am auzit-o în foarte multe rânduri, dar nu m-a interesat să o caut, să o ascult pe îndelete. „Pillowtalk” a fost un hit puternic din prima jumătate a anului, dar am impresia că astă-iarnă a fost nebunia. Number one și în SUA, și în UK, e posibil să fie hitul anului, nu?



4.Drake - Hotline Bling

Ăsta a fost un hit foarte puternic, pe care n-am putut niciodată să-l ascult cap-coadă, pentru că... nu-mi place. Dar a fost mare, difuzat peste tot. Multora le place...



5.Twenty One Pilots - Stressed out

Ăsta e un hit îndeajuns de puternic, pentru a rezista pe primele locuri în top chiar și la vreo 8 luni distanță de la lansare. O piesă frumoasă, nostalgică și inspirațională în același timp, „Stressed out” are o sensibilitate ce încearcă să fie mascată de tonul ușor degajat, ca să zic așa. Twenty One Pilots o să fie prezenți cu încă o piesă, într-una dintre părțile următoare.



6.Lukas Graham - 7 Years

„7 Years” este una dintre piesele mele preferate, dintre hiturile anului 2016. Nu cred că are șanse să fie hitul anului, dar e foarte puternică. Are un efect asemănător cu „74-75” a celor de la The Connells. Are acel aer irlandez, nostalgic, ce spune o poveste tristă despre ce a fost în trecut și nu mai este.



7.Shawn Mendes - Stitches

Un alt hit foarte puternic este „Stitches”. Lansat în vara lui 2015, a avut succes și toamna trecută, dar se pare că a fost cel mai puternic pe iarna 2015-2016, când a devenit chiar number one în UK, plus multiple clasări în top 10 în SUA. De asemenea, a fost foarte tare și astă-primăvară. Radiourile și posturile de muzică îl difuzau des. De asemenea, „Stitches” va rămâne în memoria mea drept una dintre piesele ce au servit drept fond sonor pentru lucrarea mea de licență - stăteam în fața Filos Pub, scriam și ascultam muzica ce venea de acolo.



8.Imany - Don't be so shy (Filatov & Karas Remix)

Dacă ar fi să ne luăm numai după numărul foarte mare de oameni care îl au sau l-au avut ca ton de apel, „Don't be so shy” este clar hitul anului în România. Și, conform topurilor, este un candidat serios la Hitul Anului, în ciuda numărului mic de vizualizări pe YouTube, în raport cu altele. Cel puțin în Europa, cred că e...



9.Coldplay - Adventure of a Lifetime

A fost un an foarte bun pentru Coldplay, ei realizând (poate) cea mai spectaculoasă colaborare. Dar despre asta voi vorbi atunci când va fi cazul, adică fie în postarea despre hiturile primăverii, fie în cea cu hiturile verii. Până atunci, ne mulțumim cu „Adventure of a Lifetime”, o piesă lansată acum un an și care a devenit un hit puternic - băieții de la Coldplay sunt obișnuiți cu succesul. N-a fost number one în topurile importante, dar a reușit să câștige multe discuri de platină.



10.Flo Rida - My House

Poate că nu e hitul anului, dar e o piesă bună și îndeajuns de puternică pentru a ajunge în listă. Cel puțin în SUA, „My House” a fost un hit puternic iarna trecută și... apreciez și faptul că Flo Rida a lansat o piesă care are un beat hip hop. El cică este rapper și pare un individ destul de talentat, dar a lansat multe chestii ciudate în ultimii ani. „My House” pare un soi de gură de oxigen.



Cât despre hiturile românești...

1.Carla's Dreams feat. Inna - Te rog

Am vrut să fac mențiunea „feat. Inna”, pentru că acele versuri pe care ea le cântă pe ultima strofă sunt cele mai bune ale ei din ultimii ani. Plus că aduc și mai mult dramatism piesei, care am impresia că a fost pe lista hiturilor toamnei trecute. Dar a fost clar un hit al iernii 2015-2016 și... poate fi chiar hitul anului ăstuia. Cât despre Carla's Dreams, e clar că 2016 a fost anul lor. Cel puțin în „topurile” mele, ei vor avea câte o piesă în fiecare. Aici avem superba „Te rog”.



2.Feli - Creioane colorate

Chiar dacă am simțit „Creioane colorate” mai mult ca un hit al primăverii, acolo sunt unele și mai puternice; de exemplu, e unul care a fost cel mai difuzat timp de 7 (șapte) săptămâni. „Creioane colorate” a fost doar o săptămână, în ianuarie. O piesă care se simte că e de suflet, din suflet, cu textul scris de artistul care o cântă - Feli Donose.



3.Lidia Buble feat. Amira - Le-am spus și fetelor

Asta e ceva foarte ciudat. Am perceput „Le-am spus și fetelor” ca un hit al toamnei 2015, deși parcă o difuzau la greu și vara trecută. Nu știu cum se face că a fost cea mai difuzată piesă la radio toată luna... decembrie. Pentru 2015, e unul dintre hituri. Pentru 2016, e doar un hituleț.



4.Randi - Dansăm

Clar, unul dintre hiturile iernii. Lansat acum un an, a avut destul de mult succes. Și, chiar dacă în general nu-mi plac melodiile pe care le-a scos Randi, în cariera solo, asta îmi place. El dovedește că încă este un artist demn de luat în seamă; să nu uităm că a lansat unul dintre cele mai puternice hituri ale verii 2015.



5.DOC & Motzu feat. Smiley - Pierdut buletin

Ăsta e un hit chiar mai mare decât pare. N-a fost niciodată cel mai difuzat, conform statisticilor Media Forest, dar a fost mereu acolo sus. Am mai postat piesa, mi-am mai spus părerea despre mesajul transmis. Mulți îl judecă pe DOC pentru alegerile făcute. Se simte însă faptul că el provine dintr-o altă zonă a muzicii. Un mare plus îl reprezintă și clipul, care îmi aduce aminte de filmul „Triunghiul”.



6.Inna - Yalla

La noi nu a avut impactul pe care l-a avut pe YouTube. Sau poate că a fost perceput ca hit al primăverii. Eu îl trec aici. A fost o melodie de mare succes, cel puțin la bulgari-tătă și la poloni-tătă. Și la noi-tătă, dar nu este hitul anului-tătă.



7.Lora - Ne împotrivim

Știați că Lora este mare fană a Siei? Dacă nu, doar ascultați piesa asta și apoi un „Chandelier” sau „Elastic Heart” cântate live. Oricum, una peste alta, „Ne împotrivim” e o piesă ce a avut succes. Nu știu dacă o să fie difuzată și peste câțiva ani, dar merge.



8.Amna feat. Robert Toma - În oglindă

Poate că am trecut-o ca hit al toamnei trecute, dar a fost și unul dintre hiturile iernii. Amna participă acum la „Te cunosc de undeva”; nu e o concurentă bună, dar măcar muzica pe care o face în viața de zi cu zi e plăcută auzului. „În oglindă” îmi place mult.



9.Ruby feat. Dorian Popa - Bună, ce mai zici?

Chestia asta e clar un hit al iernii. Difuzat fără număr pe cam toate posturile de radio comerciale și pe la cele de muzică. Nu mi se pare cine știe ce melodie, așa cum Ruby nu mi se pare cine știe ce cântăreață. Dar scoate hituri pe bandă rulantă? Scoate. Și va mai apărea în topul anului 2016 cu un hituleț, dar peste vreo două săptămâni.



10.Alina Eremia - A fost o nebunie

Tot un hit al toamnei trecute, care a rupt topurile și iarna. E o piesă foarte bună, care cred că se va asculta și prin 2020. Și sunt sigur că Alina Eremia va mai lansa astfel de hituri.



Revin cu Hiturile și Hitulețele Primăverii săptămâna viitoare. Până atunci...

Enjoy the Music!

Fericirea

Foarte straniu, dar cred că sunt fericit la momentul ăsta. De fapt, sunt fericit de mai multă vreme, doar că nu mi-am dat seama. Cred că am luat toate lucrurile care s-au întâmplat cu mine în ultima vreme ca fiind cât se poate de normale. Ca venind de la sine. Și totuși, mă concentrez asupra lucrurilor care îmi lipsesc și a celor pe care nu am reușit să le fac la momentul potrivit.

Într-adevăr, există momente care pot fi trăite numai la o anumită vârstă, iar asta cumva te marchează, pentru că, oricât ai încerca, nu vei reuși niciodată să le recuperezi. Deci, cu toate că ești fericit, nu îți dai seama, pentru că în subconștientul tău suferi din cauză că nu ai profitat de vârsta respectivă. Și astfel, nu poți să te bucuri la maximum de evenimentele ce au loc la vârsta pe care o ai acum. Subconștientul tău va trece în revistă și aceste aspecte, probabil.

Dar ce se întâmplă atunci când fericirea dispare? În primul rând, asta se întâmplă atunci când ieșim din zona de echilibru. Cum, necum, suntem într-un echilibru, deși destul de precar. Ieșim din această zonă în mod natural, odată cu trecerea timpului, căci omul trece prin astfel de șocuri la toate vârstele. După ce echilibrul s-a rupt, începem să ne amintim cum era înainte. Și înainte de asta. Și tot așa, mergem în trecut, călătorim în universul amintirilor, până când realitatea ne lovește și ne întoarcem înapoi în viitor.

Stau și mă gândesc... Totuși, de ce anume îmi este mai mare teamă? De neprevăzut sau de ceea ce știu că o să se întâmple? Din punctul meu de vedere, ambele aspecte fac parte din cursul natural al vieții. Neprevăzutul este reprezentat de evenimente precum... un cutremur mare, un accident de mașină. Astfel de evenimente pot avea loc oricând, nu poți să stai doar cu gândul că s-ar putea întâmpla așa ceva. La fel bine s-ar putea să nu se întâmple. Cât despre ceea ce știu și este normal să se întâmple... asta reprezintă ieșirea din zona de echilibru. Mai devreme sau mai târziu, asta se va întâmpla, dar peste un eveniment neprevăzut sunt șanse foarte mari să treci și să mergi înainte, dacă nu ești rănit. Deci poți să te întorci la starea dinainte. Dar când vine vorba despre ieșirea asta din zona de echilibru, ce reprezintă, practic, și o schimbare de statut, asta mă cam sperie. Am 24 de ani, voi absolvi peste doi ani masteratul la care sunt înscris. Nu știu ce va veni după aia. Știu doar că această etapă se va termina foarte repede.

Oare fericirea va continua? Aș vrea să cred că totul depinde de mine.

Doar o vorbă...

Mda, a trecut ceva vreme de când n-am mai făcut referire la muzică și... cred că e cazul acum, mai ales că este un curent dubios de fanboys, care idolatrizează un anumit artist și consideră că el are întotdeauna dreptate, iar toți ceilalți sunt de căcat. Poate că limbajul o să fie un pic mai dur, dar atitudinea acestor fanboys este mult prea deranjantă, iar dacă îndrăznești să nu fii de acord cu ei, îți pun veșnica întrebare „ce-ai fumat, frate?”.

Privind un pic în trecut, în hip hop-ul românesc au existat mai multe conflicte. Cel puțin prin anii '90, diss-urile erau frecvente, datorită existenței a două grupări considerate rivale, după model american or something like that. Mă refer la Cartel - B.U.G. Mafia, La Familia, Il-Egal, (Dana) Marijuana și alții care dădeau gangsta rap - și Sindicatul R.A.N.-S. (Răcnetul Agoniei Naționale - Sindicat) - R.A.C.L.A., Getto Daci, Delikt, Da Hood Justice, Paraziții (în faza incipientă). Sigur, formulele pe care le-am scris aici nu sunt complete; se mai făcuseră schimbări atât în Cartel, cât și în R.A.N.-S. de-a lungul anilor. Cert este că au existat multe conflicte între membrii celor două grupări și multe diss-tracks. Aparent, Cartelul a câștigat, dar mai mult datorită faptului că a avut mai multă priză la public. Lumea prefera să asculte „Un 2 și 3 de 0” și „Tupeu de borfaș”, nu „Din sub” și „Pace cartierului”.

Anii au trecut, iar conflictele au fost ceva mai puține la număr. Cel mai răsunător din deceniul trecut a fost cel dintre B.U.G. Mafia și La Familia, două trupe cu un statut asemănător, doar că primii erau veteranii și... aparent, chestia asta este mai importantă, indiferent dacă veteranii au făcut niște mizerii în trecut. Nu cunosc bucătăria lor, nu știu ce a fost între ei. Știu de piesa originală „E foame de bani”, de prin 2002, la care poate ar fi fost mai bine ca Mafia să răspundă printr-un diss track. Ar fi ieșit un duel pe cinste. Nu are niciun sens să te implici de o parte sau de alta. Doar bucură-te de spectacol.

Și apoi... vin anii 2010. Și încep niște conflicte stupide gen „tu ești comercial, eu sunt underground” și alte porcării de genul. Deși, să fim serioși. Atâta vreme cât ai lansat albume pe piață și apari la TV destul de des, încât să te cunoască toată lumea, nu mai ești underground. Avem, deci, un conflict între cei de la Okapi - care au un stil mai comercial, e adevărat, și fac muzică destul de... proastă, după gustul meu - și Paraziții - vechi în meserie de vreo 20 de ani - cu multe albume pe piață, piese care încă îmi plac, dar... underground?! Adevărul e că mi se pare un conflict inegal, pentru că Paraziții au experiență și foarte mulți fani. De partea Okapi, singurul care are o experiență comparabilă este Grasu XXL, deci... să fim serioși.

Urmează apoi conflictul straniu dintre Ombladon și DOC. N-are nicio importanță de unde a pornit, eu vreau spectacol. Dar acești fanboys sunt mult mai agresivi decât actorii spectacolului în sine. DOC - „Praf” este un diss track bun, cu multe punch-uri. DOC e unul dintre cei mai tari MC-i din România... și totuși, acești fanboys ai celor de la Paraziții îl consideră pe el praf and shit like that. Având același argument pe care îl aveau și fanboys B.U.G. Mafia acum zece ani - că sunt veterani. Așa, ca idee, DOC e în industrie de aproape 20 de ani; dar nu e veteran. Cam la fel și colegii lui din C.T.C. Și nici ei nu sunt veterani.

Deci nimeni n-are voie să spună nasoale despre veterani, ca și cum ei sunt zeii zeilor și ar avea întotdeauna dreptate. Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu am nimic nici cu Paraziții, nici cu B.U.G. Mafia. Ei au început să facă muzică pe vremea când eu eram foarte mic. Dar consider că în hip hop-ul românesc există MC-i mai buni decât veteranii. Nu întotdeauna veteranii sunt și cei mai buni în ceea ce fac. Sunt experimentați, dar nu neapărat cei mai buni. Pot să apară alții care să inoveze, să facă muzică de alt tip decât veteranii.

E atât de greu de acceptat că „eroii” tăi nu au dreptate? E atât de greu de acceptat că tu nu ai dreptate? Că în hip hop există mai multe stiluri. Și mai multe tipuri de MC-i. E mai complicat de acceptat, mai ales dacă nu îl avantajează pe eroul tău.

P.S. Știu că Arssura l-a învins pe DOC într-un battle, dar asta nu are nicio importanță pentru mine. Battle-ul dintre cei doi a fost doar spectacol.

Scopul vieții

Sigur v-ați pus și voi întrebări existențiale. Veșnicele „cine suntem?”, „de unde venim?” și „încotro ne îndreptăm?”. Per ansamblu, cunoaștem răspunsul doar până la un anumit grad, destul de limitat. N-o să ne cunoaștem niciodată în totalitate; uneori putem fi uimiți de lucrurile pe care le putem realiza. De unde venim... și ăsta este un aspect pe care îl cunoaștem doar până la un anumit nivel. Ah, că putem să avem fantezii dubioase, cum că stră-stră-stră-stră-străbunicul a fost Ștefan cel Mare, asta-i altă treabă. Deși... din câte știu, genele se cam pierd după atâtea generații. Și încotro ne îndreptăm... asta depinde numai și numai de noi.

Dar care este scopul vieții?

Mi-am pus și eu întrebarea asta. I-am întrebat și pe alții. Și n-am primit, oricum, niciun răspuns care să mă satisfacă. Pentru că fiecare este influențat de niște factori externi să creadă că scopul vieții este unul sau altul.

De exemplu, iată ce se întâmplă acum în România. Îl iubesc pe Dumnezeu și sunt convins că El știe asta. Prin creștinism, eu înțeleg dragoste și nimic mai mult. E posibil ca ăsta să și fie scopul vieții, dar... Peste 3 milioane de oameni au semnat petiția care cere ca în Constituție să fie reglementată clar și exclusiv căsătoria între bărbat și femeie. Printre acești peste 3 milioane de oameni sunt și mulți la care țin și pe care îi stimez; așa văd ei viața, ce să faci? Dar unul dintre argumente îl găsiți aici, cum că „familia e numai una, creată pe noțiunea procreerii”.

Ce să zic... Am 24 de ani, sunt straight, am o prietenă frumoasă. Nu știu dacă sau când o să mă căsătoresc. Nu știu dacă sau când o să am copii. Eu știu doar că familia, așa cum o înțeleg ăștia, nu este tocmai ce pare a fi. Mai ales într-o țară ca România. Sunt multe familii care trăiesc sub sau la limita subzistenței - cunosc destule exemple. Sunt multe familii în care femeile sunt maltratate - cunosc multe exemple. Sunt multe cazuri de femei maltratate care acceptă bătăile și agresiunile verbale, pentru că n-au unde altundeva să se ducă - și aici cunosc exemple. Familii „tradiționale” care fac mulți copii... pentru alocație. Familii „tradiționale” care își exploatează copiii. Familii „tradiționale” cu un părinte absent. Familii „tradiționale” cu părinți bețivi, drogați, tâlhari sau criminali - tot din cauza sărăciei. Și aș putea continua așa mult și bine.

Eu mă bucur că m-am născut într-o familie care și-a dorit copil. Că familia mea face parte din așa-zisul „middle class” - nu știu să spun dacă „upper” sau „lower”. Și ca mine sunt și alții, chiar cu situații mai bune.

Dar, revenind la scopul vieții... Au fost rezolvate cumva toate problemele din săraca noastră țară bogată? Chiar au fost rezolvate toate, de ne freacă grija de căsătoriile între persoanele de același sex? Și scopul vieții... este pur și simplu cel al procreerii? Ca idee, mie nu-mi plac bebelușii; mi se par urâți și enervanți. Am avut o experiență îngrozitoare acum 6 ani și ceva, când am fost internat la secția Neurologie Infantilă de la Spitalul Obregia (aveam 17 ani și 8 luni, deci eram minor), iar cumva vis-a-vis de salonul în care mă internaseră, li se făceau injecții bebelușilor cu diferite afecțiuni neurologice. În fiecare dimineață. Și chiar și în timpul zilei. Imaginați-vă că ați fi puși în situația asta și sunt destul de sigur că ați gândi la fel, mai ales să fiți și bolnavi, nedormiți, cu migrene cumplite etc.

Per ansamblu, poate că scopul vieții este dragostea. Dragostea adevărată, pe care să o oferi, dar să o și primești. Dacă ăsta este scopul vieții, înseamnă că poate fi atins, chiar dacă lumea e cum e.

„Au scăpat de sub zăvoare lenea, răutatea și trufia. Or să meargă în lume și or să cuprindă minți neștiutoare, prea nevinovate și prea slab încă să le stea împotrivă!”

Cu două tăișuri

Omul este o ființă liberă, orice ar spune unii sau alții. De asemenea, chiar și religiile ne învață că avem dreptul să facem orice, absolut orice ne dorim. Acest drept a fost însă încălcat dintotdeauna. De ce? Pentru că au existat unii oameni mai puternici, care s-au substituit legilor divine (sau ale naturii, dacă e s-o luăm așa) și i-au obligat pe alții să facă lucruri pe care nu și le doreau. Au impus legi, doctrine, dogme, fel de fel de reguli pe care supușii lor trebuiau să le respecte, pentru că altfel... Altfel, aceștia erau pedepsiți. Într-o oarecare măsură, acest sistem este OK și necesar. Să ne închipuim doar cum ar fi o lume unde nu există nicio regulă; cu siguranță omul ar fi dispărut de pe fața pământului de acum vreo 10000 de ani (și sunt chiar blând când spun asta), pentru că unde nu există disciplină, apar excesele, iar o societate dominată de excese este menită să dispară.

Problema cea mare cu vechile reguli era că ele avantajau doar o anumită (foarte mică) parte a populației. S-a creeat o anumită elită, bazată pe avere; nu discut despre elita militară, pentru că victoriile pe câmpul de luptă erau aduse de oameni de rang mai mult sau mai puțin nobil. Situația asta a continuat vreme de multe milenii, până când a apărut o generație de mari gânditori, care au considerat că ordinea trebuie schimbată, iar lumea să fie condusă pe alte principii. Această generație a apărut prin secolul al XVIII-lea, cea Iluministă. Sunt păreri și păreri cu privire la acești oameni și la principiile pe care le-au promovat; e clar, n-ai cum să fii de acord 100 % cu un om sau cu o doctrină - trebuie să fie măcar ceva care să nu-ți convină, pentru că ești om și ești un individ unic. Acești iluminiști au adus în prim-plan liberalismul, care presupunea, printre altele, libertatea cuvântului, a gândului, a individului, a presei. Libertate religioasă, politică. Sună foarte frumos, nu-i așa?

Au trecut 200 și ceva de ani de când oamenii au luptat până la ultima picătură de sânge pentru aceste principii. 200 și ceva de ani de... excese.

Omul a început să fie din ce în ce mai conștient de ceea ce reprezintă el și cât de mari îi sunt puterile. Da, a devenit conștient că poate să facă orice pe lumea asta, nemaiținând cont de vechile dogme religioase și punând în prim-plan doar libertatea pe care o deține. O libertate obținută cu mare greutate, în urma unor lupte crâncene, pe viață și pe moarte, cu reprezentanți ai vechii gândiri sau... doar oameni care nu erau de acord cu excesele unora dintre acești „liberali”. Pentru că a fost doar o chestiune de timp până să se ajungă la extreme. Au existat fel de fel de extreme, nu doar fascismul și comunismul despre care ne învață la școală că ar fi cele mai diabolice ideologii.

Ei bine, acum suntem în anul 2016. Vechile regimuri totalitare au dispărut, în mare parte, sau măcar s-au transformat în altceva - uneori, cu o mai mare deschidere, alteori, chiar mai diabolice decât cele ce le-au precedat. Privind un pic la societatea occidentală, din care facem și noi parte (privind un pic pe harta LUMII, o să înțelegeți de ce spun asta), putem observa câteva dintre pericolele acestei libertăți. Sau măcar niște excese care duc la apariția unor adevărate paradoxuri (ah, ce-mi plac astea!).

Spunem că tot tindem spre democrația de tip occidental, da? Acolo sunt însă niște chestii care ar trebui să ne dea de gândit, pentru că se tinde, practic, spre un soi de... altceva. E greu de definit noul tip de regim politic, pentru că presupune îngrădirea anumitor drepturi ale omului, în numele diversității sau ceva de genul. De exemplu, odată cu izbucnirea crizei refugiaților și a escaladării amenințării teroriste, au fost adoptate măsuri care (vezi Doamne) să îi facă pe refugiații musulmani să se simtă cât mai mult ca acasă (deși nu sunt), schimbând numele unor sărbători creștine cu niște termeni neutri. Plus alte astfel de măsuri bizare, nu neapărat în legătură cu criza refugiaților (aici mă refer la cenzurarea anumitor termeni, a unor publicații sau a unor anumite tipuri de gândire). De partea cealaltă, avem de-a face cu un alt tip de exces - un liberalism dus la extrem, în care poți să spui orice despre oricine, ascuns în spatele libertății de exprimare.

Nu avem cumva de-a face cu o dublă măsură? Nu avem cumva de-a face cu o societate extrem de ipocrită și duplicitară? Sunt extrem de multe lucruri în neregulă cu tot ce se întâmplă în zilele noastre. Sărăcia nu a fost nicidecum eradicată - ba chiar se află cumva la cel mai mare nivel din toate timpurile, dacă e să judecăm după numărul de oameni care trăiesc de pe-o zi pe alta în întreaga lume -, dar ONG-urile se ocupă cu alte chestii mai arzătoare, ca... știm toți cu ce se ocupă, că propaganda e în floare. În multe țări din lume oamenii nu au ce să mănânce, în timp ce în cele civilizate sunt aruncate multe mii de tone de mâncare pe an. Cercetătorii (cică) tot încearcă să găsească leacuri pentru numeroase boli grave, însă n-au fost în stare să vindece banala răceală. De asemenea legat de medicină... Este declarată epidemia doar atunci când implică niște câștiguri financiare pentru anumite companii; anul ăsta am întâlnit extrem de mulți oameni afectați de o tulpină nouă a gripei, o formă rezistentă la antibiotice. Cam 70-80 % dintre oamenii pe care îi cunosc au avut boala asta (chiar și eu), dar n-a spus nimeni că ar fi fost o epidemie.

Și lista ar putea continua.

Libertatea este o sabie cu două tăișuri, atunci când apar excese. Aceste excese apar atunci când nu există disciplină. Și am mai zis care este soarta menită unei societăți indisciplinate.

Și țara se piaptănă

Dar la fel de greu este să accepți că regimul trecut a avut și niște părți bune, de care ar fi trebuit să profiți și să le păstrezi. Din cauza asta am spus că o analiză realistă și echidistantă a regimului comunist în România s-ar putea face după vreo 4-5 decenii, să zicem. Nu pretind că ceea ce scriu aici este o analiză echidistantă, pentru că nu cunosc problema în întregime. Totuși, o cunosc îndeajuns de bine, cât să știu că nu tot ce s-a construit pe vremea lui Dej și Ceaușescu a fost rău. Cu toate astea, termenul „comunist” este folosit cu sens peiorativ de către cei mai mulți oameni, dar nu asta e problema, ci contextul. Unele lucruri care sunt considerate comuniste nu sunt chiar atât de rele. Dar, în fine, este greu să faci un om de 20 de ani, cu opt clase (eventual), care nu știe la ce folosește cratima, că au existat și părți bune în epoca aia, cum ar fi industrializarea.

În partea asta, care o să fie ultima, o să mai scriu despre niște puncte în care situarea la extremă a fost sau încă este dăunătoare. Niște percepții pe care oamenii și le vor schimba cu greu...

1.Desființarea C.A.P.-urilor

Eu nu am prins vremurile alea și sunt foarte fericit de asta. Totuși, să încercăm să privim problema în profunzime. Oamenii munceau pământurile și nu exista proprietate privată. Salariile la C.A.P. erau foarte mici, drept care și pensiile sunt pe măsură. Tineretul de la sate a plecat spre mediul urban, pentru a munci în... alte domenii (fabrici, uzine...), prin urmare, la sate rămânând oameni mai în vârstă, care la momentul 1989 aveau vârste destul de înaintate. Nu spun că asta este o regulă, dar în general cam asta a fost situația. Eh, oamenii ăștia și-au dorit pământ, doar că aici apare altă problemă: nu aveau cu ce să-l muncească, iar bani pentru a face rost de unelte nu aveau, pentru că pensia era foarte mică. Desigur, au existat și țărani înstăriți, care au avut relații pe vremea lui Ceaușescu (știu și eu câteva exemple de la mine de la țară) și au putut să facă rost nu doar de unelte, ci și de mașini mari, cu care să lucreze pământul. Pe parcurs, țăranii mai săraci și-au vândut pământurile fie unor asociații, fie unor astfel de mafioți cu relații.
Mai mult, să luăm în considerare și munca până la extenuare pe care țăranii o duceau pentru a cultiva aceste pământuri, după ce au fost retrocedate. Oamenii ăștia aveau în jur de 50 și ceva, 60 de ani, și au trebuit să facă față unui volum uriaș de efort. Un efort pe care îl făceau într-un mod de-a dreptul nebunesc, pentru că „trebuie să avem”. Mentalitatea asta încă stă în picioare, în ciuda faptului că oamenii respectivi sunt acum trecuți bine de 70 de ani.
Ce era de făcut însă... e un subiect complicat și delicat în același timp. Poate că n-ar fi trebuit desființate C.A.P.-urile, ci doar să se fi schimbat sistemul după care funcționau. Dar pentru asta era nevoie de oameni de bunăcredință, nu de mafioți dornici să parvină.

2.Desființarea fabricilor și uzinelor

Asta e ceva ce nu pot și nu vreau să înțeleg. De bine, de rău, încă mai există destule astfel de întreprinderi în România (chiar dacă prea puține mai sunt deținute de români), dar de ce să fii atât de ignorant, de neglijent, de PROST, încât să renunți la niște industrii care ți-ar fi putut aduce zeci, sute de milioane de dolari? Chiar miliarde, pentru numele lui Dumnezeu! Aici este vorba despre acei mafioți proști, dornici să parvină. Cu siguranță știți astfel de exemplare; multe dintre ele se află la conducerea țării.

3.Dar ce, mai suntem în comunism, să se ocupe statul de X?

X fiind un termen variabil. Puteți înlocui X cu industrie, spitale, școli, agricultură. Nu mai suntem comuniști acum; suntem capitaliști, așa că trebuie să intervină mediul privat, nu-i așa? Doar că mediul privat este privat de anumite libertăți și de foarte mulți bani, pentru că statul nostru mult-iubit crede că este de datoria lui să ceară o mulțime de bani, taxe, impozite etc. investitorilor. Și nu investitorilor străini mari; ăia sunt oarecum scutiți. Doar nu vrem să ne părăsească și ăștia, nu? Eventual să facem și plecăciuni în fața lor, că ne-au băgat în seamă și au venit și pe la noi. Nu, taxele și impozitele uriașe sunt pentru întreprinderile mici și mijlocii, care sunt lovite din toate părțile. Multe astfel de întreprinderi au dat faliment (am trecut și prin așa ceva). Multe dau faliment chiar și acum. Multe vor mai da și în lunile/anii ce vor urma. Și asta din cauza legislației păguboase. Astfel, de ce s-ar mai merita să investești în România, dacă statul face abuzuri peste abuzuri?
Și ne mai mirăm de ce nu merge țara... Păi, investitorii privați nu sunt motivați să bage bani aici, din cauza legislației. Astfel, terenuri destul de mari și multe clădiri sunt lăsate în paragină. Statul nu investește, pentru că, nah, suntem în capitalism, deși există destule exemple din țări civilizate, în care au loc și investiții din buget.

4.Mania privatizărilor

Încă mai există întreprinderi de stat? Ferească Dumnezeu! Vindeți-le unor privați, fraților, că nu mai suntem în comunism! Iar dacă există cineva care se opune privatizării, discreditați-l! Faceți-l cu ou și cu oțet! Întoarceți populația împotriva lui! Iar dacă nu vă iese asta, inventați ceva! Haideți, că vă pricepeți cel mai bine la capitolul Radio Șanț!

5.Țară de căcat!

Asta este o altă concepție care nu va fi scoasă niciodată din mentalul colectiv. Românii au fost dresați în așa fel, încât să creadă că nu mai merge absolut nimic bine în țară, că nu avem valori, că suntem ultima găină de la aprozar, că suntem cei mai proști, țară de lumea a treia etc. Știți cu siguranță toate clișeele astea idioate, pe care semianalfabeții le aruncă fără regrete, nedându-și seama că și ei fac parte din țară. Și că, eventual, lucrurile merg prost tocmai din cauza lor. Sunt de vină mafioții de la conducere, dar nu sunt singurii vinovați. Marea problemă o reprezintă cei care îi pun în astfel de funcții de conducere, iar atâta timp cât astfel de specimene, care nu produc nimic și trăiesc din ajutoare sociale, pe care le dau pe băutură, au astfel de concepții, șansele să ne ridicăm din mocirla în care ne aflăm sunt aproape zero. Postarea este apolitică, așa că nu mă iau de votanții partidului X sau Y., ci de mentalitate.

6.Tot ce e bun trebuie să dispară

Da, încă există multe lucruri bune și frumoase în România. Sunt afaceri și întreprinderi care merg destul de bine. Buzăul, spre exemplu, este un oraș unde funcționează multe astfel de întreprinderi, deci există locuri de muncă pentru oamenii cu studii medii sau eventuali angajați necalificați. Cum ar veni, clasa muncitoare. Pentru cei cu studii superioare e ceva mai greu să găsești un loc de muncă pe măsură, dar asta e altă poveste. O să spun, pentru început, că mai există orașe ca Buzăul, cu multe întreprinderi, care plătesc mulți bani la bugetul local.
Mai departe... unde se duc acești bani? Asta este marea problemă, că din banii veniți din taxele și impozitele plătite de astfel de întreprinderi nu se fac investiții la nivel local. Ba mai mult, se întâmplă să existe orașe aproape de faliment, ceea ce mi se pare inadmisibil. Acei bani au ajuns însă oriunde altundeva, numai nu în bugetul local. Și o știm toți foarte bine
Tot ce e bun trebuie să dispară, da? O să continui cu o problemă foarte gravă, cea a denigrării marilor valori de orice fel, de către oameni (de asemenea, semidocți) care consideră că le știu pe toate și își dau cu părerea despre oricine și orice, deși nu se pricep la nimic.
Avem creștere economică foarte mare, cea mai mare din UE, pe anul 2016, dar nu se simte în buzunarele oamenilor. De ce? Pentru că este bazată pe consum, ceea ce o face foarte fragilă la orice dezechilibru extern. De produs, nu producem aproape nimic, poate doar materie primă, pe care o exportăm pe te-miri-ce și mai-nimic, fructe, câteva chestii industriale, dar prea puți pentru o țară atât de mare și cu potențial. O altă parte a producției este strict pentru uzul celor care muncesc și produc, adică pentru subzistență. Da, e vorba de oameni mai săraci. Ca părinții tăi, ca bunicii tăi.

Cam asta este, în linii mari, România contemporană: o țară săracă, sărăcită și izolată, condusă de mafioți și populată de oameni care acceptă situația asta. Oameni care se hrănesc cu iluzia unei istorii glorioase, de descoperirea căreia depinde renașterea întregului popor, care va dăinui peste veacuri și va deveni cel mai mare și mai puternic în acest leagăn al civilizației. O țară în care violul și incestul se practică destul de mult, iar... cel puțin cel dintâi nu este considerat o ofensă atât de mare. Pentru că „fata o merita”, „ce-i trebuia să umble despuiată?”, „stricata dreacu'” and shit like that. O țară în care dorim ca justiția să își facă treaba, dar nu împotriva noastră. Dorim pace și ordine, dar urâm poliția. În care Ortodoxia este la putere, iar Biserica este singura instituție cu conducători capabili să CONSTRUIASCĂ CEVA. O țară în care a început o adevărată isterie a doctoratelor plagiate, neluând în seamă faptul că regulile de redactare s-au schimbat de atâtea ori în ultimii ani, încât s-ar putea să mă trezesc peste vreo 10 ani că sunt și eu plagiator. O țară cu foarte multe legi neclare, care se aplică doar prostimii sau persoanelor care incomodează. O țară în care riști să ieși din spital mult mai bolnav decât ai intrat (mulțumesc mult doctorițelor de la Obregia, secția Neurologie Infantilă, pentru incompetența de care au dat dovadă în cazul meu). În care poți să mori ars de viu, dacă te duci în club, la un concert. În care dărâmi un guvern după acest dezastru, înlocuindu-l cu un dezastru de guvern.

Baba arde?

Nu-i nimic, țara se piaptănă

Iar unii încă mai consideră că suntem spaima Europei.

Baba arde

Cu siguranță că, după atâția ani în care ai fost învățat ce este bine și ce este rău, îți este foarte greu să îți schimbi concepțiile la 180 de grade. De fapt, erai conștient de pericolul regimului în care ai trăit anterior. Erai conștient că puteai fi acuzat pe nedrept de orice și că nu erau neapărat necesare niște probe în acest sens. În principiu, țara o ducea foarte bine. Se depășeau recorduri peste recorduri în ceea ce privește producția, iar bunăstarea populației a dus la apariția acelei așa-numite „epoci de aur”. Și apoi, după acea „epocă de aur”, vine epoca în care stai la cozi infernale pentru a face rost de mâncare sau... mă rog, de lucruri necesare prin casă. Nu mai aveai parte de curent electric - decât atât cât dorea regimul să îți ofere. De căldură nici nu putea fi vorba; asta este o problemă rezolvată oarecum recent. Ca fapt divers, țin minte că atunci când eram mic (adică prin anii '90), apa caldă venea o dată la... destul de multe zile. Cum ziceau și Paraziții, pe melodia „Noi vrem respect”, „A venit apa caldă? A venit, da'-i rece!”.

Anii '90, 2000 și... chiar și zilele noastre reprezintă o perioadă de confuzie accentuată la nivelul populației. Lumea nu știe exact ce e bine și ce nu. Cine este bun și cine este rău. Ce este legal sau ilegal. Ce este adevărat sau fals. Sursele sunt multiple și contradictorii, astfel încât adevărul este mai relativ ca oricând, iar războiul dintre oameni, la nivel individual, este cumplit și în plină desfășurare. Am scris în postarea anterioară câte ceva despre Mineriade și cum au fost priviți protestatarii din 13-15 iunie 1990 de către cei care se informau de la TV. Acesta a fost doar un exemplu de dezinformare intrată în mentalul colectiv. O să încerc să trec în revistă câteva astfel de dezinformări, cu riscul de a fi considerat de unii sau de alții trădător de țară și de neam, vândut, soroșist sau mai știu eu ce; știu doar că scriu aici având conștiința curată.

1.Percepția pe care populația o are față de Regele Mihai I și Casa Regală, în general.

Adevărul este că, dacă în 1989 ar fi fost cu adevărat o revoluție, ar fi fost firească o revenire la vechiul regim. Sau, în orice caz, măcar o perioadă de tranziție, în care oamenii să fie informați în legătură cu situația generală a țării, pentru a putea fi cât mai lucizi la momentul alegerilor parlamentare și/sau prezidențiale. Sau dacă populația își dorea revenirea la monarhie constituțională, ca formă de guvernare.

Dar, în primii ani ce au urmat „revoluției” confuzia a fost uriașă. Lumea nu înțelegea ce se întâmplase, mai exact. Puterea fusese preluată de FSN, urmaș direct al PCR, format din membri aflați în plan secund în vechiul partid. Într-adevăr, reapăruseră PNL și PNȚ (sub forma PNȚCD), plus alte partide și partidulețe. Dar doar oamenii cu o cultură mai ridicată și mai puțin îndoctrinați au fost alături de aceste partide istorice; în provincie (și nu numai), FSN a câștigat, fiind urmat, la putere, în 1992, de FDSN (same shit). 

Atât PNL, cât și (mai ales) PNȚCD au susținut revenirea monarhiei în România, o opțiune foarte controversată. Și la nivel de 1990, și la nivel de 2016. Partidele istorice însă nu au avut succes în inițiativa lor, în ciuda faptului că regele Mihai I și Ana a României au fost primiți cu entuziasm de peste un milion de români, în 1997, la întoarcerea în țară.

Ce lucruri i se pun în cârcă regelui Mihai...

În primul rând, este contestat din cauza întoarcerii armelor din 23 august 1944, fapt ce a dus la arestarea lui Ion Antonescu și aducerea (treptată) la putere a comuniștilor. Am atins problema asta în partea a doua a mirobolantei povești a României contemporane, așadar nu cred că are rost să mă repet. Mă rezum la a spune că asta a fost cea mai înțeleaptă alegere; la acel moment, situația era fără ieșire, oricât ar veni unii cu legenda înțelegerii pe care Antonescu ar fi avut-o cu rușii, cu privire la o soluție mai convenabile.

În al doilea rând, este contestat pentru că a ales să abdice, decât să moară pentru... pentru ce? În decembrie 1947 totul era deja pierdut. Nu avea cum să facă altfel. Iar, dacă tot i s-a acordat șansa să abdice și să fugă, de ce să n-o facă? Este cineva dintre voi care n-ar fi făcut exact la fel? Sunt sigur că printre voi sunt și destui care ar fi luat cu adevărat acele vagoane de aur, care...

...Reprezintă cel de-al treilea motiv. Asta a fost o manipulare dubioasă a comuniștilor, cu care au îndoctrinat populația României. Aveau nevoie de niște motive bune pentru care poporul să urască regele și familia regală. Ce motiv mai bun ar fi fost, decât cel că ar fi furat din banii și bunurile oamenilor, pentru care au ostenit atâția ani.

OK, al patrulea motiv să zicem că îl reprezintă atitudinea revanșardă a Casei Regale, care considera că i se cuvine revenirea la putere ș.a.m.d. De fapt și de drept, Castelul Peleș fusese al familiei regale. A fost construit din ordinul lui Carol I, a fost reședință de vară a familiei regale și a fost confiscat de comuniști în 1948. Familia regală a primit înapoi castelul, dar, din cauza atitudinii inițiale, retrocedarea sa este contestată, că... Oricum, ne dorim ca justiția să triumfe, dar nu în favoarea celor pe care îi disprețuim, chiar dacă ei au dreptate.

Cel de-al cincilea motiv îl reprezintă căsătoria Principesei Margareta cu tovarășul Radu Duda, un om în jurul căruia circulă diferite controverse, care, chiar dacă au fost sau vor fi dovedite neadevărate, vor rămâne în mentalul colectiv. Mie, unuia, omul nu îmi inspiră încredere și sunt conștient că familia regală a României nu prea mai are cum să existe după această generație, pentru că...

Al șaselea motiv îl reprezintă incertitudinea în ceea ce privește potențiala succesiune la tron. Regele Mihai a avut cinci fiice și niciun fiu. Dintre aceste cinci fiice, doar Elena și Irina au și fii. Irina iese însă din discuție, fiind dezmoștenită din cauza scandalului în care au fost implicați ea și soțul ei, în SUA. Prin urmare, singura „speranță” ar reprezenta-o Principele Nicolae, fiul Elenei. Dar, anul trecut, și el a fost exclus din familia regală, din niște motive pe care nu le cunosc (și, de fapt, nu le cunoaște nimeni; se fac doar speculații). În acest caz, speranțele ar fi putut atârna de Paul De România, fiu al fiului rezultat din relația lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino. Uite cum se-ntoarce roata... Prince Paul este, de asemenea, o persoană controversată, implicată în niște scandaluri de corupție despre care cred că știți destul de la posturile de știri. Ce este și mai trist e că Prince Paul are un copil, băiat, pe nume... Carol Ferdinand. Câtă inspirație, cât respect pentru strămoși...

Sigur, lista ar putea continua, dar mai sunt și alte lucruri pe care aș vrea să le trec în revistă aici...

2.Faptul că PSD este urmaș direct al Partidului Comunist Român

Ceea ce o să spun acum nu o să placă unora. Și sper că o să dărâm câteva vise și iluzii. Am spus în mai multe rânduri, FSN a fost urmașul direct al PCR, membrii săi fiind din rangurile secunde ale acestuia și avându-l în frunte pe tovarășul Ion Iliescu. Dar, având în vedere instaurarea unui nou regim, fiecare membru dorea câte o „bucățică” de putere, astfel fiind creeate conflicte în interiorul mișcării politice. La un moment dat, din FSN s-a desprins FDSN, din care făceau parte Iliescu și apropiații lui. În FSN au rămas tovarășii lui Petre Roman. 

Pe parcurs, cele două mișcări politice (DE STÂNGA) au avut o evoluție paralelă și destul de stranie. FDSN-ul lui Iliescu și-a schimbat ulterior denumirea în PDSR. PDSR s-a transformat, prin anii 2000, în PSD, după ce a absorbit mai multe partide mici, de stânga. FSN-ul lui Petre Roman a mers în paralel cu PDSR-ul, formând USD, alături de PSDR (eh, prea multe inițiale pe-aici) și candidând la alegerile din 1996, obținând un scor frumușel. Între timp, FSN-ul și-a schimbat denumirea în PD, pentru ca, atunci când a apărut ocazia, să își schimbe politica la 180 de grade și să devină de dreapta... cică. Transformându-se astfel în PDL. Și este binecunoscut faptul că PDL a fuzionat cu PNL și... cică e partid de „dreapta”. 

Prin urmare, cine este urmaș al FSN? Cred că răspunsul este unul foarte trist pentru România: întreaga clasă politică este urmașă directă a FSN și PCR. Și este foarte greu ca această mentalitate fesenistă și peceristă să dispară. Poate doar după dispariția fizică a politicienilor din anii '90-2000, dar și așa ar fi infernal. Până atunci, vin ai noștri, pleacă-ai noștri...

3.Meritele deosebite ale tovarășului Ceaușescu

În ultimii ani, de când cu criza economică și financiară, am văzut fel de fel de mișcări nostalgice și manipulări scârboase, punând întrebarea „Pe cine ați alege ca președinte?”, variante fiind Țepeș, Cuza, Carol I, Ferdinand, Antonescu, Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohanis. Eu l-am ales pe Cuza, lumea îl vrea pe Ceaușescu.

O analiză lucidă și echidistantă a regimului comunist din România nu poate fi făcută încă. Vorbim despre o epocă ce s-a încheiat formal acum 26 de ani și ceva. Atâta vreme cât încă mai există oameni care au dus-o bine în acele vremuri, cât și oameni care au avut de suferit, o analiză echidistantă nu prea poate fi făcută. Sunt conștient de faptul că România comunistă a avut niște aspecte oribile, monstruoase chiar. Am scris în postarea „Dragi tovarăși și prieteni” despre perioada Colectivizării și câte ceva despre Sfinții Închisorilor, pe care îi iubesc enorm. Am menționat și despre înfometarea populației în anii '80 și interzicerea avorturilor pentru creșterea artificială a populației României. Ar mai fi foarte multe abuzuri ale puterii comuniste. Nu puteai să ieși din țară, decât dacă aveai P(ile), C(unoștințe) și R(elații). Lucrurile bune erau exagerate, iar cele rele erau fie minimalizate, fie trecute cu vederea; sigur, aveau loc crime și existau și criminali în serie (vezi Ion Rîmaru), dar e mai bine să nu discutăm despre asta, dragi tovarăși. Hai să vorbim despre supraproducția de grâu și porumb în Bărăgan.

Am mari dubii că România ar fi fost industrializată, dacă n-ar fi ajuns la putere comuniștii. În ceea ce privește producția agricolă și industrială, cred că stăteam destul de bine în perioada comunistă și, mai ales, în vremea lui Ceaușescu. Am auzit multe despre mașinăriile create aici, în România. Bune, rele, ele existau. Exista și flotă, se făcea comerț cu cam toată lumea, nu prea cred că se punea problema refuzării grâului românesc pe undeva. Și așa mai departe. Un articol manipulator arată că în 1989 stăteam mai rău din punct de vedere agricol și industrial decât în zilele noastre, dar să fim serioși... România a mers din inerție în plan industrial și agricol. Dacă momentul 1989 ar fi reprezentat un punct 0, din care să înceapă să se construiască, acum eram departe. Dar am ales hoții și mafioții. Și am ajuns unde suntem.

4.Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu; terminai școala, primeai casă și loc de muncă etc.

Țara avea nevoie de forță de muncă pentru a-și atinge obiectivele economice (pe vremea aia, România avea o economie planificată). Sigur că primeai un loc de muncă, după ce îți terminai studiile. Țara avea nevoie de tine, tovarășe. În timp ce azi... și azi țara are nevoie de tine. Să plătești taxe și impozite, că altfel... 

Sigur, oamenilor de rând le convenea să aibă un loc de muncă. În fabrici, uzine, la C.A.P., dar nu toți românii aveau astfel de aptitudini. Practic, erai forțat să faci niște lucruri care, de multe ori, nu-ți plăceau. Șanse să faci carieră erau apropiate de zero, dacă nu aveai P(ile), C(unoștințe) și R(elații); adică, să fii promovat sau ceva de genul. Unii oameni poate doreau să lucreze în alte domenii, dar nu puteau, din varii motive. Cât despre libertatea de exprimare, era... de asemenea, aproape de zero. 

5.Era mai multă decență pe vremea lui Ceașcă

Am văzut în niște filme românești de pe vremea lui Ceaușescu o pudoare foarte prost jucată, de către pseudo-actorii vieții. La TV sau, mă rog, în spațiul public, exista decență. Dar să nu-mi spună mie cineva că pe vremea lui Ceașcă lumea nu-și băga, nu-și scotea și nu blestema.

6.Percepția pe care oamenii o au asupra istoriei României

Oh, da, cred că ăsta o să fie ultimul punct pe care o să-l discut în această postare, pentru că mi se pare o situație cu totul dramatică. Iubesc Istoria, sunt student la Istorie, deci asta mă doare și pe mine foarte mult.

Sunt conștient că au existat dintotdeauna manipulări ale istoriei pentru ca niște oameni să obțină avantaje politice. În ceea ce privește poporul român, s-a împământenit ideea că noi n-am vrut să cucerim niciodată pe nimeni și că doar ne-am apărat sărăcia, cu mijloacele pe care (nu) le aveam. Este drept, spațiul ăsta românesc a fost mereu defavorizat, rămânând în urma vremurilor din varii motive mai mult sau mai puțin subiective. Dar să spui că n-am atacat niciodată pe nimeni, este doar... fals. Am atacat și noi pe câte cineva, în acele câteva perioade de dezvoltare economică și militară pe care Țările Române le-au avut în Evul Mediu. Pe vremea lui Ștefan cel Mare (omul a ajuns până la Lvov), Vlad Țepeș, chiar Mihai Viteazul (trebuie să fim conștienți că Transilvania era principat autonom în cadrul Imperiului Habsburgic, la nivel de 1600). Plus evenimentele din timpul domniilor primilor domnitori ai Moldovei și Țării Românești.

Dar am fost pașnici și ne-am apărat sărăcia...

Apoi, toată nebunia asta, că suntem urmași ai dacilor, că dacii ar fi fost un popor foarte, foarte puternic, șmecher, cu o influență majoră în zonă. Și chiar că latina ar fi fost influențată de limba dacică?! Și că aici, în România, ar fi fost leagănul civilizației?! Și că există niște oameni foarte răi, care vor să ne ascundă istoria adevărată?! Probabil masoni, Illuminati, soroșiști sau ceva de genul. Cei care susțin astfel de teorii vorbesc cu o convingere aproape înspăimântătoare. Am mai văzut o astfel de atitudine din partea membrilor diferitelor secte, care doresc să te atragă de partea lor. Băi, iar ăștia sunt incredibil de siguri pe ceea ce spun, ca și cum teoriile pe care le-au citit pe diferite surse obscure conțin adevărul adevărat și nicio urmă de manipulare. Iar toți istoricii care nu acceptă aceste teorii bizare și fantasmagorice sunt vânduți, plătiți din surse oculte, masoni sau alte chestii din astea stranii. Recunosc, este foarte tentant să crezi aceste teorii, atunci când nu știi mare brânză despre subiect. Dar atunci când știi câte ceva... nu prea se cade să mai cazi în astfel de capcane.

În primul rând, dacii nu erau un popor mare. Erau o populație restrânsă, care locuia în actualul spațiu românesc. Nici vorbă să fie o populație omogenă; abia suntem acum noi, ca români.

În al doilea rând, pe teritoriul actual al României trăiau foarte multe populații. Dacii erau doar una dintre ele. Celelalte nu știu care erau, pentru că (ghici ce?!) nu există surse.

În al treilea rând, nu avem cum să ne dăm seama cum suna limba dacilor, întrucât ei n-au lăsat surse scrise. Sau, cel puțin, nu au fost descoperite sau... sunt contestabile.

În al patrulea rând, nu vă încredeți în ceea ce vedeți prin filmele istorice de pe vremea comuniștilor. Sigur, sunt frumoase, niște povești drăguțe. Dar, una peste alta, ele nu reprezintă o sursă credibilă și trebuie privire strict ca niște filme. Altfel, tare mi-e teamă că o să credeți și ce-ați văzut în „300” (augh! augh! augh!) sau „Game of Thrones” (Snoop Dogg likes this!). 

În al cincilea rând, acordați-le, totuși, credit istoricilor. Ei chiar știu despre ce este vorba în acest domeniu foarte frumos și fascinant. 

Mă rog, după Retragerea Aureliană au urmat niște secole în care nu este foarte clar ce s-a întâmplat pe actualul teritoriu al României. Sigur, au trecut mai multe populații. Poporul român exista, fără îndoială, și evolua în ritmul lui. Dar nu era singurul de pe aceste pământuri. Uite, să-i luăm ca exemple pe cei trei voievozi transilvani din secolul X. Gelu... sună a român. Cred că era, sincer. Glad... aici am niscaiva dubii; nu cunosc să existe români cu acest nume, cu toate că n-ar trebui să mă mire să găsesc pe cineva botezat astfel. Și Menumorut. Aici chiar este amuzant; numele de Menumorut sună a orice, numai nu a român. Și, ca să fie și mai amuzant, să ne gândim și la voievozii din secolul XI, Ahtum și Gyula. Români pur-sânge, pui de daci!

Și mai urmează alte două secole despre care nu avem informații. Cât despre Moldova și Țara Românească, aici situația era și mai ciudată, pentru că nu avem nici măcar vreun Menumorut sau Ahtum, care să ne ofere vreun indiciu despre populația din zonă. Adică, în a doua jumătate a mileniului I și primele două secole ale mileniului II, nu avem nume de conducători de aici. Există, apoi, Cnezatele lui Ioan și Farcaș. Pardon, Farkaș, alt pui de dac. Voievodatele lui Seneslau și Litovoi. Probabil amândoi români cu origini slave sau... cumane sau... bulgare. Mă rog, și mai exista și Banatul de Severin, condus în general de unguri. Și o să menționez în treacăt și „Imperiul” Româno-Bulgar, al Asăneștilor, o construcție foarte interesantă, dar efemeră, condusă de români. Ioan, Petru, Ioniță, Ioan al II-lea. Deci erau mai români ăștia de la sud de Dunăre, ceea ce ar confirma cumva teoria admigrației (Google it!).

Și aș putea continua și cu alte mituri împământenite, legate de Istoria României, dar o să mă mai refer la ele și cu altă ocazie.