Old stuff

Aproape ca uitasem ca am scris si asa ceva odata si odata. Este si acesta un mod de a iti lua gandul de la probleme, nu? Chiar daca...nu prea mai este folosit.

Laura si Diana au locuit impreuna chiar si dupa moartea lui Cristi. Diana era deprimata si incerca sa isi inece suferinta in carti si invatatura. Citea foarte mult si incerca sa-i insufle si Laurei aceasta dragoste pentru carte. Ii vorbea despre personajele cartilor, utilitatea lor, insa Laura nu prea prindea drag de ele. Nici nu putea sa ii zica Dianei ca nu o intereseaza, nevrand sa o supere mai mult decat era. Si asa a fost mult timp de aici inainte. Diana, cu o fire vorbareata si sociabila, vorbea incontinuu, iar Laura era obligata sa asculte, de aici si firea ei putin mai retrasa, dar nu timida.

12 Februarie 2006

Este seara. In sufrageria apartamentului familiei Bogdanovici, familia Laurei, ea statea la birou si isi scria temele pentru a doua zi, iar Diana statea pe canapea si citea. Pe de-o parte, Diana era linistita, relaxata, citind acea carte...pe de alta parte, Laura era cam nervoasa. Stergea si taia de zor in caietul ei de teme. Diana observa acest lucru, inchise cartea, se ridica de pe canapea si se duse la Diana. Se uita in caietul ei. Trebuia sa scrie o compunere despre o carte citita recent. Incepuse cateva compuneri, insa nu dusese nici una la capat.
-Ce s-a intamplat, Laura?
-Pffff...uite incerc sa fac o compunere despre o carte citita recent si nu stiu despre care sa fac.
-Pai la cate carti ti-am povestit eu ar fi trebuit sa tii minte macar una din ele...
-Aaaa...
-Laura...erai atenta la ce spuneam eu?
Laurei ii trecu un fior.
-Da, desigur ca eram atenta.
Diana se uita putin piezis la ea si zise:
-Laura, te rog eu sa nu minti in legatura cu asta. Stiu ca nu e prima si nici ultima data cand iti zic: citeste daca vrei sa devii cineva.
-O carte m-ar ajuta sa termin naibii compunerea asta.
-Pai ce ai citit recent? In afara de reviste mondene si etichete de la ghete si pantofi din vitrinele magazinelor.
-...
-Laura...ma dezamagesti.
Laura iarasi simti un fior si zise:
-Stiu ca te dezamagesc si imi pare rau dar pur si simplu nu ma intereseaza cartile. Pentru mine sunt doar o gramada de hartie stricata. Nu inteleg nimic de acolo. Nu ma intereseaza ce a facut „x” sau ce invataturi tragem de acolo. Realitatea bate orice carte. Tu ai devenit o tocilara cu nasul prin carti doar ca sa uiti de moartea lui Cristi. Nu mai fi lasa si infrunta realitatea. Traieste-ti viata ca lumea, nu cu nasul in carti. Apuca-te si tu de muzica pentru ca ai voce foarte frumoasa.
Laura se batu peste gura cand isi dadu seama ce a zis. Diana incremeni cand auzi aceste vorbe adresate ei de la Laura. Se intoarse mecanic inapoi pe canapea, deschise cartea la pagina unde a ramas de citit, iar in cateva secunde incepu sa planga. Laura se apropie de ea si zise:
-Diana...imi pare rau ca ti-am vorbit asa. Nu voiam sa zic asta.
Diana ii arunca atunci o privire trista
-Laura...stiam ca gandesti asa...am observat cu...cata atentie ascultai povestile mele.
-Imi pare rau...
-Dar m-ai dezamagit foarte...tare ca am aflat...ce crezi tu despre mine...Da, m-am apucat de carte si de...invatat ca sa incerc sa uit ca a murit...Cristi. Dar eu doar ii ascultam sfatul...el m-a sfatuit pe mine...cum te-am sfatuit si eu pe tine...sa citesc foarte mult ca voi ajunge cineva.
-Si e adevarat.
-Dar acum descopar ca...am devenit proasta tuturor. Nu mai sunt...Diana aceea pe care ai cunoscut-o cand m-am intors. Eram o persoana foarte vesela. Am fost o...persoana crescuta cu multa...dragoste, mai intai de catre bunica lui Cristi, apoi...de catre el. Am fost invatata sa imi fac prieteni, intotdeauna am fost sfatuita de bine. Dar acum ca au plecat si bunica lui Cristi, si el...de capul meu am ramas proasta tuturor. AM RAMAS PROASTA TUTUROR, MAMA EI DE VIATA.
-Diana...
-Taci! Lasa-ma in pace! Du-te si scrie compunerea aia! Nu ma intereseaza despre ce carte!
-Dar am nevoie de ajutor...
-Acum ai nevoie de ajutor! Du-te si cere-i ajutor maica-tii sau lui taica-tau. Nu te mai baza pe mine! Nu mai sunt proasta nimanui de acum!
-...
-Te-ai carat de aici? zise Diana pe un ton dur si se baga iar cu nasul in carte. Laura isi pleca capul, se intoarse cu spatele la Diana, se aseza pe scaun si puse capul pe birou. Suna telefonul. Laura raspunse suspinand:
-Da?
Insa abia atunci si-a dat seama ca telefonul fusese scos de curand. "Trebuie sa fie un semn", si-a zis ea. Se duce in sufragerie si se uita dupa Diana. Adormise. "Ma voi revansa fata de tine, iti promit!", zise Laura soptit, apoi a plecat in dormitor si s-a asezat in pat, cu fata in sus, ganditoare...