Doi stropi, atata au mai ramas. Simt cum incep sa ma integrez in aceasta lume a nimicului, materialista si fara niciun orizont. Nu sunt deprimat, sunt doar...confuz. In ultima vreme am mai pierdut cativa stropi din acea umanitate a mea.
De ce lumea nu stie sa se bucure de ce are? De ce toti vor sa vada totul atunci cand au orbit? De ce toti vor sa ajunga in Rai, insa nimeni nu vrea sa moara? De ce nu mai vad nimic asa cum vedeam inainte? Arunc o privire pe geam si chiar si ea este nepasatoare. Zicea mai demult o melodie: "Cautand mereu metode pentru a scapa de stres / Privesc intreaga lume cu-acelasi dezinteres.", deci de ce sa ma stresez? Egoism? Nu. Egocentrism? Poate. In mod normal, poate ca nu ma mai gandeam la toate lucrurile astea, insa simptomele de droid incolor, insipid, inodor au inceput sa se manifeste si in cazul meu si...este destul de grav. "Ce este de facut?" ma intreb eu. Oare ce ar fi de facut? Din moment ce stai atata timp printre astfel de oameni, ce ar fi de facut? Si acum am doua solutii: fie sa ma afund si mai mult in abisul acestor droizi spalati pe creier de buna voie, fie sa imi pierd mintile...dar pana la urma inseamna acelasi lucru. Din ce in ce mai multi oameni au ochii goi, iar putinii care mai au aceste "two last drops of humanity" sunt cam in aceeasi dilema in care ma aflu si eu. Tindem sa devenim o civilizatie a suprasolicitarii. 8 ore pe zi, 330 de zile pe an, intr-un birou gol in fata unui calculator trist, bandu-ti cafeaua pe zi ce trece mai amara. Inchipuiti-va in aceasta postura timp de 30 de ani si ganditi-va cam cum ati fi. Droizi spalati pe creier. Am ramas cu doi ultimi stropi de umanitate si nu voi renunta la ei, prefer sa imi pierd mintile decat sa cedez de buna voie.
FAITH & HOPE
Mariusz
Un comentariu:
Oricat de rea ar fi lumea si oricat de roboti ar deveni majoritatea oamenilor, tu poti fi OM si te poti descurca in lumea asta. Probabil sunt prea visatoare, dar cred ca sunt oameni care pot avea SENTIMENTE, pot TRAI si, in acelasi timp, pot sta pe langa robotei si pot face fata vietii dure de acum fara sa uite cine sunt cu adevarat. Da, cred si cred in tine:*.
Trimiteți un comentariu