miercuri, 29 octombrie 2008

Becaliada, partea a...

Incep prin a spune ca nu sunt tocmai o persoana deschisa la nou, intrucat consider ca multe din lucrurile noi sunt destul de daunatoare. Poate nu este cea mai buna mentalitate pe care o pot avea, avand in vedere cele intamplate in Evul Mediu, din cauza Inchizitiei, care a respins majoritatea ideilor, pentru ca le considera "anticrestine", iar cei initatori erau arsi pe rug. Diferenta dintre mine si Inchizitie este ca eu nu ard pe nimeni pe rug si nu fac din orice conceptie a mea "Cuvantul Domnului".
Am observat, de la un timp, doua fenomene: unul dintre ele este tiganizarea (cat se poate de evidenta pentru oricine are spirit de observatie) si becalizarea (destul de evidenta, deasemenea). Ce au in comun aceste doua fenomene? Sunt necontrolabile. Nu vreau sa il copiez pe tovarasul Mircea Badea, unul din oamenii care spun in circa 85 % din timp lucrurilor pe nume (mai putin cand vine vorba de DV), insa s-a ajuns intr-o situatie in care, probabil, daca vrei sa te angajezi la PRO TV, trebuie sa stii si limba tiganeasca.
Nu stiu exact cata lume il iubeste pe Becali si, sincer, nici nu ma intereseaza. Ce e destul de ciudat este faptul ca a creat un adevarat fenomen. Un alt mare filozof in viata ii ia exemplul, din ce vad. Becali in viata dinamovista, domnul Vasile Turcu, foloseste metode becalieni si "ordoneaza": "Pai baaaaa Mirceoooo, augh augh augh, iti dau 10000 de pui de bulldogi daca il bagi pe Andrei Cristea in loc de zdreanta aia de Danciulescuuuuuuu si iti mai dau si un maidanez bonus daca il bagi pe Bostina in locul lui Diabete ala...cum ii zice...asa...ai inteles, Mirceoooo?".
Cum ar zice unul din amicii mei: "Hal de tara".

Niciun comentariu: