Scrisoare catre...nimeni
Draga...nimeni...
Ce faci? Nu te mai vazui demult, cam de cand nu am mai avut puterea sa ma uit in oglinda si sa ma privesc in ochi. Conteaza?
O privire de-a ta a fost ca o cascada de fericire care se revarsa asupra mea, un sarut m-a ajutat sa infloresc, sa devin ce am fost... si, din pacate, ce nu mai sunt si nici nu voi mai fi niciodata. Sunt multi ca tine, ca mine nu vei mai gasi pe nimeni, sau poate nici nu ai nevoie sa mai gasesti. Orisicat, sunt unica, tu esti unic, puteam forma totalul, insa totalul nu poate cuprinde un nimeni. Singura nu pot fi totalul, pot fi doar absurdul. Nu ma mai pot privi, pentru ca ochii mei vor vedea amprentele pe care le-ai lasat pe pielea mea. Nu mai pot saruta, pentru ca buzele mele ma ard cu fiecare secunda care trece si nu pot pasa aceasta durere si altcuiva. Cicatricile vizibile nu ma dor, sau cel putin nu le mai simt. M-am obisnuit cu ele. In schimb, fiecare lacrima care curge pe obrazul meu se poarta ca sarea pe ranile din sufletul meu.
O privire de-a mea in ochii tai cum te facea sa te simti, oare? Tu ai avut puterea intotdeauna, iar cu cat ai puterea mai mare, cu atat ai si orgoliul mai mare. Intr-o relatie, trebuie sa lasi din orgoliu, sa te gandesti si la cel de langa tine. Un nimeni nu poate avea un aproape...un nimeni nu poate sa stea sa citeasca ce scriu eu. Un nimeni poate doar sa se vada pe sine...sufletele mai multor nimeni pot crea o putere si mai mare, o putere apocaliptica, oribila. Un nimeni care face o astfel de armata nu poate aduce decat sfarsitul. Un nimeni poate fi Antihristul.
Tu esti...nimeni? Tu esti acel nimeni? Aceasta e misiunea ta? Daca ar fi sa fiu egoista, mi-as dori ca tu sa-ti indeplinesti misiunea, sa plec mai repede din aceasta lume. Insa nu vreau asta. Eu vreau sa traiesc, pentru ca oamenii din jurul meu au nevoie de mine, desi simt ca multele mele momente de pierdere ii fac sa sufere, stiu ca inca le mai pot fi de folos.
Cand te privesti in oglinda ce vezi, totusi? Nu astept un raspuns. Nu ma astept sa te gandesti, pana la urma nici nu vei citi aceasta scrisoare. Si totusi...
Forever not yours,
A.V.
P.S. Nu ti s-a parut ciudat ca dupa potop, pe cer, fix deasupra blocului nostru, a aparut asa ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu