Nu mai visez decat sange, morti, iar mirosul pe care il simt este al cadavrelor peste care am calcat cu nerusinare timp de mai bine de un an. Nu simt niciun regret si nicio dorinta de a indrepta tot ce am facut pana acum, desi pot. Timpul e in mainile mele, totul poate fi reparat cu o simpla bucata de fildes, combinata cu ciuperci halucinogene si frunze uscate de cannabis. Il pot face sa mearga unde vreau eu in trecut, insa o singura data: de ajuns cat sa imi repar o greseala. Odata folosit mecanismul, isi pierde toate proprietatile mistice, iar corespondentul sau din trecut se transforma in praf.
Raul din mine va fi mai puternic decat binele, orice ar fi, insa nu vreau sa am regrete, sa am remuscari. Si mereu este asa cum vreau. A trai cu regrete, cu remuscari, cu vinovatie, este cel mai mare blestem care poate fi aruncat asupra unui om, iar constiinta poate sa devina cel mai mare inamic al acestuia. Constiinta poate sa aduca omul la suicid, la depresii groaznice din care nu poate sa iasa decat in acest mod. Eu, poate, nu am pentru ce lupta, nu am pe nimeni si nici nu am nevoie de nimeni, insa oricine este de partea binelui este o persoana dependenta, o persoana care nu este intreaga din niciun punct de vedere. Raul iti ofera avantaje pe termen lung sau scurt.
Eu sunt atat de aproape de a gasi secretul vietii vesnice pe acest pamant... Daca ar afla altii de viitoarea mea descoperire, probabil as ajunge sa nu mai am ce conduce. De unde aceasta sete de a conduce? Poate este ceva ereditar. Bunicul meu a fost o persoana foarte puternica, facea multe cercetari in genul celor pe care le fac eu, insa nu si-a putut depasi niciodata conditia, din cauza faptului ca el INSUSI devenise dependent. Ce oameni slabi. Dependenta este cel mai evident semn al slabiciunii unui om. Raul iti poate aduce libertatea pe care ti-o doresti atat de mult, la care tanjesti inca de cand erai mic si erai certat de parintii tai pentru ca ieseai din vorba lor. Liberul arbitru este lucrul cel mai bun cu care a fost inzestrat omul, iar consecintele sunt doar niste superstitii. Divinitatea exista numai in mintea omului dependent, in mintea omului care este dornic de a se simti legat de ceva care este mai mare, mai puternic si mai important decat el. Datorita acestui fapt, eu consider ca nu fac nimic rau si doar le dau oamenilor ceea ce isi doresc: ceva care sa ii domine. Divinitatea este doar o superstitie, este doar o sperietoare, o incercare a omului de a-si manipula semenii sa faca exact ceea ce vrea el. Totul a inceput de la o mica mare explozie care a creat Universul, care a evoluat si care a ajuns in stadiul in care este acum. Nu exista Divinitate, exista doar soarta, doar destin, exist doar EU.
O casa construita doar din lemn de brad, undeva la patru metri sub pamant, cu ferestre, cu iluminare supranaturala (am zis eu „sa fie lumina” si s-a luminat intreaga casa) este salasul meu, locul unde imi fac veacul, locul unde au loc numeroase experimente (multumesc, bunicule, pentru faptul ca ai existat si mi-ai transmis aceasta dragoste pentru experimente, insa a sosit timpul cand ti-am depasit orice performanta). Simt uneori ca am uitat sa vorbesc, insa gasesc mereu aceeasi rezolvare: o aparitie scurta in mintea fratelui meu, prin care reusesc sa il induc si mai mult in eroare. El nu va sti niciodata ce am eu de gand, nu va putea sa isi dea seama de adevaratele mele conceptii. Este si un lucru destul de greu, intrucat eu sunt o persoana destul de complicata, o persoana pe care nu o vei descifra decat daca iti voi permite eu. Mintea mea este un loc in care am fost si prefer sa nu ma mai intorc. Fiecare amintire de-a mea care ar putea sa ma sensibilizeze a fost pusa intr-un loc sigur, tot in mintea mea, pe care nu il va gasi nimeni niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu