miercuri, 10 decembrie 2008

Momente...

"Ciudat, trecutul nu ma mai preocupa
Prezentul ocupa prea mult spatiu pe hard"
Jivago

Cine ma cunoaste stie ca nu imi place sa ofer citate din persoane celebre, cum ar fi vechii filozofi greci, filozofii medievali nemti sau marii savanti ai secolului XX. Ciudat, cum tocmai eu, care incerc sa promovez valorile si sa scot in fata ce este mai bun, refuz sa apreciez valoarea acestor persoane. In schimb citez persoane precum Jivago, un om pe care il consider PREA bun pentru muzica romaneasca, desi nu mai sunt fan al muzicii rap.
Trebuie sa recunosc, nu sunt nici pe departe fan al filozofilor, nu pentru ca nu le pot intelege conceptiile, ci mai mult pentru ca acestea tind sa devina niste adevaruri unanim acceptate. Din acest motiv am ajuns chiar sa urasc unii filozofi pentru ceea ce au zis. Dupa parerea mea, singurul adevar este ca nu putem cunoaste adevarul adevarat, ci doar un adevar subiectiv. Fiecare vede si intelege adevarul intr-un mod unic. Astfel este perceputa si realitatea: intr-un mod unic, uneori putandu-se schimba dramatic. Eu am asemuit-o cu o mireasa nehotarata care se razgandeste in ziua nuntii, nepasandu-i ca a lasat in urma un barbat care tine la ea si doua familii, care puteau sa devina una. Multi ar fi tentati sa certe aceasta mireasa, sa o eticheteze ca fiind o persoana cu doua fete, care nu stie ce vrea sau, mai rau, o persoana care nu vrea decat sa faca rau.
Dar ce e raul? Raul este ceea ce ne invata la scoala ca nu e bine sa facem. Atunci binele ce este? Binele este ceea ce trebuie sa facem, adica ce cred ALTII ca trebuie sa facem. Astfel ca ajungem in situatia sa facem exact ce ne taie capul, fara sa mai avem aceste notiuni, de bine si rau. Unii zic ca binele este Vointa Divina. Nu neg aceasta posibilitate, insa nu este cu putinta ca si aceasta sa fie influentata de uman? Religia a fost cea mai buna metoda de manipulare a omului in epocile trecute. Biserica avea o putere incredibila, ucigand secole de-a randul persoane care faceau descoperiri, pe motiv ca ar fi fost eretici. Vremurile acelea au trecut, Inchizitia a murit, insa spiritul ei inca mai traieste, asteptand doar momentul potrivit in care sa se reinventeze. Momentul respectiv se apropie din ce in ce mai mult, iar liberul arbitru cu care ne-a inzestrat Dumnezeu este pus in pericol. Dar ce s-a intamplat atunci cand omul a primit mai mare libertate? A inceput sa huleasca, sa denigreze numele Celui de Sus. Nu este vorba ca o persoana ca mine ar avea o mentalitate medievala si si-ar dori ca acea Inchizitie sa se reformeze, insa ar trebui ca libertatea sa nu mai fie atat de prost inteleasa, iar lucrurile care nu trebuie atinse sau denigrate sa nu fie atinse sau denigrate. Omul trebuie sa inteleaga faptul ca trebuie sa existe ceva superior, daca el este muritor. Dar sunt momente si momente...de multe ori se simte mult prea sigur pe el si pe conceptiile sale, pe care le considera adevaruri. Drept sa spun, nu vreau ca toate cele scrise in acest post de pe un blog oarecare sa fie considerate niste adevaruri, pentru ca poate nu sunt cele mai bune conceptii. Adevarul adevarat nu-l vom afla niciodata.
Ciudat dar...se pare ca ajung si eu exact ceea ce urasc. Din pacate nu putem deveni intotdeauna ce ne dorim, insa putem incerca.

"Strigam la dracu', God damn it sau ca francezul
Ca sunt incerte toate ce ne par lumesti."
(Praeton & Jivago)

Niciun comentariu: